Uneori se face atat de tarziu in viata... mai ales cand traiesti in lumea unei povesti create de tine in care nu exista timp...

A fost o seara frumoasa, care nu s-a mai repetat decat o singura data, cateva luni mai tarziu. Chiar daca el a incercat in toate modurile sa avem propria noastra relatie, eu am pus punct. Nu am dorit sa ramanem nici macar prieteni.

Am venit la psiholog pentru a-mi descarca sufletul si pentru a incerca sa ma inteleg mai bine. Stiam ca vorbind cu oricine altcineva, voi fi judecata si nu asta cautam. Ma judecam eu indeajuns de mult incat sa mai am nevoie si de ipocrizia altora. Ma simt bine ca am vorbit despre asta, insa sufleteste nu sunt sigura ca am luat cea mai buna decizie. El incearca si in ziua de azi, oricand are o cat de mica oportunitate, sa imi scrie sa ne vedem. Oare cati barbati ar face asta timp de mai bine de 12 ani? Oare nu ar fi putut fi marea mea iubire? Cum ar fi fost daca am fi fost impreuna, daca am fi avut o familie? Cum ar fi fost daca am fi continuat sa fim doar prieteni pentru sex? Sunt intrebari ale caror raspunsuri nu le voi gasi niciodata. Poate doar la el. El avea raspuns pentru orice si ma linistea indiferent de ce problema aveam. Oare ar fi continuat sa fie la fel daca am fi continuat o relatie… de orice fel? Sunt nopti in care il visez si ma trezesc cu zambetul pe buze. Sunt zile cand il vad sau doar am inpresia ca il zaresc pe strada sau prin locuri diferite.

Cum ar fi sa ma duc la el sa il tin macar 5 minute in brate? Stii, in toti acesti ani, doar el a fost cel care mi-a scris, m-a apelat. Eu doar am stat pasiva. Va veni oare o vreme cand voi regreta ca nu am facut nici macar un pas?

Oricum, ma bucur ca mi-am descarcat sufletul. Sper ca va citi cumva jurnalul si ca va recunoaste in ceea ce am scris despre cine este vorba. Stiu cat vei modifica din el si nici eu nu am scris amanunte ce ma pot deconspira.

Acum, de cand vin la tine, ma simt mai bine. Insa poate spune cineva cum ar fi fost povestea noastra?... Mi-e frica sa nu imi vina ideea de a-l cauta prea tarziu. Pentru ca uneori se face atat de tarziu in viata... mai ales cand traiesti in lumea unei povesti create de tine in care nu exista timp. Si timpul este cel care schimba totul….

* Un material oferit de psihologul Constantin Cornea de la Clinica Psievolution.

Pentru articole de acelasi autor, urmariti blogul www.psihologconstantincornea.ro

Foto homepage: By NIKITA TV /Shutterstock


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Jurnalul meu: Mi-am inselat sotul cu cel care ar fi putut fi marea mea iubire....