am 18 ani si sunt in 8 saptamani de sarcina nu vreau avorttt:( :( va rog sa imi dati un sfat

Am 18 ani ,in octombrie fac 19 ani,am ramas insarcinata fara voia noastra,a o relatie de 4 ani cu un baiat care ma iubeste neconditionat,il iubesc la randul meu enorm de mult,stam impreuna la parinti lui,cand le el..cand la mine,el munceste pe un salariu de 11 milioane.. in decembrie am rramas insarcinata cum am spus vara voia noastra pana in ianuarie nu am stiut pana am facut un test..am facut un test de sarcina eram foarte emotionata imi doresc acest copil enorm de mult,am vorbit cu parinti lui parinti lui au spus sa facem ce vrem ca o sa ne ajute si dansi ,dar au pus problema in felul urmator : "ganditi-va bine ca o sa fie greu,noi avem si noi datorii stiti bine o sa va ajutam cum putem si noi,dar mai bine asteptati un an de zile sa termiine si flori scoala si sa se angajeze,noi am hotarat sa il pastram dar iubitul meu prima oara a spus sa il dau aaafara si eu nu vreau sa il avortez:((( pot continua scoala si insarcinata ..o sa muncesc si ca femeie de serviciu pentru acest copil,este primul copil nu vreau sa pierd copilul.am fost mircuri la medic am facut o ecografie este minunat am inceput sa plag cand l-am vazut si iubitul meu a inceput sa planga cand l-a vazut acolo mic..am ajuns amandoi la concluzia sa il pastram dar el de 3 zile sta numai stresat se gandeste cca nu o sa ne descurcam.am vb sa facem si cununia civila in vara,si sa astram copilul,inca nu am vb cu mama o sa discutam astazi :(( mama nu stiu daca o sa fie de aacord.pentru ca este cu scoala vrea sa imi continui scoala.. :((nush cum o sa reactioneze.. imi este foarte frica de ea..:( ce sa fac.:( ubitul meu este foarte strest in privinta asta ..cu mama,si cu copilul.ce sa fac..:( imi este frik ca mama o sa imi faca bagajele si o sa ma dea afaraa din casa..ibitul meu.. imi da impresia ca nu il vrea.il tot intreb daca este sigur imi spune ca da..:( ce sa fac va rog.:( cum s aii spun lui mama..:( ce ma sfatuiti:(
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 11:57
asteapta-te sa nu reactioneze prea bine ai tai... si da, PE MOMENT e posibil sa iti faca si bagajele. Dar gindeste-te ca e doar socul de moment. Pina la urma or sa inteleaga. Iar cind or sa vada bebelusul or sa se inmoaie de tot, probabil: cam asa se intimpla...
Pe de alta parte, asta nu e o decizie pe care sa o iei pentru ca e de acord mamica. E o decizie pe viata, viata ta nu a mamei sau a matusii. Daca vrei sa fii mama, maturizeaza-te.
Si nu, nu va fi usor... dar va fi frumos, vei vedea.
quasaria
Postat pe 9 Februarie 2013 12:15
mama este de acord cu casnicia... si aseaara la un pahar de vorba spunea ca dca ii aduc un nepot il va iubi,dar nu stiu daca acum ar fi de acord acum..:( imi este frica de reactia ei,chiar vreu copilul,mil doresc enorm de mult.:( dar c-am toata lumea ma c-am obliga sa fac avot.:(
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 12:19
daca vrei copilul, fa-l. Cind o sa il ai o sa fii in stare sa muti si muntii pentru el,o sa vezi.
Nu te poate "obliga" nimeni sa faci avort - e la tine. Decizia, in momentul asta, e doar a ta. Restul sint doar opinii.

In loc sa iti faci probleme pentru ceilalti, mai bine uita-te saptaminile astea foarte adinc in sufletul tau si hotaraste ce vrei si ce iti asumi. Repet - aici e vb in primul rind de TINE si de viata aia mica, nu de mama, tata, tata socru etc. Restul pot sa dispara din peisaj, o sa fii in continuare mama...
quasaria
Postat pe 9 Februarie 2013 12:27
imi asum orice,daca mama nu o sa fie de acord,astta este,daca si parinti lui iubitul meu o sa reactioneze urat. nu ma intereseaza ai dreptate,dar iubitul meu cum am mai spus,ese stresat s-a c-am schimbat in comportament.. sta stresat si se tot gandeste ca nu o sa ne ajunga 11 mil..dar eu zic ca o sa ne descurcam daca o sa ne ajute si parinti pana ne punem pe picioare sa zic asa..
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 12:38
Ar trebui sa te bucuri ca e stressat - asta inseamna ca intelege ca va avea o responsabilitate majora. Ar fi mai ingrijorator sa sara in sus si sa bea sapte beri de bucurie si mindrie ca e tata si... cind apare prima problema... oups?!
quasaria
Postat pe 9 Februarie 2013 12:51
asa este,eu ma bucur de fiecare zi.am caateva dureri de burta ca la menstruatie..si nu am voie sa iau nici un fel de pastile..si trebuie sa ma obisnuiesc cu durerile..:(.acum imi este frica de anexita care oo am sa nu provoacce probleme mai incolo la fat.:(
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 12:56
vezi ce spune dr. ... anexita nu stiu sa fie vreo pb.
quasaria
Postat pe 9 Februarie 2013 13:02
doctora mi-a ca sa am grija cum sa ma imbrac m-a sfatuit sa ma las de tigari,m-am lasat si de fumat,am mai multe grija de mine numai ridic mai nimic,si am sunat-o si mi-a spus ca sunt niste ovule pentru anexita care le pot lua,,dar trb sa ma consulte ginecologic.sincer imi este frica de tot acum sa numai racescc ,mi-a recomandaat numai ceaiuri naturiste.
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 13:05
Parerea mea : Nu renunta la copil pentru nimic in lume....Cam asa a fost si situatia mea,dar eu aveam 20 de ani. Totul a trecut,iar acum sunt mamica mandra a unui fecior de aproape 25 de ani care e sprijinul si cel mai bun prieten al meu. De atunci viata mea s-a schimbat mult,dar copilul a ramas.
Rotty
Postat pe 9 Februarie 2013 13:17
nu vreau sa fac avort,dar imi este de frica de mama cred ca o sa ma bata o sa ma dea afara din casa.imi este greu sa ii spun sincer.sper sa nu ma oblige sa ma duca la doctor sa fac avort,dar prietenul meu mi-a spus ca am 18 ani..sunt majora.si nu poate face nimic..o sa spuna mama ca mi-am batut joc de ea..ca o iau in ras..o sa planga..o sa ma doara sufletul,dar eu am o fiinta care vreau sa creasca si sa ii ofer tot ce este posibil..si o sa ma lupt pentru el/ea cum a facut si mama cu mine..
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 13:21
Daaaaa......daaaaa....si tatal meu s-a dat in ceasul mortii ca-l fac de rusine ( eram doar logodita,nu casatorita). Dar cine crezi ca bocea sub geamul maternitatii cand nasteam ?....Si cine era mandru ca un paun cu caruciorul la plimbare ? Tot el BUNICUL. Noi nu ne-am prea inteles,dar ca bunic, a fost super.
Na,uite ca am dat din casa....
Rotty
Postat pe 9 Februarie 2013 13:27
tatal meu este plecat in Germania si mi-a spus mereu ca nu se baga in viata mea nu m-a vrutde la inceput dar pana la urma a reusit sa ma iubeasca mi-a spus :sa nu imi vii cu burta la gura,dar pana la urma s-a intamplat fara sa planificam si asa a vrut Dumnezeu ce vina are sufletelul asta mic.nici o vina.. trebuie sa il aduc pe lume.viu!! nu mort si rupt in bucatele..nu stiu cum sa vorbesc cu mama ..va rog dati-mi un sfat ca sunteti mama :(
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 13:32
Eu in schimb am crescut numai cu tata....mama a murit cand aveam eu 8 ani....
Si mie mi-a fost frica sa zic,dar intr-o zi , la nervi am zis-o ceva cam de genul :" Sunt gravida si am de gand sa-l fac ,indiferent daca tu acum faci infarct,sau nu. E clar ? " ....A urmat o juma` de ora de soc,cam asa... ....apoi a inceput sa planga si a zis :"sper sa fie baiat,ca cu fetele m-am convins".......Si baiat e
Rotty
Postat pe 9 Februarie 2013 13:42
Asa ca draga mea, trage adanc aer in piept si fi curajoasa......peste ani vei rade ca si mine acum

Ahhhh.....si tatal meu era un zbir....
Rotty
Postat pe 9 Februarie 2013 13:43
of Doamne,o sa fie si iubitul meu cand o sa ii spunem,cred ca asa o sa ii spun si eu,cat poate sa planga de nervi si sa ma judece..:( o inteleg si pe ea ca munceste mult pentru mine...dar indiferent de situatie cred ca o sa fie aproape de mine.. ea este cu scoala sa imi termin scoala.. mai am 3 luni de scoala ma pot duce asa la scoala.. nu ar fi o problema si dupa sa ma inscriu la postliceal la medicina..dar acum sper sa ma inteleaga si mama.. si parinti prietenului meu..
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 13:45
Rotty, foarte tare.... "am de gind sa il fac indiferent daca..."

297, sa te oblige n-are cum: o sa te faca probabil cum o sa ii vina la gura dar legata la avort n-am mai auzit, mai ales ca esti majora si nu iti face nici un dr. nimic impotriva vointei tale. Si in timp, o sa ii treaca... socul initial.
Eu m-am certat cu toata familia pt ca am vrut copil, cu tatal copilului, cu toti doctorii. N-aveam 18 ani dar aveam eu pb. medicale si toti dr. mi-au zis ca e imposibil sa tin sarcina si sa nasc - iar la analize a reiesit ca si copilul are probleme deci era recomandat avort terapeutic. Si totusi am vrut copilul. Si a iesit sanatoasa tun, sintem amindoua bine merci.
quasaria
Postat pe 9 Februarie 2013 13:50
ma bucur pt tine quasaria ,sper sa fie bine si la mine..chiar imi este frica nu stiu cum sa fac sa ma inteleaga :(
garbo_11297
Postat pe 9 Februarie 2013 13:55
o sa inteleaga pina la urma ca doar si ea e mama. Dar nu te astepta sa inteleaga imediat.
quasaria
Postat pe 9 Februarie 2013 13:59
"...am ramas insarcinata fara voia noastra..." asta mi-a placut... restul e deja poveste..!
chiar as vrea sa raman si eu insarcinat fara voia mea...! se poate?
noi n-am facut nimic si uite asa din una in alta am ramas insarcinata!!!

sarind peste, sau trecand pe sub... fetito iti doresc din inima sarcina usoara si intelegere din partea parintilor si viitorilor socri, dar ce e cel mai important sa fii iubita si respectata in continuare de tatal copilului!!! ...si sa nu te vedem peste 2 ani la topicul inselata si parasita
heartbit
Postat pe 9 Februarie 2013 17:10
"chiar as vrea sa raman si eu insarcinat fara voia mea...! se poate?"

...La tine mai ales...Cu vreo sarcina de partid
Rotty
Postat pe 9 Februarie 2013 17:15
ar fi bine si asa... dar oare chiar se poate fara voia mea?
heartbit
Postat pe 10 Februarie 2013 11:49
bit - niste multinationale, sa vezi acolo foutai si sarcini fara voia ta.....
quasaria
Postat pe 10 Februarie 2013 11:52
Si daca nu vor intelege...pierderea lor.Am fost si eu in situatia asta,la mine toti au fost impotriva,tata Dumnezeu sa il ierte a fost singurul care a acceptat,desi a fost cam suparat si el.Am hotarat de una singura,am pastrat copilul,le-am spus ca daca e nevoie renunt la ei la toti dar nu la copilul meu,astazi sunt o mama mandra,baiatul meu cel mare are 20 de ani,e cel mai frumos si mai destept copil( ,la fel si fratele lui,doar sunt ai mei).Nu regret nici un moment decizia pe care am luat-o atunci,as face aceeasi alegere si acum la 40 de ani.Asa mi-am invatat si copiii,un copil nu este o greseala,este o minune.Si daca maine copilul meu ar veni sa imi spuna ca va avea un copil,as fi cea mai fericita bunica .
Sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos.Nici o bucurie nu poate fi mai mare,nimic nu iti poate aduce satisfactii mai mari,nimeni nu iti poate da mai multa putere in momente grele(si crede-ma ca le-am experimentat pe toate )
eladaela
Postat pe 10 Februarie 2013 12:05
Q, am avut parte de ceva multinationale... si intr-adevar era cum zici tu din ala cu f ... la greu, insa insarcinat nu am ramas si nici cu burtical gura nu m-am dus acasa vreodata...! insa de multe ori, recunosc, am ajuns acasa cu burta lipita de sira spinarii! ajungeam la 2 noaptea acasa si luam frigiderul in primire ca era cum l-am lasat... si nu avea nimic diversificat in el si nici macar cald si eu aveam o ceatza in stomac de nu se vedea matz cu matz ... auzeam in urechi numai bataie de linguri si castroane... ehe... ... ...! si pentru ce? ca el padrone sa nu fie multumit si satisfacut niciodata ... de atunci am tras concluzia ca patronii si/sau patroanele din ro sunt fara exceptii nimfomani/nimfomane... nimic nu ii satisface...!
heartbit
Postat pe 11 Februarie 2013 00:05
Sa faci o crima ca sa iti fie tie mai usor, e dezgustator, dar sa ajungi sa iti ucizi propriul tau copil fara aparare, e dincolo de orice urma de umanitate.

Cineva se gandea ca poate vei ajunge parasita la un moment dat; asta i se poate intampla oricui, dar un biet copilas nu are nici o vina .

Eu cred ca nu e ceva iesit din comun ca ai ramas insarcinata la 18 ani. Bine ca nu s-a intamplat mai devreme.

Eu zic sa iti asumi responsabilitatea faptelor tale si sa inveti sa traiesti ca un om in adevaratul sens al cuvantului. Si nu ma refer doar la sarcina, ci la viata ta in general. Multi casatoriti au renuntat la sarcini pentru ca aveau unele planuri si un copil i-ar fi incurcat. Altii , de dragul carierei, au ales sa faca compromisuri. De aceea te sfatuiesc sa inveti sa traiesti vertical, sa iti faci propriile principii si sa nu le permiti altora sa iti distruga viata, degradandu-te sau dezumatizandu-te.

Acum va trebui sa inveti sa fi mama. O mama adevarata e in stare sa isi dea viata pentru copilul ei, dar nici o data nu il va omori cu mainile ei. Eu te sfatuiesc sa nu mai fi atat de stresata, sa te concentrezi pe scoala, sa il ajuti si pe prietenul tau sa se destinda si sa ii spui mamei tale atunci cand vei gasi un moment mai prielnic.
gabriela_esty
Postat pe 16 Februarie 2013 02:36
nu stiu cum sunt parintii tai, dar eu am fost crescuta doar de mama mea, si crede-ma a fost foarte cicalitoare si severa, dar intr-o zi mi-a spus... orice ai pati, orice s-ar intampla vii si imi spui. am o prietena care a ramas insarcinata la 17 ani, cand am fost cu ea sa le spuna parintilor despre sarciina, am crezut ca va trebui sa ii instalez un pat la mine acasa :)) . dupa cateva ore dupa ce am plecat de la ea, m-a sunat si mi-a spus ca le-a trecut socul si nervii si o vor ajuta. acum sta cu copilul acasa la parintii ei si se inteleg de minune. am ajuns acasa si i-am spus mamei situatia prietenei mele si am intrebat-o: tu cum ai fi reactionat? mi-a zis ca orice s-ar intampla va fii langa mine mereu. O MAMA asta va face pentru copilul ei orice ar fi.

Asa ca ai incredere in tine, si fa ce consideri ca e mai bine pentru tine si pentru copil.

Eu am zis ca daca as ramane insarcinata, as pastra copilul. indiferent ce ar fi, as lupta din toate puterile, dar nu as face avort.
sw33t_ang3l_2oo3
Postat pe 16 Februarie 2013 02:46
Iti este teama de mama ta?De ceea ce va decide ea?Tu spui ca ai 18 ani,relatia actuala dureaza de patru ani,de la 14 ani daca o luam matematic,stati impreuna cand la parintii lui cand la parintii tai.Mama ta a fost de acord cu relatia asta?Adica sa ai un iubit de 4 ani si sa iti imparti viata cu el in toate privintele?Cand l-ai prezentat mamei tale pe iubitul tau si cand ati luat hotarareasa locuiti impreuna ea nu a fost de acord?Presupun ca nu ti-a fost teama sa ii vorbesti despre relatia ta si nu este incuiata la minte sa nu inteleaga cuvantul ''relatie'' cand doi oameni locuiesc impreuna.Deci ,draga mea asa cum nu te-a parasit curajul cand i-ai vorbit despre iubit,despre planurile voastre de viitor nici acum nu trebuie sa te temi.Asa cum a acceptat relatia voastra,asa va accepta si sarcina.Nu trebuie sa renunti la ceva ce iti doresti pentru ca asa vor altii,cu atat mai putin la acest copilas care este rodul iubirii voastre.Este extrem de inaltator sa poti da viata.Si eu m-am casatorit la 20 de ani si la 22 am nascut-o pe fetita mea si te rog sa ma crezi ca nu aveam mare ''branza'',a muncit sotul meu,si noi umblam pe usile altora,cand la parintii mei,cand la socrii pana ce am reusit si eu sa muncesc si totul a mers bine.Nu am nici o intrerupere de sarcina si nici nu as face pt nimic in lume.Daca tu iti doresti cu adevarat acest copil ,nu renunta,nu face acest pas pe care cu siguranta il vei regreta mai tarziu.Ai scoala,este destul de greu insa daca tu te simti puternica si stii ca vei reusi sa le duci pe toate la bun sfarsit,este alegerea ta,este copilul tau si viata ta.Este frumos sa fii mama tanara,eu acum am 35 de ani si fetita mea 13,suntem parinti tineri ,am crescut impreuna cu ea pt ca eram niste copii si noi,eu 22 si sotul meu 23 cand am avut-o pe ea.Lupta pt ceea ce iti doresti si traieste viata ta proprie nu lasa sa- ti traseze altii drumul.
innamorata
Postat pe 16 Februarie 2013 02:49
Fa avort , iti ratezi tot viitorul , du-te fa o facultate fa-ti o cariera si daca iubitul tau te iubeste asa neconditionat te va astepta sa va intemeiati o familie cind va fi cazul, il faci acum ca sa aiba parintii tai grija de el ?
Ia si dute la avort ca de facut copii e cel mai usor lucru insa trebuie si crescuti si educati , deocamdata tu esti copil , mai bine in loc sa vo puneti ati invata amindoi pt bac
Crapp_Gabriel_1
Postat pe 16 Februarie 2013 03:22
Buna!
Parerea mea este ca atata timp cat o noua fiinta , o noua inimioara palpaie in interiorul tau, puiul tau drag, plamadit din dragoste, nici nu trebuie sa intrebi pe nimeni ce ai de facut.El este acolo, in siguranta in culcusul lui cald...nu-i transmite temerile tale. Nu uita ca nu el a decis sa se afle acolo! Mergi pana la capat! Unii-ti vor da sfaturi pro altii contra pastrarii copiilului, insa doar tu si iubitul tau sunteti cei care decideti ce este mai bine. In momentul in care se va naste, il vei tine in brate veti gasi toate solutiile posibile din lume pentru a merge mai departe, iar el sa creasca mare si fericit inconjurat de dragostea voastra.
Nu stiti ce se poate intampla pana nu incercati!!
E posibil ca parintii tai sa fie la inceput impotriva, ins adaca voi doi va asumati responsabilitatea-doar sunteti majori, nu?- atunci o sa aveti parte si de sprijinul lor. Daca vrei sa faci vreun avort e posibil sa nu mai ai sansa de a mai avea copii- s-au intalnit foarte multe cazuri si au regretat, iar daca-i dai nastere si-l abandonezi in vreun centru de plasament vei avea o viata plina de remuscari si invinovatiri.
CEL MAI BINE ESTE SA-L ADUCI PE LUME SI SA-I OFERITI TOT CE ARE NEVOIE UN COPIL PENTRU A CRESTE: IUBIRE, GRIJA, RESPECT!
MARA_MARINA
Postat pe 16 Februarie 2013 05:26

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
produs pt mamici (mami fashion) 4 De la: Laura_Baldini 16 Mai 2012 21:06
sarcina si hpv 4 De la: garbo_1650 1 Iunie 2012 14:41
Cat costa o nastere la Municipal? 37 De la: sevand 12 Iulie 2010 19:51
TESTUL A IESIT NEGATIV DESIERAM INSARCINATA 17 De la: baby_alessya 2 Decembrie 2015 14:55
ce trebuie sa stie o viitoare mamica despre sarcina? 3 De la: garbo_1568 26 Aprilie 2012 10:53
Setari Cookie-uri