De ce?

De la: garbo192031, la data 2011-02-28 07:44:29De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Cum pot avea o ceata atat de abundenta in capsor incat sa riste tot, familie, copil, o viata pe care si-a faurit-o cu bine, cu rau, pentru ceva nou, o provocare, pentru acel "altceva"?
Cum nu pot realiza ca nu totul e roz in lumea aceasta, ca avem responsabilitati fata de ceea ce am "creat" si totusi isi doresc alceva...ceva ce in imaginatia lor e mai bun, mai....
Cum pot sa suporte cand vad cata suferinta creaza in jurul lor,persoanelor care erau candva esenta vietii lor?
Cum nu pot vedea cat vor suferi cand vor da cu capul de deziluzia unui vis care nu mai poate fii total, cand vor "vedea" ca au dat cu piciorul in darurile cele mai de pret ce i-au fost oferite?
Cum vedeti "criza varstei mijlocii" la femei?
[/quote

Care e problema ta draga??? Spune-o mai explicit. Esti inselata de catre cine drag .....pt ca o femeie sa bagat in viata voastra???? Dupa ce voi primi raspunsuri la aceste intrebari ....am sa-ti spun si parerea mea

De la: gavril, la data 2011-03-05 11:58:10

De la: garbo192031, la data 2011-02-28 07:44:29De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Cum pot avea o ceata atat de abundenta in capsor incat sa riste tot, familie, copil, o viata pe care si-a faurit-o cu bine, cu rau, pentru ceva nou, o provocare, pentru acel "altceva"?
Cum nu pot realiza ca nu totul e roz in lumea aceasta, ca avem responsabilitati fata de ceea ce am "creat" si totusi isi doresc alceva...ceva ce in imaginatia lor e mai bun, mai....
Cum pot sa suporte cand vad cata suferinta creaza in jurul lor,persoanelor care erau candva esenta vietii lor?
Cum nu pot vedea cat vor suferi cand vor da cu capul de deziluzia unui vis care nu mai poate fii total, cand vor "vedea" ca au dat cu piciorul in darurile cele mai de pret ce i-au fost oferite?
Cum vedeti "criza varstei mijlocii" la femei?
[/quote

Care e problema ta draga??? Spune-o mai explicit. Esti inselata de catre cine drag .....pt ca o femeie sa bagat in viata voastra???? Dupa ce voi primi raspunsuri la aceste intrebari ....am sa-ti spun si parerea mea

Daca citeai tote postarile, ai fi vazut ca am specificat ca sunt barbat, nu femeie(numai ca nu am chef sa mai umblu la profil)

De la: cessyghe, la data 2011-03-05 12:23:44Poate e si o "criza a varstei" dar cert este ca e o criza a relatiei! Aici ma refer la mine, este exact ceea ce traiesc; si, da, in ochii celorlalti suntem un cuplu de invidiat, parem fericiti, echilibrati! si da, exista un copil minunat la mijloc, are doar 10 ani, as fi o mama denaturata sa-l las singur, fara unul din parinti, la varsta asta...
Si eu am decis ca cea mai buna solutie este renuntarea la o relatie care te face nefericit ( pur si simplu ma sufoc, uneori, nu mai am aer gandindu-ma ca viata mea va continua asa, cu o monotonie indiferenta din partea lui, cu eforturi disperate din partea mea de a schimba ceva, cu discutii interminabile despre sentimente, lipsa lor, declaratii soc, senine, gen" imi pare rau, doar atat sunt eu capabil sa te iubesc, nu pot mai mult! Ce te nemultumeste??? Ai totul..." sau " ...esti libera sa pleci, sa cauti ceva mai bun in alta parte, daca asta te face fericita, dar gandeste-te cat va suferi copilul nostru!..."
Iar criza varstei, da, este: am 42 de ani, ridurile sunt prezente, uneori mai vizibil , alteori nu chiar! Fac sport ca sa reusesc sa ma mentin cu o talie cat de cat apropiata celei de la 20, sunt interesata de viata mea sexuala, incerc chiar sa o condimentez( chiar daca intervin tot mai des scuze din partea cealalta ca, uite, nu mai avem 20 de ani, deci nici "chemare" prea puternica), incerc sa fiu cat mai implicata in viata si problemele lui profesionale ( dar deja au aparut retinerile, tacerile, de vreo doi ani nu mai impartim aceeasi meserie!) ...Totusi, pana la urma, ce am gresit de am ajuns in situatia asta de neimplinire sufleteasca, de nefericire?

De la: Lady_Di, la data 2011-02-28 10:53:03Pentru ca orice om - si asta include si o nevasta sau o mama - are dreptul la fericire. Daca n-o gaseste acasa - are dreptul s-o caute altundeva. casnicia e in doi - si e responsabilitatea ambilor s-o faca sa mearga.[/quo


AI PERFECTA DREPTATE. DIN PACATE FEMEILE,IN VIZIUNEA UNORA,NU AU VOIE SA CAUTE FERICIREA ALTUNDEVA CI TREBUIE SA SE SACRIFICE PENTRU FAMILIE CICA DEAIA
SUNT MARITATE: O GRAVA GRESALA:

PA PA

De la: cessyghe, la data 2011-03-05 14:50:13Sincer, nu picanterii frivole caut eu, nu astea imi lipsesc, ci sentimente consistente; am nevoie nu doar de liniste sufleteasca, ci si de dragoste, de increderea ca celui de langa mine chiar ii pasa de trairile mele...
Varsta de mijloc, da , genereaza astfel de furtuni...daca la 30 de ani, femeie sau barbat, deschizi ochii mari si incepi sa-ti numeri anii, la 40 de ani, chiar incepi sa aduni: dorinte, realizari, momente bune de-o parte...insuccese, visuri sfaramate de cealalta parte...Si, da, e momentul cand incepi sa tragi linii, tot mai des, si sa aduni...rezultatele acestea nasc furtunile, caci, inevitabil, ai tras o linie de 'verificare" si relatiei tale; daca balanta asta se duce in jos, constientizand "greseala" de a ne fi casatorit cu X si nu cu Y, sau pur si simplu frustrarea de a fi investit fara rost intr-un sentiment mort inainte de vreme, EU, "ingerul cazut" din stereotipia casniciei, MA RAZVRATESC! Pentru ca, dincolo de faptul ca sunt mama si sotie, sunt o fiinta umana, cu ratiune si suflet, cu drepturi depline , pana la urma ca oricare alta fiinta, la a-mi apara libertatea de a fi fericita... Ca ne gasim, sau nu, pana la urma, fericirea pe acest pamant este o alta discutie!...
Daca iti constientizezi" lipsurile" la 40 de ani, constientizezi la fel de bine si faptul ca NU MAI AI TIMP SA ASTEPTI pana creste copilul, pana trece criza economica (cea sufleteasca nu trece, doar te transforma intr-un bolnav sufleteste!), pana-ti decantezi toate suferintele...
La varsta asta si la experienta de viata pe care am adunat-o, nu mai pot crede in zana cea buna care va aduce o schimbare in bine in relatia mea, oricate "refresh"-uri as da ( si nu-s putine!) atat timp cat nu exista si un feed-back!...
Singurul DE CE pe care INCA mi-l mai pun este de ce mai sunt inca in relatia aceasta...

De la: iri_sori, la data 2011-03-05 18:09:10Ce poti face atunci cand sotul te trateaza ca pe un obiect si mereu zice ca te schimba cu una mai buna, sa inteleg ca la 40 de ani nu mai corespunzi! vrea sa fi ca la 20 de ani dar.. din pacate...atunci femeia cum sa se comporte ce decizi sa i-a?

De la: sandy_bel, la data 2011-03-05 16:50:44

De la: Lady_Di, la data 2011-02-28 10:53:03Pentru ca orice om - si asta include si o nevasta sau o mama - are dreptul la fericire. Daca n-o gaseste acasa - are dreptul s-o caute altundeva. casnicia e in doi - si e responsabilitatea ambilor s-o faca sa mearga.[/quo


AI PERFECTA DREPTATE. DIN PACATE FEMEILE,IN VIZIUNEA UNORA,NU AU VOIE SA CAUTE FERICIREA ALTUNDEVA CI TREBUIE SA SE SACRIFICE PENTRU FAMILIE CICA DEAIA
SUNT MARITATE: O GRAVA GRESALA:

PA PA

...hai sa-ti zic...fericirea o gasesti unde o vrei...in orice lucru marunt pe care-l accepti..iar sacrificiul...da sacrificiul e gestul suprem ce-l fac pentru cineva...acuma tu decizi cine este..familia ori clipa.

De la: garbo192031, la data 2011-03-05 12:00:28Asa e, v-am citit toate raspunsurile si mi-am facut o parere generala, unele dintre ele sun foarte bune.

...de altfel intre timp mi s-a confirmat o banuiala...da, e vb de altcineva...si asta dupa un an de intrebari si suferinta...dupa un an in care in creierul meu aparea mereu aceeasi intrebare:"De ce?"...pentru ca nu i-am tradat niciodata sentimentele(poate visele)...pentru ca am iertat-o pentru orice, chiar si ptr infidelitate(cazuri destul de rare)fara sa-i reprosez nimic...pentru ca am avut atata incredere in ea incat am conceput o fiinta impreuna, o fiinta omeneasca cu suflet, vise, nevoi, dintre care cea mai mare nevoie e cea de iubire...pentru ca am iubit-o mai mult decat pe mine insami(desi nu prea m-am afisat cu asta)...pentru ca am respectat-o mai mult decat pe propri-i mei parinti(chiar si acum in unele momente ii mai iau apararea in fata lor)...din cauza acesta imi tot aparea intrebarea:"De ce?"

031, te-ai gandit ca abordezi gresit problema? te-ai gandit ca asa cum descrii tu lucrurile, faci din iubire un contract?: un qui pro quo, un `iti dau, imi dai`? casnicia, da, e un contract, dar cand vorbim de lucruri subtile, inefabile, cum e iubirea, asa ceva nu trebuie sa existe. si ce daca tu ai iubit-o si-o iubesti? si ce daca tu nu ai tradat-o, n-ai inselat-o? ce daca i-ai fost mereu alaturi? ea nu a simtit sa se implice cu aceeasi devotiune si responsabilitate, cum ai facut-o tu! pt ea lucrurile n-au avut aceeasi importanta cum au pt tine. iar asta ce-ti spune tie? nu-ti spune faptul ca e deja un compromis? oamenii nu sunt si nu pot fi asa cum vrem noi, pur si simplu, pt ca se schimba, evolueaza si-si schimba idealurile, dorintele, reperele, coordonatele de raportare. ceea ce incerci tu acum subtil si, probabil, inconstient, e un santaj emotional. nu-ti mai poate oferi ce vrei, nu e vina ei, o vina reala, ca nu simte sa se comporte ca atare. inseamna ca are nevoi pe care tu nu i le mai poti intampina. nu suntem niste masini care, atunci cand li se defecteaza ceva, acel lucru sa poata fi inlocuit si asta sa le asigure functionabilitatea dinainte. avem si un ceva inexprimabil, imprevizibil, necuantificabil.

cat despre atatea `de ce-uri`, ce sens au? sunt lucruri care nu au raspuns,oricat ne-am strofoca, pt ca fiinta umana e un edificiu complicat, labirintic si inabordabil de multe ori chiar de catre omul cu el insusi.

De la: esme, la data 2011-03-05 23:46:51

De la: garbo192031, la data 2011-03-05 12:00:28Asa e, v-am citit toate raspunsurile si mi-am facut o parere generala, unele dintre ele sun foarte bune.

...de altfel intre timp mi s-a confirmat o banuiala...da, e vb de altcineva...si asta dupa un an de intrebari si suferinta...dupa un an in care in creierul meu aparea mereu aceeasi intrebare:"De ce?"...pentru ca nu i-am tradat niciodata sentimentele(poate visele)...pentru ca am iertat-o pentru orice, chiar si ptr infidelitate(cazuri destul de rare)fara sa-i reprosez nimic...pentru ca am avut atata incredere in ea incat am conceput o fiinta impreuna, o fiinta omeneasca cu suflet, vise, nevoi, dintre care cea mai mare nevoie e cea de iubire...pentru ca am iubit-o mai mult decat pe mine insami(desi nu prea m-am afisat cu asta)...pentru ca am respectat-o mai mult decat pe propri-i mei parinti(chiar si acum in unele momente ii mai iau apararea in fata lor)...din cauza acesta imi tot aparea intrebarea:"De ce?"

031, te-ai gandit ca abordezi gresit problema? te-ai gandit ca asa cum descrii tu lucrurile, faci din iubire un contract?: un qui pro quo, un `iti dau, imi dai`? casnicia, da, e un contract, dar cand vorbim de lucruri subtile, inefabile, cum e iubirea, asa ceva nu trebuie sa existe. si ce daca tu ai iubit-o si-o iubesti? si ce daca tu nu ai tradat-o, n-ai inselat-o? ce daca i-ai fost mereu alaturi? ea nu a simtit sa se implice cu aceeasi devotiune si responsabilitate, cum ai facut-o tu! pt ea lucrurile n-au avut aceeasi importanta cum au pt tine. iar asta ce-ti spune tie? nu-ti spune faptul ca e deja un compromis? oamenii nu sunt si nu pot fi asa cum vrem noi, pur si simplu, pt ca se schimba, evolueaza si-si schimba idealurile, dorintele, reperele, coordonatele de raportare. ceea ce incerci tu acum subtil si, probabil, inconstient, e un santaj emotional. nu-ti mai poate oferi ce vrei, nu e vina ei, o vina reala, ca nu simte sa se comporte ca atare. inseamna ca are nevoi pe care tu nu i le mai poti intampina. nu suntem niste masini care, atunci cand li se defecteaza ceva, acel lucru sa poata fi inlocuit si asta sa le asigure functionabilitatea dinainte. avem si un ceva inexprimabil, imprevizibil, necuantificabil.

cat despre atatea `de ce-uri`, ce sens au? sunt lucruri care nu au raspuns,oricat ne-am strofoca, pt ca fiinta umana e un edificiu complicat, labirintic si inabordabil de multe ori chiar de catre omul cu el insusi.

Asa e familia ar trebui sa insemne o alianta(de vreme ce am ales acest drum) iar tradarea unei aliante este dupa parerea mea cel mai josnic fapt, aliantele(sa nu le confundam cu perceptul de contract care din lipsa de caracter a oamenilor a aparut si care intr-adevar oblibga, in sensul real al cuvantului)
O alianta se formeaza tocmai pentru momentele grele ale existentei, pentru a putea razbi prin hatisurile acestei lumi, iar pentru asta au existat de la inceputurile noastre ca specie legi scrise si nescrise pe care cu atata usurinta le "demitizam" si culmea, tocmai in numele iubirii.

Iubirea cere sacrificii(adevarata iubire, nu ceea ce simtim in anumite momente) iar la comparatia ta a omului cu utilajul, ti se pare firesc daca un om se "defecteaza" sa-l lasi in paguba sortii? Oare iubirea nu este intocmai aceea alianta (aici nu vorbesc de indragosteli) prin care esti alaturi de cineva si la bine, dar si atunci cand zace la pat ori ti se pare ca nu mai e interesant ori ce stiu eu ce mai alte chestii. Abandonul nu l-am vazut niciodata ca o solutie la o problema .

In fine sunt multe lucruri care tin de caracterul omului, care se vede cel mai bine in momentele grele, de criza,pacat ca unii oameni sunt prea usor influentabili de perceptele acestea noi de continua schimbare si-mi pare rau ca aceste fiinte cu asemenea gandire nu au avut parinti care sa se schimbe mereu, sa fie aruncati dintr-un loc in altul, o fiinta in postura unei mingi vesnic pasate in numele a ceea ce voi cu atata naturalete ...iubire.

De la: anca16, la data 2011-03-06 01:33:04"Cum se face ca in vietile noastre sunt atatea conflicte, desi cu totii, barbati si femei, cautam fericirea?" - se intreba intr-o lucrare un psihoterapeut canadian.

Hai sa-i raspund si psihoterapeutului:

Pentru ca majoritatea lumii actuale e ghidata de egoism si invidie, de aici porneste tot mecanismul, pentru ca devenim persoane individualiste incapabile de sentimente profunde pentru altii, pentru ca deformam insusi perceptul de iubire, pentru ca traim intr-o lume in care legi scrise de inaintasii nostrii(pe care cu atata ardoare ii denigram) si nescrise(care se afla intiparite in insui codul nostru genetic) sunt tratate cu superficialitate, chiar luate in batjocura, pentru ca viata e simpla in ansamblul ei dar o complicam cu percepte moderniste si cu oceanul de informatie de proasta calitate ce o intalnesti la toate colturile.

Si in primul si primul rand pentru ca uitam de Dumnezeu.

Anca, psihoterapeut

De la: garbo192031, la data 2011-03-05 12:02:54

De la: gavril, la data 2011-03-05 11:58:10

De la: garbo192031, la data 2011-02-28 07:44:29De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?
Cum pot avea o ceata atat de abundenta in capsor incat sa riste tot, familie, copil, o viata pe care si-a faurit-o cu bine, cu rau, pentru ceva nou, o provocare, pentru acel "altceva"?
Cum nu pot realiza ca nu totul e roz in lumea aceasta, ca avem responsabilitati fata de ceea ce am "creat" si totusi isi doresc alceva...ceva ce in imaginatia lor e mai bun, mai....
Cum pot sa suporte cand vad cata suferinta creaza in jurul lor,persoanelor care erau candva esenta vietii lor?
Cum nu pot vedea cat vor suferi cand vor da cu capul de deziluzia unui vis care nu mai poate fii total, cand vor "vedea" ca au dat cu piciorul in darurile cele mai de pret ce i-au fost oferite?
Cum vedeti "criza varstei mijlocii" la femei?
[/quote

Care e problema ta draga??? Spune-o mai explicit. Esti inselata de catre cine drag .....pt ca o femeie sa bagat in viata voastra???? Dupa ce voi primi raspunsuri la aceste intrebari ....am sa-ti spun si parerea mea

Daca citeai tote postarile, ai fi vazut ca am specificat ca sunt barbat, nu femeie(numai ca nu am chef sa mai umblu la profil)

De la: garbo192031, la data 2011-03-06 05:42:00
Asa e familia ar trebui sa insemne o alianta(de vreme ce am ales acest drum) iar tradarea unei aliante este dupa parerea mea cel mai josnic fapt, aliantele(sa nu le confundam cu perceptul de contract care din lipsa de caracter a oamenilor a aparut si care intr-adevar oblibga, in sensul real al cuvantului)
O alianta se formeaza tocmai pentru momentele grele ale existentei, pentru a putea razbi prin hatisurile acestei lumi, iar pentru asta au existat de la inceputurile noastre ca specie legi scrise si nescrise pe care cu atata usurinta le "demitizam" si culmea, tocmai in numele iubirii.

Iubirea cere sacrificii(adevarata iubire, nu ceea ce simtim in anumite momente) iar la comparatia ta a omului cu utilajul, ti se pare firesc daca un om se "defecteaza" sa-l lasi in paguba sortii? Oare iubirea nu este intocmai aceea alianta (aici nu vorbesc de indragosteli) prin care esti alaturi de cineva si la bine, dar si atunci cand zace la pat ori ti se pare ca nu mai e interesant ori ce stiu eu ce mai alte chestii. Abandonul nu l-am vazut niciodata ca o solutie la o problema .

De la: garbo030866, la data 2011-03-05 12:02:43De ce-si doresc mereu femeile acel 'altceva"?

Dar cu barbatii cum ramane? Intrebarea corecta, dupa parerea mea, este :"De ce-si doresc unii OAMENI mereu altceva?" iar raspunsul ar fi "Pentru ca nu au scrupule, constiinta si Dumnezeu!" Pentru ca dupa ce jura credinta "VESNICA", isi croiesc un drum in viata si fac pe cineva sa creada neconditionat in ei, intorc spatele fara regrete uitandu-se spre alte "zari albastre", fiind convinsi ca de data aceasta au facut alegerea corecta si "greselile trecutului" nu le vor mai repeta. Deci... relatia anterioara, cea care i-a incalzit sufletul atata amar de ani, nu este catalogata decat ca o "mare greseala", in care unii s-au complacut chiar mai mult de 20 de ani! In ce priveste "criza varstei de mijloc"...s-o lasam balta! Mai aveam oare nevoie de alte si alte mituri si legende doar pentru a justifica un derapaj de caracter???