Urasc astfel de barbati. Suficient de maturi pentru a sti cum sa iubeasca, nu indeajuns de curajosi pentru a sti pe cine sa iubeasca. Urasc barbatii care au ales compromisul mult mai des decat femeile.

Maini ce se impreuneaza, guri care se ating si corpuri care se devoreaza si dintr-o data nu mai pari acelasi om trist si gol ce poza in fata prietenilor ca celibatarul convins. Iti aprinzi o tigara sau te intinzi pe spate si inchizi ochii de parca ai vrea sa uiti sau sa te pacalesti singur. Simti usor mana ei pe pieptul tau si strangi usor din dinti stiind ca acum urmeaza partea pe care o urasti cel mai mult. Cea in care trebuie sa pretinzi ca iubesti. Si faci asta: stangaci, fals, nu indeajuns de teatral pentru a te crede. Ii vezi privirea dezamagita ce nu are insa curajul de a te intreba nimic pentru ca, odata ce ati semnat actul mediocritatii in doi nu mai ramane loc de reprosuri. De aceea inchideti ochii atunci cand pasiunea carnala s-a sfarsit sau cand ipocrizia faptelor si a cuvintelor trebuie sa inceapa.

Urasc astfel de barbati. Suficient de maturi pentru a sti cum sa iubeasca, nu indeajuns de curajosi pentru a sti pe cine sa iubeasca. Se cred peste tot si toate si se inseala cand se gandesc ca intr-o zi isi vor gasi jumatatea si se vor putea desprinde din jocul marsav in care s-au lasat prinsi sau pe care ei insisi l-au initiat.

Sunt doar niste “fete mari” cumplit singurade speriate de singuratate, ce nu stiu si nu au curaj sa mearga la drum neinsotiti pana in clipa in care se vor indragosti. Si, fie ca trag dupa ei vieti si destine ce nu le apartin, dar care ii doresc cu disperare, fie ca ei cad in capcana unor suflete ce nu stiu ce este iubirea, pacatul este la fel de mare: acela de a nu avea curajul de a pleca in cautarea marii iubiri.

Uneori, cand sunt singuri, privesc trist si gol patul inca sifonat in care ar vrea sa faca macar o data dragoste si nu sex, ar vrea sa aiba alaturi pe cineva care sa ii iubeasca neconditionat, fara temerea ca doar au facut o alegere, fara a fi ghidati de fapt de sentimente. Deseori ar vrea sa puna punct saradei, poate asa s-ar simti mai liberi si puternici, ca la 20 de ani, cand si ei credeau in visuri. Inainte stiau, simteau, sperau, acum e doar o veche si prafuita amintire ce uneori ii arunca in nelinistea gandului ca undeva in trecut au gresit.

Urasc barbatii care au ales compromisul mult mai des decat femeile, dar care se simt mult prea mandri pentru a recunoaste si de a se intoarce din drum. Ei nu stiu ca, cu fiecare pas, cu fiecare secunda se indeparteaza mai mult de adevaratul lor suflet pereche. Cu chipul trist, cu mintea nehotarata, dar cu fata pictata de ipocrita fericire si implinire, pozeaza in barbatii rationali, experimentati ce stiu cum si cand e cel mai bine sa te indragostesti. Regulile si principiile lor devin sfinte, dar ajung sa ii indeparteze de ceilalti, de realitate, pentru ca ele nu sunt decat un scut pentru momentele lor de framantare sau de singuratate in 2.


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Manifest impotriva barbatilor mediocri.