buna. nu stiu daca m-am incadrat bine dar nu am vut timp sa ma uit prin forum, am un baietel de un an si patru luni si numai cand doarme pot intra un pic la calculator.
sunt casatorita de 3ani si in ultimul timp ne certam cam des din diverse motive sau chiar si fara.nu mai suport.daca fac cum vrea el si ce vrea el totul e ok dar sunt momente cand nu mai pot, am si eu personalitatea mea si m-am saturat ca tot timpul numai el sa aiba dreptate, numai ce face el e bine sau numai cum vrea el sau cand vrea el.am incercat sa discut cu el sa-i spun ca avem o problema dar nu accepta si o luam iar de la capat. Nu-mi vine sa cred ce mult s-a schimbat.Ne stim de 8ani de zile si dupa aproape 5ne-am casatorit.Eu am asteptat altceva de la viata impreuna, sa am cine sa ma-nteleaga si sa luam o decizie impreuna daca vrem sa facem ceva nu cum ne trece prin cap.Ar fi multe de spus dar deocamdata ajunge.Daca puteti sa-mi dati cateva sfaturi v-as fi recunoscatoare.Mi se rupe sufletul de fiecare data cand ma culc suparata si vad ca iar nu am rezolvat nimic,macar de nu era copilul, nu as vrea sa sufere pt nimic in lume.
|
Postat pe 5 August 2008 16:11
|
|
nu prea sunt in masura sa dau sfaturi, dar probabil cel mai bine ar fii sa`l intrebi ce nu`i convine. probabil ca observa ceva la tine care nu`i place. afla daca pt el mai conteaza ca sunteti o familie si tre sa le impartiti pe toate, sau s`a decis ca decat el conteaza si doar ce vrea ea, cum vrea el. spunei sa se gandeasca la copil, sa nu`i dati un exemplu rau.
|
Ing3rasa
Postat pe 8 August 2008 13:14
|
Offf..din pacate majoritatea cuplurilor in ziua de azi au o problema. Poate din cauza vietii, poate din cauza stresului, poate din cauza greutatilor, anumiti factori exteriori, uite draga mea ca oamenii de mai schimba. Iti scriu mesajul din suflet fiindca si eu sunt casatorita, am 10 ani de casnicie, si inca 5 din parioada prieteniei, deci 15 ani de cand ne stim. Am crescut unul langa altul, ne`am format, ne`am modelat. Tu spui ca aveti 8 ani impreuna de cand va stiti, va suportati, va tolerati..Sfatul meu e sa fii mai toleranta cu el, si mai atenta cu tine si cu bebele tau.Poti sa`i demostrezi ca esti si tu independenta, si ca iti pui calitatile in valoare, ca ai personalitate, caracater..nu`l mai cocolosi atat..
Uite asta e greseala femeilor..in momentul cand iubesc, uita de ele cu desavarsire..si intr`un final realizezi ca nu`ti ridica nimeni statuie, ca faci curat ca ai grija de copi ca faci mancare ca speli..si ca ai uitat sa te mai duci la un coafor la un magazin sa`ti cumperi ceva, ca ti se pare prea scump un parfum dar berea si tigarile lui nu..si alte lucruri care isi pun amprenta pe un trai in doi de`a lungul timpului.Trebuie sa fii mai puternica, sa te impui si tu, sa nu uiti de studii, de cine esti cu adevarat, de sufletul tau..
Noi femeile facem compromisuri peste compromisuri..lasa ca a avut o zi proasta, lasa ca ce`o sa zica lumea..lasa ca eu mai pot astepta..dar barbatii nu fac nici un compromis..ei au ce isi doresc, ei nu sunt sacrificati pentru nimic, ei sunt mult mai simplisti in gandire si in comportament. Important e sa`ti regasesti echilibrul, sa te gandesti si la tine, si sa comunici in permanenta..sa ii dai de inteles ca ori e alba ori e neagra..
Asta e viata..tu poti trai la fel de bine si fara el..daca nu e dispus sa iti acorde intelegere, sprijin, afectiune..etc.
Mult noroc in viata.
Daniela
|
|
|
Postat pe 10 August 2008 14:40
|
simona...cred ca...daniela(koraa)...are perfecta dreptate.
i9ncearca sa faci si cum crezi tu...iar pe el...lasa-l sa faca el...ceea ce spune ca e mai bine asa...
iar tu...invata sa iei decizii...singura...daca nu reusesti sa-l faci sa comunice...
sa spuna...care e pb pe care o resimte acum...
ce nu-i mai place...de tine atat de mult sa fie doar ca el...si...sunt convins ca o face din orgoliu...
nu cred ca daca te-a lasat pe tine sa iei o decizie...a fost gresita...
deci...incearca pe orice cale sa il faci sa comunice...sa spuna ce anume...concret...nu-i place...de vrea sa se impuna cu adevarat...in orice situatie...
si...poate ...mai vb...intre timp...sa aflam si noi...daca lucrurile...merg spre bine...
|
ovidiu42
Postat pe 12 August 2008 01:39
|
Comunicarea este primordiala, iar aparitia unui copil, mai ales dupa o perioada de convietuire numai in 2, schimba datele problemei.
Dupa 25 de ani de casnicie, iti pot spune ca problemele se rezolva cu zambetul pe buze, cu mult calm si cu multa diplomatie.
S-ar pute ca atitudinea lui sa apara dintr-o dorinta de a te a te proteja, sau pe undeva sa fie influenta socrilor.
Daca gasesti cauta cartea Personalitate plus, autor Florance Littauer si acolo s-ar putea sa gasesti raspunsul. Ar fi bine ca dintr-o joaca sa va faceti testele de personalitate impreuna, intrebandu-va unul pe celalalt cum va vede...asa poti depista cum te vede si poti actiona.
|
nebuna
Postat pe 21 August 2008 08:47
|
simona 81
categoric el e depresiv ...cred ca si tu(dar nu sint sigur)
din pacate in tara nu e formata o piata a psihoterapiei
dar (oricum ar fi ) nu stati asa...chestia asta se agraveaza nu se vindeca cu mijloacele bordului(eternul stress)
eu sant documentat in psihologie (mi-a placut si-mi place) dar de abia dupa ce m-am prabusit psihic m-am dus la omul de specialitate
vreti s-o taraiti ani de zile ?....ok , e viata voastra...da' ce rost are ...toti cautam fericirea....o veti gasi in certuri inerminabile ?........
toate bune
|
terrian
Postat pe 24 August 2008 09:19
|
|
simona, ai incercat sa te protapesti bine pe cele picioare si sa zici tare si hotarat, nu? adica, "azi fac cum zic eu." si sa faci, indiferent daca pentru asta trebuie sa dai si cu un pumn in masa. nu stiu daca discutiile de acest tip ajuta. mai mult enerveaza aceeasi placa zi de zi. din simple cuvinte , iese ditamai certalaul. asa ca, incearca sa nu mai astepti mereu aprobari. daca nu-i convine ce faci, e problema lui. nu putem face mereu ce crede cineva ca e bine sau corect.
|
si_totusi
Postat pe 24 August 2008 09:49
|
ar fi bine...simona...sa incerci si...sa ai tu...decizia...finala...
ce daca ...el...va sta la coada sa vada ce crezi?
va vedea ca...ceea ce crezi tu...e ceva demn de luat in seama...
si...ce daca?
nu crezi ca e mai bine decat sa ...suporti...ceva ce ...nici tie...nu-ti place?
ia incearca ...si...poate...vei vedea si tu ca e ...ok!!!
trebuie cateodata...sa facem si ce nu ne place...pt a iesi ...ceva demn de ...placere...
poate...ajuta si vorbele mele...cumva...
deci...se poate incerca...
si..poate da si...randament....
|
ovidiu42
Postat pe 24 August 2008 16:09
|
|
Draga mea eu sunt casatorita de 21 de ani si am avut si suisuri si coborasuridar am reusit sa le trecem cu bine.Barbatii in esenta lor nu sunt decat niste baietei mari.De cand aveti baietelul de cate ori ati avut clipe doar pentru voi?Poate e frustrat ca este lasat pe locul 2.Incearca intr-un weekend sa-l faci mai special.Cand fiul meu era mic sambata seara incepea pt noi dupa ce-l culcam.Jumatate din noapte o petreceam povestind la un pahar de vin si facand dragoste.A 2a zi eram cu ochii carpiti de somn dar multumiti.Bineinteles trebuie sa existe comunicare si pentru asemenea proiecte.La noi era batut in cuie sambata era a noastra,acum este mai greu ca juniorul acrescut si ne cam strica planurile,Eu zic ca merita sa incerci daca va iubiti.
|
ississ
Postat pe 27 August 2008 10:36
|
|
Este foarte greu sa dai sfaturi in astfel de situatii. Singura care decide ce sa faca esti tu. Noi iti putem spune parerile noastre dar, tu hotarasti. Daca nu poti sta de vorba cu el, incearca sa afli daca te inseala, asteapta cateva zile - poate isi revine. In cazul in care esti de parere ca divortul este singura solutie, este bine sa se produca cat timp copilul este mic si nu sufera. Mult succes!
|
Postat pe 28 August 2008 18:19
|
|
Poate ar fi bine sa iei hotariri de una singura si sa le aplici sa vada si el cum e cind nu-l intreaba nimeni Si apoi sa discuti cu el si sa i explici ca vrei ca amandoi sa luati decizii de comun acord si sa rezolvati problemele impreuna ,sa ai si tu un cuvant de zis pentru ca traiti impreuna .
|
marinela_diana
Postat pe 2 Septembrie 2008 17:44
|
o sa spun si eu ca cel mai important lucru intr-o relatie este comunicarea. este singura care poate lamuri lucrurile. problema este ca in prima parte a vietii (eu sint trecut de 50) cu greu realizam cit de importanta este compatibilitatea emotionala intre parteneri. daca la 20 ani cam avem cu totii aceleasi orizonturi pe care le dorim a le explora, dupa 30 acestea incep sa capete contur personal. si daca dezvoltarea personala nu ne conduce inspre aceleasi orizonturi, apar sincopele si crizele in cuplu. asa incit lipsa empatiei despre care povestesti, este un serios semnal de alarma ca ati inceput sa mergeti pe carari de viata diferite.
singura solutie este discutia sincera si cu sufletul deschis. dar atentie, niciunul dintre voi nu trebuie sa il acuze pe celalalt, ci doar sa spui ceea ce simti, adica faptul ca desi tu ii oferi la fel de mult cum ai facut mereu, nu mai simti ca esti scaldata de iubirea lui. reactia lui iti va spune cit de mult s-a schimbat, si daca cel putin in acest moment este capabil sa simta durerea pe care ti-o pricinuieste. deci nu sa te inteleaga mental, ci sa iti simta sufleteste deziluzia.
si apoi analizeaza situatia si decide strategia pe care trebuie sa o adopti: ii oferi sansa de a se maturiza emotional alaturi de tine, si mai ai rabdare cu el, solicitindu-i insa sa reflecteze serios asupra impasului in care a ajuns relatia voastra, sau mai oferi putin timp relatiei voastre atit cit sa iti poti oferi sansa de a avea puterea sa iti vezi singura impreuna cu puiul tau de drum.
si in final sfatul meu: sa nu faci compromisuri, sint cele mai inselatoare solutii!
|
Epicurian
Postat pe 9 Septembrie 2008 00:49
|
|
Epicurian, frumos spus!
|
dede
Postat pe 9 Septembrie 2008 19:57
|
am o intrebare la tine. de cand a aparut copilul, tu ca femeie ai mai avut vrodata grija de corpul tau, de felul cum arati? sau te-ai transformat intr-o mamica perfecta pentri bebe si atat? sa sti ca si acest lucru conteaza. daca cel de langa tine se crede abandonat prefera sa ia el fraiele in mana sa te dea pe tine la o parte sa te preocupi de fiinta micuta de langa tine, dar aveti grija ca asa va indepartati cel mai mult. ademeneste-l intr-o seata dupa ce ai culcat copilul, fardata, machiata, imbracata in dess-uri belea, cu lumanari si alte alea ce iti mai dau tie prin cap, creeaza o atmosfera de vis si incearca dupa o partida buna sa vezi ce vrea el de fapt sau ce asteptari are de la tine... dar sfatul meu este sa nu iti neglijezi trupul si barbatul din cauza copilului. el saracul fiind un copil mai mare, care are nevoie de tandrete, mangaiere si daca se vad neglijati sedusi si abandonati imediat riposteaza fiecare in felul lui, dar toti o fac. asa ca ai grija, apropie-l nu il indparta. fi cu 5 minute mai desteapta decat el...   
|
mitzura
Postat pe 10 Septembrie 2008 10:26
|
|
nu pot sa cred......acesi problema o am si eu.acelasi tip de sot.eu sunt in strainatate,nu muncesc stau acasa cu copilul care are un an si ma face sa ma simt inutila nu imi da nici un fel de atentie,cand incerc sa discut despre asta se enerveaza si am igora,nu vorbeste cu mine,ma lasa sa ma supar............oare de ce avem parte dea asa ceva?si eu asa vrea altceva dar mi-e greu nu stiu ce sa fac,avem un copil......sunt tanara am22 ani si parca as fi ca bunica,numai ea ar sta langa un sot asa pt ca are un copil.de ce mi-e frica sa iau viata in piept?as vrea sa am un sprijin.......poate o sa il gasesc alaturi de voi
|
layla21
Postat pe 17 Octombrie 2008 17:19
|
|
Layla, capul sus, pentru copil. Poate sotul tau e obosit, poate se simte pus pe locul 2, cum au zis si cei de mai sus. Gaseste resurse, desi e greu, sa-l mai inviti la o partida de sex. Cred ca functioneaza.
|
vero_manea
Postat pe 21 Octombrie 2008 00:12
|
|
hmmmmm nu e chiar asa.partida de sex nu rezolva nimic.nici nu o mai vreau,avem mai mult de o sapt de camd nu ma mai facut nimic.relatia noastra se duce la vale.se strica si nici unul nu face nimic.eu am incetat sa mai incerc,el nu a facut oricum nimic niciodata.........mi-e ciuda pe mine ca nu am curaj sa fac un pas ,mi-e frica.......astep sa se intample ceva.astept sa imi cada din cer un ajutor.mai astept pana ma mai tin puterile,s-au cam epuizat.si mi-e ciuda am atata dragoste de oferit insa nimeni disponibil.
|
layla21
Postat pe 27 Octombrie 2008 16:41
|
layla,
o saptamana de cand nu ati facut sex?
ehe,he,he...o spui de parca nu ati fi facut de un an...
capul sus!
"si mi-e ciuda am atata dragoste de oferit insa nimeni disponibil."
ce ar fi sa incepi cu tine?du-te la oglinda,dezbraca-te in pielea goala..ce vezi? un trup care starneste dorinta(eventual daca mai da jos cateva kg)buuun!
schimba ceva la tine,culoarea parului,tunsoarea,imbraca-te un pic mai sexi,ia-ti un parfum de calitate,priveste inainte,nu sta cu capul in pamant,ai in mod cert o depresie mica,nu o lasa sa se instaleze definitiv!
copilul tau are nevoie de o mama vesela si optimista..:)
layla,daca te iubesti tu,o sa te iubeasca si ceilalti...
e o vorba din batrani:femeia cu copil mic nu e buna de nimic!
tocmai la asta se refera,la lipsa poftei de viata,la faptul ca un copil iti mananca timpul, si te seaca de putere la o anumita varsta ,asa cum e al tau acum,dar o sa treaca si perioada asta din viata ta,si o sa fii o mamica tare fericita.
he,he...imi aduc aminte ca am avut si eu perioade cand imi venea sa urlu ca lupu' la luna...:))
hai curaj! siiii... nu te rasfata nimeni(deocamdata) nu-i nimic,lasa ca o sa le arati tu cine esti si ce poti
|
iasomia
Postat pe 27 Octombrie 2008 17:07
|
si tot asa...nu aveam pe nimeni sa ma asculte,sa ma inteleaga,mama murise,tata la fel...si-mi era dor,si-mi era greu...
aveam un parc in apropiere,tin minte ca am iesit pe usa ca o nebuna(crize,deh!) si am fugit in parcul ala pustiu..si am strigat,am strigat cat m-au tinut plamanii:
Mamaaamaaaa! Tataaaaaaa!
m-am aruncat in iarba si am plans,am plans atat de mult si atat de tare ..incat cand m-am intors acasa nu mai puteam sa vorbesc,dar m-a ajutat,m-a ajutat iesirea aia de om dement,pt ca brusc am inteles ca asa sunt mamele,trebuie sa inteleaga ca la un moment dat trebuie sa se sacrifice,unii sunt norocosi au parinti,eu nu am avut,tu nu ai pt ca esti departe(parca)..
fa-ti prieteni layla,nu sta singura,bafta!... 
ehhhh..si am mai repetat o data faza cu strigatul,numai ca atunci am strigat din dragoste..am strigat un "EL"...
uite ca m-a apucat rasu' pt ca nu mai imi amintesc cum il chema... 
parca era aviator,draq sa-l ia....
stiu doar ca s-a intors roata si a strigat el dupa mine dupa ceva timp,dar cui i-a mai pasat?...
|
iasomia
Postat pe 27 Octombrie 2008 17:22
|
Asa a fost si la mine si dupa 18 ani de casnicie este la fel, numai ca acuma sufera si copilul care are 14 ani, este lovit, jignit si neglijat desi avem de toate
Iasomia tare m-ai facut sa rad desi ma doare capul de o saptamana, am o masea cu probleme.
|
Postat pe 30 Octombrie 2008 13:39
|
|
In primii ani de viata ai copilului sunt cele mai mari probleme ca ambii soti sunt obositi de copil, cam pana la 3 ani majoritatea cuplurilor au probleme, unde sotul nu se implica relatia e compromisa si peste 20 de ani, ca va fi la fel, al meu nu este organizat, comunicabil, harnic, fumeaza e la tigara mereu , se barbiereste rar, nu tine cont de nimic ce spun eu sau copilul de 14 ani, ce spune alcoolicul de taica-su e sfant
|
Postat pe 30 Octombrie 2008 13:42
|
|
ce mare dreptate mai ai iasomia!am zis ca nu am mai facut de o sapt?am gresit,erau 2 sapt! oricum.....eu stiu ce ar trebui sa fac,imi trebuie doar un pic de curaj,primul pas e mai greu.insa nush exact cum vreau sa par,uneori o victima,alteori o femeie puternica........parca as vrea ca toata lumea sa imi dea dreptate,sa ma compatimeasca..........cert e ca am incercat sa dau toata vina pe sotul meu si am uitat s amai spun si partea mea de vina!din tot ce ma citit pe forum am ajuns la concluzia ca trebuie sa imi dau seama daca il iubesc si ce trebuie sa fac pt a merge mai departe intr-o relatie fericita.asa ca am vorbit cu el,i-am spus altfel lucrurile,pe alt ton,alta maiera si se pare ca si el imi reproseaza aproape aceleasi lucruri..........si de atunci incercam sa ne cunoatem mai bine si sa avem o relatie fericita.primul pas a fost greu........dar acum incercam AMANDOI! si apropo si eu am facut o chestie identica,am fugit in parc si am tipat plans,m-a descarcat!
|
layla21
Postat pe 30 Octombrie 2008 14:36
|
|
e mai greu sa imi fac prieteni aici,nu ma duc decat in parc cu fetia.acolo cunosc cateva mamici.doar asa pot sa mai cunosc lume.mai stau pe net.intru doar pe forumul asta,mi-am spus baiul,am mai raspuns la mesaje.stii de cand sunt pe forumul asta si vad ca cineva isi rapeste din timp si imi raspunde ma face sa nu ma mai simt asa singura(.as zice ca ne asemanam un pic iasomia)multumesc mult pt mesaj,chiar ma simt ascultata.cred ca pe forum o s ama ocazia sa mai cunosc si sa imi fac prieteni.
|
layla21
Postat pe 30 Octombrie 2008 14:44
|
De la: , la data 2008-08-05 16:11:00buna. nu stiu daca m-am incadrat bine dar nu am vut timp sa ma uit prin forum, am un baietel de un an si patru luni si numai cand doarme pot intra un pic la calculator.
sunt casatorita de 3ani si in ultimul timp ne certam cam des din diverse motive sau chiar si fara.nu mai suport.daca fac cum vrea el si ce vrea el totul e ok dar sunt momente cand nu mai pot, am si eu personalitatea mea si m-am saturat ca tot timpul numai el sa aiba dreptate, numai ce face el e bine sau numai cum vrea el sau cand vrea el.am incercat sa discut cu el sa-i spun ca avem o problema dar nu accepta si o luam iar de la capat. Nu-mi vine sa cred ce mult s-a schimbat.Ne stim de 8ani de zile si dupa aproape 5ne-am casatorit.Eu am asteptat altceva de la viata impreuna, sa am cine sa ma-nteleaga si sa luam o decizie impreuna daca vrem sa facem ceva nu cum ne trece prin cap.Ar fi multe de spus dar deocamdata ajunge.Daca puteti sa-mi dati cateva sfaturi v-as fi recunoscatoare.Mi se rupe sufletul de fiecare data cand ma culc suparata si vad ca iar nu am rezolvat nimic,macar de nu era copilul, nu as vrea sa sufere pt nimic in lume.
|
lory89
Postat pe 22 Noiembrie 2008 00:08
|
|
barbatul dak se comporta cum zici tu ori e invatat de cineva care vrea sa bage cearta ori mai e o alta persoana in viata lui!io ti-o spun din proprie exeprienta!io sunt maritata de 6luni si ne cunoastem de 3 ani,de asemenea am un baietel de 4luni.sotul meu este o persoana care a fost invatat de fostele prietene k se poate duce linistit la altele k tot la ele se intoarce!eu in schimb nu suport lucrul asta!cred eu ca el este o persoana usor influentabila pt ca de cate ori se antureaza iar cu prietenii se ajunge la femei si iar incepe calvarul!cand eram doar noi fara prietenii lui pt k un timp se debarasase de ei cred k eram cel mai fericit cuplu,dar akm lucrurile s-au schimbat,mereu sunt suparata si inlacrimata!mai rau ma doare pt baietelul meu k e mic si nu are nicio vina!asa k ai grija de cine e inconjurat!dak se poate cine citeste povestioara mea sa ma ajute si pe me,k am impresia ca am ajuns la limita rau...
|
lory89
Postat pe 22 Noiembrie 2008 00:09
|
|
Postat pe 20 Decembrie 2008 11:31
|
|
Problemele de cuplu, apar intotdeauna datorita sistemului.Cand intr-un mecanism, o piesa se misca mai repede, se uzeaza mai repede.Un cuplu, este de fapt un mecanism, in care partile se uzeaza diferit.Ca sa le pastrezi longevive, trebuie sa ai grija de fiecare in parte.Daca nu pui ulei intr-un motor, nu-i mai schimbi unele componente uzate,nu-i strangi suruburile la vreme, degeaba pui numai benzina si astepti ca masina sa mearga in clipa cand ridici piciorul de pe ambreiaj si apesi pe acceleratie.
|
Ioana007
Postat pe 27 Decembrie 2008 08:53
|
|
COMUNICAREA SI RESPECTUL SE CONSTRUIESC IMPREUNA,impreuna invatati sa va acceptati unul pe altul.Discuta cu el,cu siguranta are si el ceva de spus,dar daca este persoana care crede ca femeia este datoare sa se supuna si are conceptii dein astea...va fii extrem de greu,si poate nu se va schimba niciodata.Depinde si ce educatie a avut el in familia lui,ca desii nu dam importanta asta conteaza la fel de mult.
|
Postat pe 30 Decembrie 2008 18:44
|
|
Florina, dar daca este surd sau mut?Ce facem cu comunicarea?
|
Ioana007
Postat pe 31 Decembrie 2008 08:28
|
Pai ce sa cauti cu un surd sau un mut daca tot nu stii sa comunci cu el? 
|
Micass
Postat pe 31 Decembrie 2008 10:00
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie