am 18 ani si sunt in 8 saptamani de sarcina nu vreau avorttt:( :( va rog sa imi dati un sfat

De la: kukucsy, la data 2013-02-16 09:20:23Buna. La 15 ani am facut un avort si a fost greseala vietii mele. Si acum ma gandesc zilnic la ea si credema nu treci nicidata peste, nici chiar dupa 20 de ani.
Nu demult am ramas si eu insarcinata de la un barbat pe care cunosteam de o luna. Cand l-am intrebat el ce vrea mi-a zis ca vrea copilul, numai ca este casatorit cu o americanca. Iti imaginezi prin ce am trecut? Nimeni nu era deacord.
Dar pana la urma el a divortat, s-a mutat la mine, toata lumea s-a linistit. Nunta am facut impreuna cu botezul fetitei, si totul a iesit bine. Traim bine mersi sanatosi si fericiti.
Iti mai spun ca daca te gandesti la scoala, imagineaza ca multa lume face facultatea la distanta. Iar majoritatea locurilor de munca le dau pentru cei cu studii medii. Cunosc mamici care au facut facultate si master cand copilul avea 10 ani. Cei care spun ca iti ratezi viata e o prostie, poate iti ratezi chefurile din timpul facultatii. Dar pana la urma ce e mai important? Viata din pantecul tau sau noptile pierdute in oras, bautura si tigara?
Singurul lucru pe care pot sa te sfatuiesc este sa te rogi la Dumnezeu pentru ca cu ajutorul lui iesi din orice incurcatura.
Iti doresc o sarcina usoara, si multa rabdare.


Cu riscul sa mi sara multa lume in cap, si noptile pierdute in oras, chefurile etc au farmecul lor, si toate trebuiesc facute la timpul lor. De asta sunt atatea mame blazate care si invinovatesc apoi copii ca vezi doamne, la cate am renuntat pt tine...Majoritatea locurilor de munca proaste vrei sa spui, sunt pt cei cu studii medii. Daca vrei sa castigi numai 10mil pe luna da, daca vrei o viata, nu doar sa platesti intretinerea, aspiri si muncesti pt mai mult. Si da, si tatal meu a facut facultatea la 40 de ani, si bine a facut, insa a prins alte vremuri..sa se adaptam societatii totusi... Si asta cu ruga la Dzeu denota doar ca popor inapoiat suntem. La o adica, iti da dar nu ti pune in traista, nu poti face greselile de pe lume si sa astepti la forta divina sa vina sa le rez, e o prostie colosala.
Roslein
Postat pe 16 Februarie 2013 11:59
De la: MARA_MARINA, la data 2013-02-16 05:38:00
De la: garbo_11297, la data 2013-02-09 12:38:33imi asum orice,daca mama nu o sa fie de acord,astta este,daca si parinti lui iubitul meu o sa reactioneze urat. nu ma intereseaza ai dreptate,dar iubitul meu cum am mai spus,ese stresat s-a c-am schimbat in comportament.. sta stresat si se tot gandeste ca nu o sa ne ajunga 11 mil..dar eu zic ca o sa ne descurcam daca o sa ne ajute si parinti pana ne punem pe picioare sa zic asa..


daca ti-l doresti, atunci urmeaza-ti inima!
in general barbatii, la orice varsta, sunt mai putin curajosi, sunt imaturi, dar, sustinuti de femeie in mod placut, optimist, cu incredere se pot mobiliza spre realizarea visului!

este adevarata zicerea :"in spatele unui barbat puternic sta o femeie si mai puternica!"


Da, clar, ditamai femeia puternica la nici 19 ani... Multumesc lui Dzeu si sa le dea sanatate parintilor mei ca mi au oferit o educatie sanatoasa...
Roslein
Postat pe 16 Februarie 2013 12:02
ai spus ca doar el lucreaza ..poti sa incepi de pe acuma in fiecare luna sa cumperi hainutze pana knd vei naste vei avea o multime...si incearca sa alaptezi...in primele zile vei avea foarte putin..incearca sa pompezi la pompa electrica si va veni lapte asigurat ...te va durea dar nu renunta ...2 zile de pompat si vei avea lapte de te vei speria cat se va mari pieptul...eu aveam impresia ca am silicoane...si alapteaz-o cat poti tu de mult...a mea la 5 luni inca numa de la piept suge si are 8 kg jumate grasutza de numa...doar ca eu am facut greseala sai dau mai mult din cel stang si acum la dreptul nu mai am si s-a micsorat considerabil si totusi nu am inceput cu diversificarea(includerea fructelor si legumelor in alimentatie)..pt ca se satura.asa nu vei avea nici multa cheltuiala doar pampers daca hainutze iti cumperi din timp si va fi mai sanatoasa!!!
garbo_11169
Postat pe 16 Februarie 2013 12:05
Incearca sa vorbesti cu un preot despre avort.sunt sigura ca ceea ce o sa iti spuna te va face sa te hotarasti imediat.NIMIC din lumea asta nu merita sa sacrifici viata copilasului pe care il ai inauntrul tau.Considera-te norocoasa ca Dumnezeu ti-a dat aceasta sansa minunata de a fi mama.Gandeste-te cate persoane ar da orice sa poata avea un copil si totusi nu pot.E usor sa faci avort dar gandeste-te ca s-ar putea sa nu mai poti avea copii niciodata,orice e posibil,ce rost ar mai avea viata ta dupa aceea?Scoala,iubit...lucruri materiale ,le gasesti oricand,ele nu pleaca nicaieri,dar viata bebelusului tau nu o mai poti aduce inapoi.sfatul meu e sa pastrezi sarcina,eu asa as proceda...sanatate multa tie si bebelusului tau.Zi un Doamne-ajuta si mergi inainte.Dumnezeu nu te va lasa singura niciodata,si nici copilasul tau,dupa ce o sa vina pe lume.El va singura persoana care o sa te imbratiseze,o sa iti dea pupici si o sa iti spuna ca te iubeste,in fiecare zi.atunci o sa iti dai seama ca a meritat si merita orice efort si orice sacrificiu.va pup si numai bine.
adina_adina
Postat pe 16 Februarie 2013 12:25
indiferent de consecinte, nu ucide copilul ala. Sunt sigura ca ai sa gasesti solutii sa te descurci cu copilul, chiar daca o lume intreaga ar fi impotriva ta. Eu la 20 de ani am ucis de frica lumii si a parintilor mei. Deasemeni, am ucis sin egoism: copilul voiam sa fiu eu.
Acum, la 40 de ani, nu am copii. Probabil nici nu mai pot avea; uitandu-ma in urma vad ca teama din trecut a fost de fapt lasitate in fata lumii si a viitorului pe care nu il cunosteam. Dar viitorul iti va dovedi ca nu ai avut motive sa te temi. Sa nu ucizi, pt ca vei regreta ca si mine, sau mai rau. Si vei vedea in viitor ca teama ta a fost nejustificata, si vei vedea ca de fapt, in persoana copilului tau ai ucis sprijinul pe care trebuia sa il ai in acel viitor de care acum iti e teama.
Fii curajoasa! Nu te uita la ce spune lumea sau parintii, sau neamurile. Gandeste-te ca si un loc de munca se pastreaza mai usor atunci cand ai un copil in intretinere.
Pastreaza copilul!
emanuela_
Postat pe 16 Februarie 2013 12:28
Copilul e cea mai mare bucurie pe care o poti avea in viata ! M-am maritat la 20 de ani, la 21 am nascut, am baiat de 26 de ani, sunt mandra de el ! Nu face o prostie pe care o vei regreta toata viata ! Fiti fericiti !
anisoaraf
Postat pe 16 Februarie 2013 12:53
pina la urma roselindo, in afara de un prapadit de "loc de munca" (doamne ce comunist suna!!) si de vreo trei nopti in care atirni trista prin vreun club, poate-poate te-o agata vreunul, mai ai si alte motive sa iti ucizi copiii?
quasaria
Postat pe 16 Februarie 2013 13:11
nu te mai gandi atat la ei ,si eu am un baietzel de 2ani jumate si ai mei lau acceptat mai ales cand am nascut,nu fa avort pt ca o sa regreti mult,eu il cresc singura si ma bucur cel mai mult pe zii ce trece ,u gandestete la el ,el te simte...iubestel de acum si nu ii lua viatza pt ca o sa regreti.
garbo102860
Postat pe 16 Februarie 2013 13:18
sat fara caini,parintii tai te lasau de la 14 ani sa ai relatii mai mult decat amicale cum e si firesc de altfel la doar 14 ani?va mananca cam devreme pe voi generatia asta,va temeti ca cu aveti timp de foutareala o viata intreaga?traiti-va copilaria intai,apoi joaca de-a mama si de-a tata.fiecare etapa a vietii are farmecul ei,unde mai sunt zambetele inocente,biletelele de dragoste,emotiile si roseata din obraji cand il vezi pe printul fermecat??
garbo229821
Postat pe 16 Februarie 2013 13:23
daca chear nu te descurci o sa iti trimit hainutzele ramase de la fiul meu,sunt atatea modalitati sau orice ai nevoie,daca nu fal si il adopt eu
garbo102860
Postat pe 16 Februarie 2013 13:25
buna,este perfect ca iti doresti un copil,parerea mea ca esti prea tanara nu ti-ai trait viata copilaria ai sa vezi ca necazurile vin dupa ce nasti nevand cea ce ii oferi copillui
belteu_dorina
Postat pe 16 Februarie 2013 13:50
Sunt sigura ca nu o sa mai fie prietenul tau stresat cand o sa isi tina bebelusul in brate :) Va inteleg ca aveti emotii acuma,ca sunteti stresati.. dar o sa treaca,sunt sigura :)
Si eu sunt de acord cu ceilalti,ca.. nu trebuie sa ascultati de mama,tata,soacra,prieteni sau eu mai stiu cine.Nu conteaza ce zic ei.Este important ce va doriti voi doi.
Credeti ca ceilalti parinti au avut de toate cand au avut primul lor copil?Casa,bani cu tona, etc etc. ? Nu.
Mereu o sa existe ceva de care o sa aveti nevoie.. niciodata nu o sa ziceti: "Acuma avem TOT CE NE TREBE,poate sa vina copilu' ! ".
Eu zic sa nici nu te gandesti la avort.. Oricum mai ai 3 luni de scoala si termini si tu :)
Si o sa va ajute si parintii/socrii.. o sa lucrezi si tu cand creste putin bebele.. o sa fie bine :)


Iti doresc o sarcina usoara si sa aveti grija de voi :*
Si dupa ce vorbesti cu mama ta,si va hotarati ce sa faceti,sa ne scrii si noua

Pupici :* ,
Andreea.
garbo_10942
Postat pe 16 Februarie 2013 14:44
SA FII MAMA E CEL MAI FRUMOS CE SE POATE INTAMPLA UNEI FEMEI GANDESTETE SI LA FAPTUL DACA AVORTEZI SI NU MAI POT SA MAI RAMAI INSARCINATA O SA-TI RAMANA CA OPATA NEAGRA PE TOATA VIATA VORBESTE CU MAMA TA POATE EA NICI NU O SA REACTIONEZE CUM ZICI TU LASA FRICA SI LUPTA
garbo254440
Postat pe 16 Februarie 2013 14:46
Buna,

Mesajul tau m-a facut sa raspund pentru prima data unui topic. SI iti voi spune de ce: la 30 de ani descopar zi de zi, ca in viata de pana acum nu am prea ascultat ce mi-a spus inima, am facut ceea ce a fost "bine" sa fac. Ce am castigat: am un job foarte bun, am casa mea, am o relatie frumoasa, s-ar zice ca am tot ce si-ar putea dori un om. DA, sunt implinita, dar imi lipseste ceva: FERICIREA! Am urmat un drum care mi-a asigurat succesul, implinirea, dar este calea cea mai usoara. Ma uit in jurul meu pe strada, ochii atator oameni exprima tristetea, grijile...
Acum, la 30 de ani, am avut curajul sa o iau de la capat, sa redescopar ceea ce am ingropat cand aveam varsta ta: pasiunea pentru viata. Imi ascult inima si incep sa fiu fericita. E mai greu, dar nu imposibil. :)

Te-am plictisit cu povestea mea deoarece nu ma simt in masura sa iti raspund la intrebarea ce sa faci, tu esti singura care stii raspunsul. Parerea mea este sa asculti de inimioara ta. Ia in calcul scenariul cel mai rau: parintii nu te ajuta, parintii lui la fel si poate iubitul tau nu o sa mai fie atat de hotarat sa il pastrati sau nu veti avea o viata atat de fericita pe cat visezi acum. Daca acest scenariu ar fi real, ce alegere ai lua? Copilul trebuie sa il iubesti indiferent de situatie, de aceea decizia este a ta. Daca ajungi sa il invinovatesti peste ani va fi greu pentru el. Gandeste-te ce iti doresti tu, doar tu si asta sa faci.
Temerile fianciare, cu scoala, etc sunt foarte adevarate si vor fi probleme cu care te vei confrunta. Insa cand faci ceea ce iti doresti, atunci gasesti forta si solutii care sa iti vina in ajutor. Scoala se poate face si la ID, servici poti gasi de la 18 ani (eu lucrez de la 18 ani ), cred ca esti destul de puternica sa gasesti solutii pentru tine si bebelusul tau. Iar pentru el, in primii ani de viata are mare nevoie de dragostea si de protectia ta.
Sper ca vei lua decizia cea mai buna pentru tine si copilasul tau!
garbo_876
Postat pe 16 Februarie 2013 15:23
A fi mama e frumos, dar doar atunci cand ai macar strictul necesar si nu traiesti cu frica zilei de maine, pt ca in acest caz stresul , tensiunea si nervii se vor rasfrange asupra copilului. Noi ca maturi ne manifestam in diferite feluri la nervi si apoi suntem ok insa copii simt enorm de repede si bine doar ca prea putin stim lucru acesta si suntem atat de naivi incat sa credem ca deh copilul e mic si nu stie nimic, pacat ca prea putini sunt informati.
Parerea mea este ca principalul vinovat, este mama ta, pt ati permite la o varsta atat de frageda sa locuiesti impreuna cu prietenul tau. Eu am 28 de ani, insa ma sperie ce vad si cum evolueaza generatiile de dupa mine. Eu inteleg curiozitatea pt sex ca am fost si eu la varsta ta insa totusi ai inceput-o prea devreme si ai o viata intreaga pt asa ceva heheheheh. Ar fi trebuit sa nu te grabesti asa de repede in astfel de relatii, ma refer in a locui cu prietenul, nu la partea cu sexul , esti libera sa faci ce vrei. Atata timp cat mama ta ti-a permis acum ar trebui sa-si asume si consecintele si sa nu aiba o reactie prea iesita din comun. Sa inteleaga ca esti un copil , si asta spune totul, nu esti matura.
Nu te sfatuiesc in nici un fel deoarece decizia trebui sa tine doar de tine, personal nu sunt mama desi mi-as dori enorm, enorm de mult sa fiu, sa simt acea inimioara de care toti vb asa frumos in interiorul meu, dar inca nu sunt pregatita. Lucrez si am doar facultatea terminata si-mi doresc sa continui cu studiile. Imi doresc ca, copilul meu sa aiba tot ceea ce-si doreste si sa fiu pregatita pt orice situatie.
Gandeste-te si la posibilitatea ca poate nu vei trai o viata intreaga cu iubitul tau, vei putea sa-l cresti singura, sa-i oferi o educatie sanatoasa si multa atentie??? Un copil in zilele noastra inseamna cheltuiala daca tinem seama de competitia dintre copii. Copii nu mai sunt cum am fost noi acum 20 de ani sa crestem cu cateva papusi si sa jucam sotron in fata blocului, acum ei merg in N tabere, excursii cu parintii, au laptopuri si telefoane cat mai performante plus jocuri de nici nu-mi mai amintesc felul lor. Poti sa-i asiguri toate astea plus haine nu stiu de care???? Nu este vorba doar de cum va creste pana la 1, 2 sau 3 ani ci si dupa ce vine mai tarziu. Vei avea puterea ca intr-o zi sa-l cresti singura daca iubitul nu va mai sta cu tine???Ca totusi e cam greu in zilele noastre cu cate tentatii sunt in jur sa ramaii cu acelasi barbat pt tot restul vietii.
Sunt multe de pus in balanta, vorbeste cu mama ta cat mai deschis si cat mai repede, fii pozitiva , gandeste matur si orice decizie vei lua asigura-te ca esti sigura 100% fara ca mai tarziu sa regreti.
Multa bafta , o sarcina usoara!!! Iar daca te decizi sa pastrezi copilul iti doresc multa tarie!!!
garbo_8164
Postat pe 16 Februarie 2013 15:50
Nu fi trista. Asa e oricare inceput. Daca voi va iubiti, un copil creste si el. Parinti n-o sa va omoare, nici n-o sa te dea afara din casa. Oricare mama isi iubeste copilul, nu cred ca mama ta este capabila de asa ceva. O sa fie greu e adevarat, dar o sa fie si frumos. Daca el munceste o sa va obisnuiti sa cheltuiti mai putin si sa va impartiti bani ca sa va ajunga. Nu cred ca o bunica este in stare sa nu-si iubeasca nepoti. Si eu am nepoti si stiu ce inseamna sa cresti un copil. Eu am crescut doi singura si nu au murit nici unul. Nu au fost pretentiosi, au mancat ce a fost in casa, nu au avut pretentii si uite ca acum sunt de 1,90 sanatosi si stau destul de bine. Nu fi disperata si nici tatal copilului nu trebuie sa se sperie. Si parinti vostri au fost tineri si cred ca stiu si ei foarte bine ce inseamna sa ramai insarcinata. Se spune, din batrani, ca primul copil e bine sa-l pastrezi pentru binele orgnanismului. Ridica fruntea sus, invata sa-ti termini scoala, o sa te ajute si parinti de asta poti fi sigura si ai sa vezi ca totul o sa fie bine. Eu iti doresc mult succes si ai sa vezi ca o sa fi o mamica buna si fericita.
Floricapop
Postat pe 16 Februarie 2013 15:50
A face un copil este foarte usor ,mai greu este sa-l cresti si sa-l educi si sa-l ajuti sa-si construiasaca un viitor.Tu esti inca un copil lipsit de maturitate si responsabilitate.Crezi ca din salariul unei femei de serviciu ii poti oferi ceva?Din pacate doar frustrari,suferinta si mai tirziu te v-a judeca.Vad ca pui in calcul ajutorul iubitului ,a parintilor lui, a parintilor tai.Daca ai fost nesocotita si in loc sa-nveti sa-ti faci un fundament in viata ca sa-i bucuri si tu pe parinti,atunci suporta-ti consecintele faptelor tale si nu condamna un copil la saracie si suferinta,doar ca tu nu ai avut mai bun de facut.Viata nu-i usoara si te penalizeaza pt. fiecare greseala.Alegerea iti apartine.Multa intelepciune si mult noroc!
garbo255960
Postat pe 16 Februarie 2013 15:59
in primul rind felicitari , pentru ca o asemenea veste este in primul rind o bucurie indiferent in ce moment al vietii vine , crede-ma stiu ce spun , pastreaza-l cu orice pret si lupte pt el . Avortul nu e o optiune !
cit priveste cei din jur indiferent ca sunt parintii sau prietenii nu ei ci tu il vei creste , DOMNUL SA VA AJUTE si sa va tina sanatosi ! cind il vei tine prima data in brate toate vor disparea si cele mai frumoase momente de pine acum le vei considera banalitati pe linga acel moment minunat ! bafta si tarie si tie si iubitului tau ! Carmen
carmendidi
Postat pe 16 Februarie 2013 16:01
De la: Roslein, la data 2013-02-16 11:45:19
De la: garbo_11297, la data 2013-02-09 12:19:15mama este de acord cu casnicia... si aseaara la un pahar de vorba spunea ca dca ii aduc un nepot il va iubi,dar nu stiu daca acum ar fi de acord acum..:( imi este frica de reactia ei,chiar vreu copilul,mil doresc enorm de mult.:( dar c-am toata lumea ma c-am obliga sa fac avot.:(


Nu vreau sa par de 40 de ani, sau ca o mama care te cearta, am abia 25 de ani si eu, insa imi aduc aminte de mine cand eram de 19 si oricum e o diferenta uriasa intre mine cea de acum 6 ani si cea de acum. La 19 ani nu stii deloc ce e viata, trebuie sa te rupi de cuibul parintilor, sa faci o scoala, sa vezi cum e sa fii on your own ca sa stii cand e momentul sa faci un copil.

Un copil in situatia pe care o descrii, reprezinta o situatie delicata. Nu cred ca se ajunge la fericire si implinire. Probabil vei ajunge peste 10 ani sa te intrebi daca te mai lua de nevasta daca nu se intampla sa ramai insarcinata. Stiu ca pare frumos sa te gandesti ca e o viata in interiorul tau, insa cred ca e o situatie in care e mai bine sa fii realista decat idealista. Depinde si ce speri tu de la viata. Nu stiu cat de fericita ai fi sa vezi ca n ai ce oferi copilului. Sunt atatia oameni care au facut copii fiind f tineri si au ajuns 2 straini. Banuiesc ca e prima ta relatia. In societatea asta chiar e nevoie sa incerci mai multe pana sa hotarasti care e omul potrivit alaturi de care sa ti traiesti viata. Trebuie sa ti construiesti drumul tau, independenta ta, nu sa fii doar mama de serviciu.

Un copil e o minune si merita tot ce i mai bun, in primul rand parinti maturi si responsabili, o familie adevarata, niste parinti care sa l astepte nerabdatori nu un tata care nu stie daca e ok sa vina pe lume ori nu...

Dupa cum ti am zis, am 25 de ani, si nici acum nu as vrea sa fiu mama, cred ca trebuie s a construiesc ceva ca un eventual copil sa se bucure de tot ce i mai bun...Am un job bun, dar e nevoie de muuult mai mult...




Cat de mult vrei Roslein???? Tatal copilului trebuie sa contribuie si el la bunastarea, cresterea si educatia copilului.

Eu dau un sfat tinerelor fete care-si doresc un copil. Faceti copilul atunci cind vi-l doriti foarte mult, mai ales daca e prima sarcina. Un avort poate fi riscant(vezi un exemplu mai sus,dat de un barbat)
Indiferent de varsta, statutul social si venituri un COPIL se creste foarte greu..... daca nu esti ajutata. Eu am o fetita de 9ani pe care am nascut-o la 37de ani avand un statut social bun, dar am crescut-o cu foarte putin ajutor din partea celor 2 mame( mama mea si soacra-mea), insa am crescut-o asa cum as fi vrut eu ,la randu-mi, sa fiu crescuta. Vreau sa va spun ca acum am in fetita mea cea mai buna prietena. Stam de vorba despre tot ce o intereseaza si nu-mi pare rau de timpul petrecut cu ea, pt ca am invatat de la alte mamici ca timpul petrecut cu copilul tau este un timp castigat.
Sfatul meu e sa pastrezi copilul, indiferent de ce spun ce din jurul tau dar te avertizez ca va fi fffff greu de un singura, desi cred ca mama ta nu o sa te lase sa-l cresti singura. Are si dansa dreptatea ei ca mama: Vrea sa te vada realizata si cu un venit propriu. Nu se stie niciodata ce-ti poate "oferi" VIATA.......
gavril
Postat pe 16 Februarie 2013 16:25
... culmea ca aproape toti ii umpleti capul cu pareri de cum sa fii mama sau sa ai un copil , dar nimeni nu pune problema de FAMILIE !!! ... ce sa cred ca femeile din Romania sunt bune doar sa faca copii si atat, se gandesc numai la orgoliul lor de femeie si ca in fata lui Dumnezeu sa nu greseasca ...!? ... dar nimeni nu se gandeste cum se va simti copilul ce va veni ... pe la 12 - 16 ani cand in catalog la scoala va fi trecuta o liniuta in loc de numele tatalui ,iar copii vor intreba de ce nu are tata . ASIGURATE CA SI IUBITUL TAU IL VREA SI CA NU O SA TE LASA BALTA DUPA CE NASTI . DACA AI DUBII CA NU IL VREA , NU MAI STA PE GANDURI SI FA AVORT... SUNA URAT CUVANTUL DAR ASTA E REALITATEA .

VREI SA FII MATURA !!! ... ASUMA-TI CA TREBUIE SA STAI IN FATA MAMEI TALE MAI INTAI DE TOATE .CREZI CA POTI SA FACI FATA LA ORICE CAND VEI AVEA COPILUL ... DAR NU POTI FACE FATA LA SIMPLUL FAPT CA TREBUIE SA STAI DREAPTA IN FATA MAMEI TALE SI SA II SPUI CA ESTI INSARCINATA . POATE NU STII CE INSEAMNA TERMENUL "GREU" ,AI SA INTELEGI MAI TARZIU .

IAR CU TOATE SFATURILE PE CARE LE CITESTI AICI SI INCURAJARILE CA VA FI BINE ... VORBESTE MAI INTAI CU MAMA TA ... PENTRU CA VA FI SINRUGA CARE TE VA SUSTINE CAND TOTI VOR PLECA DE LANGA TINE !!! INCLUSIV IUBITUL TAU !!!

CHIAR DACA MA REPET , DACA VREI MATURITATE SI RESPONSABILITATE ... VORBESTE CU MAMA TA ... NU ITI TRADA CEL MAI APROPIAT PRIETEN (MAMA ) CARE TE IUBESTE NECONDITIONAT . E NORMAL SA AIBE O CADERE NERVOASA LA AFLAREA VESTII SAU NU !?

SUCCES !!!
garbo176491
Postat pe 16 Februarie 2013 16:26
Nu mai striga, rog fr!
Axl_R
Postat pe 16 Februarie 2013 16:30
Subiectul acesta mi-a captat atentia ca un magnet.Am citit toate mesajele si am ramas uimita cu,cata usurinta pot vorbi anumite persoane despre avort Nu am fost,nu sunt si nici nu voi fi niciodata de acord cu avortul.Acum doi ani de zile am ajuns ,printr-o nefericita intamplare,sa ma operez la Bucuresti .Am fost internata si in asteptarea pregatirii salonului in care urma sa stau am fost lasata intr-un salon de primire urgente.Am crezut ca este sfarsitul lumii dupa ce am asistat la cele mai groaznice intamplari.Acolo erau 6 fete si femei internate pentru a face avort.Erau foarte detasate ,calme,chiar radeau de situatia in care sunt si cu stupefactie am ascultat cum se laudau la propriu cu numarul de avorturi.Va jur ca am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare cand am auzit o tanara de doar 24 de ani care avea la activ 18 avorturi si era acolo cu baietelul ei de 3 ani pe care il lasase cu cineva in sala de asteptare.Medicii deja o cunosteau ca si ''clienta'' permanenta a lor.Camera in care aveau parte de acel carnagiu,pentru ca era o camera nu altceva,era in apropierea salonului,intrau acolo razand si ieseau palide si cocosate.Mergeau pe banda,ca la abator,''procesul'' nu dura mai mult de 15 minute de fiecare.Una dintre ele care era foarte mandra de faptul ca ''scapa'' si de al 5 lea ''bastard'',dupa cum il numea,a iesit alba ca varul si nu a reusit sa ajunga la patul ei,a dat ochii peste cap chiar in fata mea si a cazut din picioare.Dumnezeule,a fost groaznic de traumatizant!Nu puteam sa concep asa ceva,imi era greata,simteam ca mor acolo langa ele.Se incolaceau in paturi de durere si plangeau.Nu am rezistat sa nu o intreb pe o doamna de 45 de ani care era acolo din acelasi motiv,de ce repeta la infinit aceasta experienta criminala si mi-a raspuns cu un ranjet in coltul gurii:''pai ce vrei sa fac daca barbatimiu pe unde ma prinde ,ma calareste?''A fost dezgustator,imi era sila de ea,de toate cele care se zvarcoleau in paturile alea si dupa doua ore uitau si plecau zambind urandu-si sa fie pentru ultima data.Nu voi uita niciodata aceste scene infioratoare la care am asistat fara voia mea.Nu am crezut ca poate fi atat de inspaimantator doar sa vezi aceste lucruri.
innamorata
Postat pe 16 Februarie 2013 16:36
iti recomand cu drag acest site cu toata informatia necesara .http://www.provita.ro/ apoi poti lua decizia corecta. le poti da si un mail si primesti consiliere gratuita.

toate cele bune!
Livia_Bele__escu_1
Postat pe 16 Februarie 2013 16:39
Buna innamorata.

Pe bune? Nu-mi vine sa cred ce ai scris mai sus.. Ce oameni ! 18 avorturi.. , "bastard" auzi :| ..
garbo_10942
Postat pe 16 Februarie 2013 16:45
De la: quasaria, la data 2013-02-16 13:11:47pina la urma roselindo, in afara de un prapadit de "loc de munca" (doamne ce comunist suna!!) si de vreo trei nopti in care atirni trista prin vreun club, poate-poate te-o agata vreunul, mai ai si alte motive sa iti ucizi copiii?


Citesc f multa frustrare in mesajul tau. Nu e chiar "prapadit" locul meu de munca. Lucrez ca avocat colaborator intr-o casa de avocatura de renume, pe un salariu de 65 de milioane, locuiesc cu iubitul meu de 2 ani de zile. El este de asemenea, avocat, detine propriul lui cabinet. Nu avem prea mult timp de petrecut prin cluburi, si daca am avea, as "atarna" de el. Si nu am nici un motiv sa-mi "ucid"copiii pt simplul motiv ca folosesc mijloace contraceptive.

Aici era prezentat un caz, in care deja s-a intamplat. Era ideala preventia, dar nu mai este cazul. Dar daca, mi s-ar fi intamplat asa ceva la 19 ani, in mod sigur as fi luat decizia inteleapta. Cand un om nici nu scrie corect, si n-a apucat sa-si construiasca o viata, nu cred ca-l asteapta pe acel copil, marea fericire.

Unii suntem mai realisti. Eu nu mi-as manipula iubitul, sa-i bag pe gat un copil neorit, i-as face un deserviciu total acelui copil, in primul rand, sa ma ia de sotie de nevoie. Toate se construiesc pas cu pas. Eu am crescut intr-o familie foarte unita, cerebrala si am satisfactia de a-i vedea pe ai mei parinti, si dupa 30 de ani de mariaj, extrem de indragostiti si atenti unul cu celalalt. Mi-au promovat alte valori. Dsoara in cauza, a cerut un sfat, si mi-am zis parerea in functie de educatia pe care o am, nu vad motivul pt care tu ma ataci pe mine. Sunt si femei care se respecta si care vor sa aduca pe lume un copil fericit, cu un tata fericit si o familie calda, nu sufocata in neajunsuri
Roslein
Postat pe 16 Februarie 2013 16:47
Innamorata, la asa ceva am asistat si eu intamplator,cand ma dusesem cu o prietena sa se interneze....Doamne ! ...si eu aveam un corn in mana....imi venea sa plang,sa vars.....sa fug.
Rotty
Postat pe 16 Februarie 2013 16:49
cand iti scriu aces mesaj , sper din toata inima sa nu fi facut avort...intamplator am vazut acest mesaj...am 30 de ani..am si eu un copil...si te sfatuiesc sa nu faci asa ceva..SA NU FACI AVORT...sa ai inceredere MAREEEEE SI DEPLINA MAICA DOMNULUI...si EA te va ajuta...si noi stam in chirie si e destul de greru....dar e o minune pe care nne-a dat-o Dumnezeu....INCEARCA SI GANDESTE-TE CA MAI INCOLO O SA ITI PARA RAU DACA FACI ASA CEVA..TE PUP SI ITI DORESC DIN TOATA INIMA PUTERE SI INCDRERE IN VOI...
garbo115357
Postat pe 16 Februarie 2013 17:09
De la: garbo_10942, la data 2013-02-16 16:45:25Buna innamorata.

Pe bune? Nu-mi vine sa cred ce ai scris mai sus.. Ce oameni ! 18 avorturi.. , "bastard" auzi :| ..


Foarte real ceea ce v-am povestit.Toate acestea se intamplau la Spitalul Clinic de Obstetrica si Ginecologie Prof. Dr. Panait Sarbu.Nu are nici o legatura unde se intamplau,a fost doar ca o paranteza,sunt medici extraordinari acolo,unul dintre acestia mi-a salvat viata atunic.Faptul in sine este teribil de dramatic.Asa cum v-am spus,nu voi uita niciodata acel episod care cu succes putea face subiectul unui film de groaza.
innamorata
Postat pe 16 Februarie 2013 17:17


Cat de mult vrei Roslein???? Tatal copilului trebuie sa contribuie si el la bunastarea, cresterea si educatia copilului.

Eu dau un sfat tinerelor fete care-si doresc un copil. Faceti copilul atunci cind vi-l doriti foarte mult, mai ales daca e prima sarcina. Un avort poate fi riscant(vezi un exemplu mai sus,dat de un barbat)
Indiferent de varsta, statutul social si venituri un COPIL se creste foarte greu..... daca nu esti ajutata. Eu am o fetita de 9ani pe care am nascut-o la 37de ani avand un statut social bun, dar am crescut-o cu foarte putin ajutor din partea celor 2 mame( mama mea si soacra-mea), insa am crescut-o asa cum as fi vrut eu ,la randu-mi, sa fiu crescuta. Vreau sa va spun ca acum am in fetita mea cea mai buna prietena. Stam de vorba despre tot ce o intereseaza si nu-mi pare rau de timpul petrecut cu ea, pt ca am invatat de la alte mamici ca timpul petrecut cu copilul tau este un timp castigat.
Sfatul meu e sa pastrezi copilul, indiferent de ce spun ce din jurul tau dar te avertizez ca va fi fffff greu de un singura, desi cred ca mama ta nu o sa te lase sa-l cresti singura. Are si dansa dreptatea ei ca mama: Vrea sa te vada realizata si cu un venit propriu. Nu se stie niciodata ce-ti poate "oferi" VIATA....... [/quote]

Cat de mult vreau? Vreau exact ceea ce ai spus tu. Sa fac un copil cu simt de raspundere, cum ai procedat si tu, sa am in el un bun prieten, sa-l cresc eu, nu mama, sau soacra, oricum parintii nu sunt aproape de noi si nu ne-ar putea ajuta. Iar in momentul de fata, nu as alege sa-l fac pentru ca nu am timp. Cand pleci de la birou uneori si la 10 seara si la 12, chiar nu e timp de asa ceva, si vreau pt el ce e mai bun, sa ma aiba alaturi cat de mult va fi posibil, sa nu creasca dezorientat, cu bone si parinti-musafiri. Daca mijloacele de contraceptie ar da gres, l-as pastra, dar nu mai am 18-19 ani, si avem ce sa-i oferim si ne dorim sa intemeiem o familie. Daca as fi in situatia dsoarei, insa oricat m ar durea sufletul, nu l-as pastra. In cazul meu stiu ca si el isi doreste un copil cu mine, doar ca asteptam momentul potrivit
Roslein
Postat pe 16 Februarie 2013 17:29
ei intotdeauna sunt stresati,cand e vorba de venirea primului copil,si in realitate la inceput nu are nevoie de chiar asa de multe,mai ales ca poti gasi de la mamici care au deja copii,si chiar si din spital...
nu conteaza chiar deloc ce vor ceilalti....
eu am trecut prin asta acum foarte foarte multi ani,si...am renuntat la primul copil,amenintata si santajata de el,ca ii strica cariera,si nu e momentul potrivit,ca mai tarziu e mai bine....
daca as fi stiut,doamne,daca as fi stiut,ce durere imi va ramane in suflet......au trecut atatia ani,si inca plang,si imi pare rau....
daca r fi sa dau timpul inapoi,l-as pastra,chiar daca as ramane un timp pe starda,iarna,cersetoare!!!!!!!!si singuram,despartita,bineinteles...l-as pastra in ciuda a orice.
lectia pe care am primit-o mi-a folosit mai tarziu dupa casatorriie,cand am ramas imediat insarcinata,si rudele lui toate il convinsesera ca e prea devreme...intotdeauna la ei e prea devvreme,sau nu e momentul potrivit.....
am luptat si am castigat un baiat de milioane,si o familie unita,care mi-a multumit cu lacrimi in ochi,dupa ce cand eram gravida,imi ziceau toate tampeniile,si cautau sa ma convinga sa avortez,cu tot felul de metode nenorocite,......
copilul deja exista,nu se mai pune problema daca il pastrezi sau nu,el deja a venit,deja ii bate inima,deja are o viata si traieste acum in tine.
nu se poate apara,nu poate sa zica ceva in apararea lui.
e in mana ta.
ceilalti vor face presiuni,si la va trece.
tebuie sa ti minte ca le va trece.
lupta pentru micutul tau!
daniilia
Postat pe 16 Februarie 2013 17:54

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Preconceptie 21 De la: Stoicovici_Iulia 28 Ianuarie 2013 11:40
Posibila sarcina? 18 De la: Georgiana_Alexandra_6 11 Ianuarie 2017 09:15
antarziere mestruatiei 1 De la: garbo_478857 8 Decembrie 2017 20:37
buna mamicilor... 2 De la: garbo_397556 26 Februarie 2014 11:13
Viata uneori e prea stupida si incurcata 10 De la: smayly_elena 16 Aprilie 2012 19:36
Setari Cookie-uri