Uneori se face atat de tarziu in viata... mai ales cand traiesti in lumea unei povesti create de tine in care nu exista timp...

Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata. Psiholog Constantin Cornea

“L-am cunoscut in perioada facultatii, mi se parea un tip interesant si haios. Inca de atunci simteam ca este o atractie intre noi, dar eu urma sa ma casatoresc si m-am lasat prinsa in acest joc doar de dragul jocului, fara a face nimic mai mult. Era un tip inteligent si a inteles de la bun inceput ca este doar un joc.

Odata cu trecerea anilor, jocul s-a pastrat. Dorintele noastre pareau sincere, facand aproape imposibila o prietenie din cauza atractiei sexuale, dar nu ne puteam lipsi niciunul de aceste sentimente. Si eu, si el eram casatoriti, amandoi eram multumiti de relatiile pe care le aveam acasa, dar aceasta relatie parea cireasa de pe tort, in conditiile in care, ani in sir, nu a constat decat in discutii.

In toata aceasta perioada el a incercat sa stabileasca tot felul de intalniri in care sa discutam fata in fata. M-am ferit cat am putut pentru ca imi era frica ca voi ceda. Cu timpul, am ajuns sa accept sporadic intalnirile, fara insa a purta mai mult decat o conversatie. Bineinteles ca el incerca sa imi argumenteze ca nu este nimic gresit in ceea ce facem sau in ceea ce am putea face. In fond, nu doream sa ne stricam familiile, voiam doar sa ne traim povestea si pentru asta aducea mii de argumente. Imi spunea despre societatile occidentale, “civilizate” in care sintagmele de “fuck friend”, “fuck buddy” sau pur si simplu partener ocazional de sex nu reprezinta nimic nou si nu afecteaza familiile celor doi. Insa nu puteam sa ii spun ca mie imi este frica de doua lucruri.

Aveam si am un sot super gelos, cum puteam intretine o astfel de relatie si ce ma faceam daca ma prindea sotul? Pentru a ma scapa de aceasta frica, imi spunea ca doua persoane inteligente vor gasi forme prin care sa isi traiasca relatia fara sa fie prinse. Nu se punea problema sa ne vedem zilnic sau saptamanal, ci doar atunci cand am fi avut amandoi ocazia.

A doua frica, mai intima, si mai greu de exprimat era ca ajunsesem sa tin la el. Daca ma indragosteam mai tare si mi-l doream doar pentru mine? Sau daca eram prinsi, putea el oare sa renunte la familia lui pentru mine? Normal ca si pentru acestea avea raspunsuri. Chiar daca ma indragosteam de el, dragostea trece intotdeauna daca o traiesti. Se consuma pur si simplu de la natura, se transforma in prietenie, in amicitie, dar dragoste nu mai poate fi. Apoi, daca putea reprezenta el plasa mea de siguranta, era doar o chestiune de nuanta pentru el. Nu era vorba ca vom fi indeajuns de inteligenti in a nu putea fi prinsi. Deci frica era neintemeiata.

Foto: By Motortion Films /Shutterstock

La una dintre intalniri, am decis sa fac pasul. Trecusera ceva ani si mi se parea ca este unul din putinii romantici care mai exista. I-am pus doar conditia sa nu se intample in orasul nostru. A gasit solutia foarte repede. Urma sa am un teambuilding la mare si putea veni si el. Imi spunea ca vom trece la fapte, doar daca voi dori, sa nu ma simt in niciun fel obligata. A venit inca de vineri, vineri seara nu am facut nimic altceva decat sa luam masa impreuna. Apoi sambata seara s-a intamplat. Am mers intr-un club si am dansat impreuna pana spre dimineata. Am consumat alcool si la un moment dat am plecat cu el in camera lui. Eram amandoi emotionati, doar trecuse atat de mult timp…

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Jurnalul meu: Mi-am inselat sotul cu cel care ar fi putut fi marea mea iubire....