mia stricat viitorul si mama nui langa mine

iarna asta ...

imi voi pastra copilul
am o problema.am 18 ani si un baiat cu vreo 6 ani mai mare sia batut joc de mine si ma lasat insarcinata.am aflat foarte tarziu k eram insarcinata iar parintii nici nu mau ascultat sa afle ce sa intamplat. sau gandit k ii fac de rusine si mau trimis la o matusa sai dau ei copilul. dar eu nu stiu ce sa fac.nu lasa sufletul sami dau copilul k nu are nici o vina dar nici nu am cu ce sa cresc pt k nam terminat liceul. as vrea niste sfaturi. nu pot trece peste asta singura si nici nu stiu ce sa fac si cum ar fi mai bine. acum am 6 luni de sarcina si nush dak sal dau sau sal pastrez pt k nu e nimeni langa mine si toata lumea ma judeca. vreau niste sfaturi
miscortel
Postat pe 25 Februarie 2012 22:15
familia va reveni la sentimente mai bune in timp... Am mai auzit cazuri in care bunicii sustineau ca nu si nu, si dupa ce au vazut bebelusul au inceput sa se inmoaie. Problema e daca TU ti-l doresti si esti pregatita sa iti faci viata in continuare alaturi de copil sau nu... ca pe restul o sa reusesti pina la urma sa ii convingi.
quasaria
Postat pe 25 Februarie 2012 22:30
Ce frumos te-a sfatuit persoana din-naintea mea! Pastreza copilul ca toate vor trece! El iti va alina toate ranile provocate de altii. Daca sunt parinti adevarati, te vor ajuta!
mireladoncut
Postat pe 4 Martie 2012 03:04
Cand am nascut eu a fost cu mine in salon o fata de 15 ani,care a nascut, si pe cat de suparati au fost parintii ei pt.ca ii facuse de rusine pe atat de dragastosi au fost cu nepotica lor.Asa ca eu cred ca vor reveni la sentimente mai bune cand vor vedea copilul.Depinde de tine daca esti pregatita sa-ti asumi raspunderea cresterii unui copil!Oricum bafta!
angEEEl
Postat pe 5 Martie 2012 10:00
Cand am nascut eu a fost cu mine in salon o fata de 15 ani,care a nascut, si pe cat de suparati au fost parintii ei pt.ca ii facuse de rusine pe atat de dragastosi au fost cu nepotica lor.Asa ca eu cred ca vor reveni la sentimente mai bune cand vor vedea copilul.Depinde de tine daca esti pregatita sa-ti asumi raspunderea cresterii unui copil!Oricum bafta!
angEEEl
Postat pe 5 Martie 2012 10:00
Nu renunta la copilul tau pentru ca mai tarziu vei regreta si vor fi multe nopti in care nu vei putea dormi gandindu-te la ce face in acel moment, parintii tai sunt convinsa ca te vor accepta si te vor ajuta sa-l cresti si sa-ti refaci viata, ai incredere in Dumnezeu, te va ajuta sa-ti gasesti drumul. Multa Bafta !!
diana_maria_kidz
Postat pe 5 Martie 2012 12:39
De la: miscortel, la data 2012-02-25 22:15:41am o problema.am 18 ani si un baiat cu vreo 6 ani mai mare sia batut joc de mine si ma lasat insarcinata.am aflat foarte tarziu k eram insarcinata iar parintii nici nu mau ascultat sa afle ce sa intamplat. sau gandit k ii fac de rusine si mau trimis la o matusa sai dau ei copilul. dar eu nu stiu ce sa fac.nu lasa sufletul sami dau copilul k nu are nici o vina dar nici nu am cu ce sa cresc pt k nam terminat liceul. as vrea niste sfaturi. nu pot trece peste asta singura si nici nu stiu ce sa fac si cum ar fi mai bine. acum am 6 luni de sarcina si nush dak sal dau sau sal pastrez pt k nu e nimeni langa mine si toata lumea ma judeca. vreau niste sfaturi


mai... ce sa-ti spun eu... ? la 18 si fara scoala... asta dupa cum scrii.... o sa fie cam greu sa cresti un copil. eu nu te judec, dar asa o problema ca a ta, eu zic ca tu sa hotarasti, pentru amandoi ! n-ai fi prima si nici ultima, in situatia ta.... si nu ai decat 2 solutii ! ori il pastrezi si in situatia ta o sa va fie greu la amandoi.... sau il "dai" la infiat la niste oameni care au posibilitati mai bune, sa-l creasca. tu ai fost cea care a acceptat ca sa-si "bata joc" baiatul ala... ca doar nu te-a violat, asa ca trebuie sa te gandesti si la viitorul copilului... si la viitorul tau, pentru eventualitatea ca o sa dai si de un baiat cu care sa-ti formezi viitorul. copii... dupa ce termini liceul, o sa mai poti face. poate nu e placut ce-ti scriu... dar asta e parerea mea. iti doresc succes in hotararea ta !
barboneli
Postat pe 5 Martie 2012 15:22
Cred ca exista asociatii care te pot ajuta. Am vazut titlul unei emisiuni , dar nu am urmarit-o, Mama fara voie. Incerc sa vad ce solutii ofera mamelor in situatia ta. Daca il pastrezi cred ca vei primi mai mult ajutor decat daca l-ai da si ai fi mai stimata. In orice caz singura nu te poti descurca. Parintii nu prea s-au ocupat de tine, daca se ocupau cu adevarat nu ajungeai in situatia asta.
anetaionescu44
Postat pe 5 Martie 2012 17:48
Pastreaza copilul ca Dxeu te va ajuta si cei de langa tine pana la urme vor intelege. Nu este nimic mai depret ca sanatatea si viata acestui ingeras ce se va naste.El i-ti va fi alinarea tuturor suferintelor. Roaga pe Sfg, fecioara Maria sa te intareasca sa ajungi cu bine la nastere sa sa fi sanatoasa tu si copilul. ROAGATE MULT ! Roaga pe Dzeu sa te ajute saie alaturie de tine si in inima ta.Sunt o mama a 2 copii (doua fete ) .
garbo225267
Postat pe 5 Martie 2012 20:50
eu am fost sfatuita in spital sa-mi dau fetita dupa ce o crescusem 1 an si 2 luni in urma operatiei pe cord fata a ramas cu paralizie cerebrala infantila personalul din acel spital m-au sfatuit sa o abandonez ca va fi o leguma tota viata.au trecut 6 ani si jumatate fetita este langa mine a evoluat foarte mult este viata mea.as fi avut remuscari daca ascultam de sfaturile altora si crede-ma ca ma descurc foarte bine singura cu ea .lupta pentru copilul tau nu-l da te vei descurca intr-un fel sau altu.
elena_2289
Postat pe 5 Martie 2012 23:16
Daca parintii tai te iubesc cu adevarat iti vor fi alaturi ....copilasul tau este un dar de la Dumnezeu pe care trebuie sa il pretuiesti , adevatat ca nu este usor dar poti sa te transferi la seral , sa iti termini studiile si sa te angajezi sa te poti intretine pe tine si pe copilas......cu putina vointa si ajutor din partea apropiatilor vei reusi !!!
cory_emy
Postat pe 6 Martie 2012 18:48
De la: elena_2289, la data 2012-03-05 23:16:14eu am fost sfatuita in spital sa-mi dau fetita dupa ce o crescusem 1 an si 2 luni in urma operatiei pe cord fata a ramas cu paralizie cerebrala infantila personalul din acel spital m-au sfatuit sa o abandonez ca va fi o leguma tota viata.au trecut 6 ani si jumatate fetita este langa mine a evoluat foarte mult este viata mea.as fi avut remuscari daca ascultam de sfaturile altora si crede-ma ca ma descurc foarte bine singura cu ea .lupta pentru copilul tau nu-l da te vei descurca intr-un fel sau altu.



daca voi sinteti in poza, sinteti niste frumoase.
quasaria
Postat pe 6 Martie 2012 23:32
multumim,noi suntem
elena_2289
Postat pe 6 Martie 2012 23:36
sa te bucuri de puiutul tau si sa fiti fericite.
Nu stiu cum pot tocmai niste cadre medicale sa te sfatuiasca sa iti abandonezi copilul la greu... in fine.
quasaria
Postat pe 6 Martie 2012 23:40
din pacate sunt si astfel de oameni daca ii putem numi asa.
elena_2289
Postat pe 6 Martie 2012 23:47
nu-ti lasa copilasul o sa te descurci tu se spune ca dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce o solutie se va gasi tu incearca sa fi mama adevarata pt el adica sa mori cu el de gat fi tare dumnezeu e sus daca vrei lasa un id de mess si te pot ajuta c cate ceva de la fetita mea are 8 luni hainute premergator etc si eu imi cresc singura copilu cu ajutorul mamei si al fratelui meu pup si tinene la curent cu deciziile tale
garbo264912
Postat pe 6 Martie 2012 23:56
nu stiu daca ii putem numi...
Mie mi-a fost suficient cit au insistat sa renunt la sarcina. E drept, toate analizele au iesit cu probleme - dar imi doream copilul, nu imi doream "un copil" ci acel copil. Pentru ei sau ele, desigur, nu insemna nimic: doar o sarcina cu probleme, o nastere cu probleme.
quasaria
Postat pe 6 Martie 2012 23:57
la mine toate analizele si ecografiile au iesit OK la 5 zile de la nastere au descoperit ca are MALFORMATIE CONGENITALA PE CORD si chiar daca as fi aflat in timpul sarcinii nu as fi renuntat la ea.ma uit acum in ochisorii ei si nu-mi vine sa cred cat lupta pentru a evolua cat mai mult .sincer iti spun ca mi-a dat o lectie de viata propriul meu copil a luptat cu moartea o saptamana si a invins-o merita sa luptam pana la capat impreuna.
elena_2289
Postat pe 7 Martie 2012 00:04
De la: quasaria, la data 2012-03-06 23:57:00nu stiu daca ii putem numi...
Mie mi-a fost suficient cit au insistat sa renunt la sarcina. E drept, toate analizele au iesit cu probleme - dar imi doream copilul, nu imi doream "un copil" ci acel copil. Pentru ei sau ele, desigur, nu insemna nimic: doar o sarcina cu probleme, o nastere cu probleme.




dar sper ca a iesi totul bine, nu???
lizadra
Postat pe 7 Martie 2012 00:14
parerea mea e ca ar fi un mare pacat sa-ti lasi copilul,
e dura viata asta , unii se chinuie ani de zile si ar intoarce munti daca ar sti ca ajuta , numai sa aiba un bebe , iar altii il au si inca se gindesc daca sa il PASTREZE ...
eu inteleg ca la tine e dificila viata, si nu putem nega , intr-adevar la inceput iti va fi greu .... dar oricum pe urma iti va fi usor, de ce sa nu gindesti pozitiv acum in situatia ta , ar face bine si bebe-lui si tie, gindestete ca acum iti va fi greu dar tu vei fi o mamica tinara si multe si multe avantaje...Consider ca acum ar trebui sa ai grija de tine si de bebe sa se nasca sanatos si fara complicatii , iar pe urma timpul le va arata pe toate, nu te grabi sa iei o decizie, asteapta-l sa se nasca si dupa aia vei vedea cum se va schimba situatia si atitudinea celorlalti.
acum ar trebui sa fii mai responsabila , pentru ca sub inimioara ta creste o viata, si sa te gindesti ce sa faci si cum sa faci sa fie bine tie si bebelui...
lizadra
Postat pe 7 Martie 2012 00:26
elena, stiu ca sint subiectiva aici: eu am avut probleme in copilarie, primul stop cardiac cind aveam mai putin de o luna, etc. Prognoza era rezervata - din trei in trei ani, pina in perioada pubertatii, se putea agrava. Si s-a agravat. Iar la un moment dat maica-mea a cedat psihic si mi-a spus, textual, ca isi face alt copil. Si ca eu sa vad ce fac. Aveam 10 ani. M-a trimis la un internat - intr-o tara straina, nu cunosteam limba, nu cunosteam pe nimeni...
Realitatea e ca nu pot sa o condamn, pur si simplu pina acolo a putut sa sustina presiunea. Sint mama si imi dau seama ca presiunea e imensa. Pe de alta parte....

Am depasit perioada de risc, de pe la 20 de ani n-am mai avut nici un fel de probleme - fac sporturi exteme, fumez doua pachete de tigari pe zi, am un job stressant, am avut o sarcina, am nascut natural... In general, nu tin cont de nici un fel de sfaturi in ce priveste o viata sanatoasa - mi-am cam platit datoriile in avans. Si chiar sint ok cu analizele, acum. Asa ca sperante exista chiar si atunci cind nu par sa existe. Pe premisa asta am mers atunci cind am pastrat sarcina - chiar daca existau riscuri si pentru mine si pentru bebe. Am zis ca ne descurcam noi... si ne descurcam.
Fie-mea e ok, nu m-a mostenit, nu are nici vreo alta problema.
quasaria
Postat pe 7 Martie 2012 01:03
si eu cedez psihic dar nu refuz sa vorbesc cu psihologul piticei mele ma ajuta foarte mult sa depasesc momentul si sa merg mai departe pentru ea.ma bucur ca minunea ta nu are probleme .
elena_2289
Postat pe 7 Martie 2012 08:43
puiul tau e suficient de puternic sa lupte pentru viata - s-a dovedit ca e - asa ca o sa fie bine. Copiii au o capacitate de regenerare fantastica, mult superioara capacitatii unui adult. Ai incredere in ea.
quasaria
Postat pe 7 Martie 2012 17:08
Draga mea , iti spun un lucru sincer: am fost si eu in aceeasi situatie si pana la urma toatul a iesit bine, e adevarat ca aveam un servici si o casa. Parintii mei la fel nu au vrut sa auda dar pana la urma sau obisnuit. Baiatul meu avea 4 ani si acum are 6 , dar de 2 ani parintii mei s-au dus la Dumnezeu si am ramas doar cu copilul care intr-o zi la cimitir mi-a spus asa NUMAI PLANGE MAMI , MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU CA MA AI PE MINE ALTFEL AI FI RAMAS SINGURA.
mery_gdm
Postat pe 10 Martie 2012 08:37
E foarte dificil sa stii care ar fi decizia ideala intro astfel de situatie,ca sa mergi pe idea ca parintii tai dupa nasterea copilului te vor ajuta ramine un semn mare de intrebare,cum vor evolua lucrurile si cit va sta in puterea ta de-al face fericit pe micut este din nou un alt semn mare de intrebare cind practic in momentul de fata nu ai nici un sprijin material si te afli la inceput de drum si din pacate fara fundament.Daca hotaresti sa-l pastrezi trebuie sa te organizezi f. bine si din punct vedere al sanatatii sa-ti ajute D-zeu sa poti face fata,ar fi o solutie pe care ai putea so discuti cu matusa ta tinind seama ca sinteti in familie si ar pute sa te inteleaga,sa se ocupe momentan ea de cel mic care va veni si cind termini liceul sa-ti cauti o slujba si incet incet sa poti fi pe picioarele tale sa te poti descurca singura.Dar pe tatal copilului nu l-ai intrebat cu ce poate sa-si ajute copilul? Banuiesc ca a fost o relatie de prietenie intre voi nu un accident o simpla partida de sex.Trebuie bine sa te gindesti ce drum sa alegi,daca esti nesigura nu te sfatuiesc sa-l pastrezi ca sa-l condamni la suferinta si neajunsuri ,pe considerentul ajutorului din partea parintilor nu te-as sfatui sa te bazezi s-ar putea sa nu-l primesti niciodata,le-ai ranit sufletul prin fapta ta si rana nu se va inchide,era bine sa-ti fi luat o masura de precautie sa nu fi ajuns intro astfel de situatie tragica.Pe viitor fii mult mai precauta,sint destule femei care-si fac copii cu 3-4 barbati diferiti si nici unul nu le este alaturi,este o trauma mare atit pt. ele insele dar pt. copii rezultati din aceste relatii imature le socotesc eu sint ,acei copii sint tot timpul marginalizati in societate si binenteles tot timpul in lipsuri.Eu consider ca atunci cind hotaresti venirea unui copil trebuie sa.i si pregatesti sosirea si nu ca nu mai ai incotro,nu te judec era bine ca mama ta sa-ti fi spus mai multe vis a vis de viata sexuala si consecintele ei daca te-a vazut ca ai un prieten ,acum trebuie sa te sacrifici tu pt. fericirea copilului tau si asta ramine sa hotaresti tu cum crezi ca-i va fi mai bine micutului si nu ti-e.D-zeu sa te lumineze sa-ti de-a putere sa stii sa hotaresti cum este mai bine copilului tau,dar orice copil isi doreste sa aiba atit MAMA cit si TATA.Mult curaj si succes!!!!!!!!!!
garbo255960
Postat pe 10 Martie 2012 16:52
pina la urma tot ce conteaza este ce iti doresti tu: doresti sa il pastrezi, o sa te descurci. Totul de rezolva, pina la urma.
Nu iti doresti sa il pastrezi, n-o face: veti fi nefericiti amindoi. Copilul are nevoie de o mama care sa il iubeasca si, daca nu poti sa fii tu, da-i sansa altei femei sa fie aceea.
quasaria
Postat pe 10 Martie 2012 16:59
ps: iar daca vrei sa il pastrezi, inceteaza sa te miorlai ca "mama nu e linga mine". Nu e. Nici nu te mai poti baza pe ea. Mama devii tu, asa ca asuma-ti rolul.
quasaria
Postat pe 10 Martie 2012 17:01
Draga mea miscortel,dupa primul sfat pe care ti l-am scris azi m-am tot gindit ca ar trebui sa spui si viitorului tatic sa-i vezi reactia si sa-i aduci la cunostinta ca dupa nasterea copilului vei face examenul de paternitate si te sfatuiesc sa-l faci ti-l fac chiar in spital ,si sa-l anunti ca-l vei obliga sa-si recunoasca copilul si-i vei trece numele in certificatul copilului si te rog asa sa procedezi indiferent de ce-ti va spune el,acest copil are un tata biologic ca vrea sau nu vrea tatal sa-i fie tata nu te intereseaza,dar te intereseaza ca la rubrica tata sa aiba un nume nicidecum "necunoscut" ce-l va insoti toata viata iar cind va fi mare sa te judece ca ai fost pra naiva si apoi lasa.S-ai mai aduci la cunostinta ca vei dori sa-ti plateasca pensie alimentara copilului ,stiu este o situatie f. neplacuta si mai ales asa cum ghicesc eu ca a fost ,te-a fermecat,te-a ademenit,te-a avut si a plecat fara sa-ti mai de-a un semn de viata.Trebuie sa gindesti limpede si nu trebuie sa-ti fie rusine sa-i vorbesti si sa stie de la tine situatia exacta si indiferent de ce-ti va spune in cazul in care nu doreste sa ramina cu tine procedeza cum ti-am spus punel sa-ti plateasca pensie alimentara pt. copil si obliga-l sa-si recunoasca copilul daca trebuie sa apelezi la un avocat pt. al da in judecata ai drept la un avocat din oficiu fara sa-l platesti,intereseazate la primarie si intreaba la serviciu de evidenta,poate sint si alte organizatii care ajuta adolescenti care se afla in situatia ta,informeaza-te si fati un plan cum trebuie sa actionezi daca-ti doresti sa pastrezi copilul si crezi ca -l vei iubi,atunci lupta si implica-l pe acest Don Juan sa fie resposabil si el faptei voastre,fii curajoasa si cind iti este mai greu roaga-l pe D-zeu sa-ti de-a putere si intelepciune si fii sigura ca vei primi,dar daca nu te simti in stare sa faci ce ti-am spus atunci da copilulu matusei tale sau unei alte femei care va sti sa-l faca fericit si sa-i ofere tot ce va avea nevoie.Te gindeste f. bine cum vei proceda dar indiferent de ce vei hotari sa-i faci paternitatea copilului si sa-l obligi sa-si recunoasca copilul si sa-l treaca pe numele lui sau sa-i fie trecut numele de tata.Mult noroc si curaj !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
garbo255960
Postat pe 10 Martie 2012 22:49
Daca ai cunoaște si putina ortografie ce bine ar fi...
garbo253790
Postat pe 11 Martie 2012 07:08
Daca ai cunoaște si putina ortografie ce bine ar fi...
garbo253790
Postat pe 11 Martie 2012 07:09

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Parinti adoptivi dificili 50 De la: GAMYCO 7 Februarie 2014 16:09
eveniment pt copii in Green City 1 De la: garbo184099 26 Ianuarie 2011 15:36
relatie nepot -bunica 10 De la: garbo_1663 28 Mai 2012 00:58
parintii mei.. 3 De la: moment31 23 Octombrie 2009 22:48
nu mai rezist! 59 De la: alexia231 14 Aprilie 2011 14:59
Setari Cookie-uri