Eu stiu de ce esti tu nefericita acum. Am fost ca tine. Am regretat. M-am simtit amarnic de nefericita. Stiam de ce.

Dar oare cum se mananca si cum se digera regretele? Nu ne pica niciodata greu, dar ne vine greu sa admitem ca vreuna dintre noi a intrat vreodata in restaurantul unde se servesc proaspete, aburinde, tinute la apa cu sare de ceva timp. Ne vine greu sa admitem ca ne-am pierdut o gramada de timp stand la masa cu ele, degustandu-le, strambandu-ne de amareala lor, dar mintindu-ne ca “da, sunt dulci” in timp ce gura se face punga pe motiv de catran. Unele dintre noi, cele mai puternice si mai curajoase ajung la acest restaurant si nu plang cand li se spune: “doamna, ne pare rau, dar tocmai s-a inchis” si nu regreta blestemata de secunda , secunda in care ar fi putut sa ajunga la timp.

Eu stiu de ce esti tu nefericita acum. Am fost ca tine. Am regretat. M-am simtit amarnic de nefericita. Stiam de ce. Vreo iubire proasta, vreun gand prost, vreun esec profesional, o tampita de insatisfactie, vreo ciuda ca viata mea da intotdeauna cu rest, ca mancare a iesit prea acra, ca nu mai am timp sa gatesc deloc, vreo proasta de neputinta, vreo constientinzare ca sunt mai slaba decat credeam sau ca ma las voit slabita de persoane dragi, vreun prost de minut in care am pierdut metroul sau am ratat trenul vietii, vreun gigant de kilogram in plus care ii impiedica pe cei din jur sa ma vada asa cum sunt, vreun copil care imi plange ca vrea mai multe si vreo groaznica mustrate ca ii ofer prea putin.... Ar fi multe de insirat si ar iesi o lista atat de lunga...

Si daca nu as fi stiut ce inseamna regretele, as fi cunoscut mai multa fericire? Tot nu m-as fi vindecat de nefericire. Nimeni nu are puterea sa ti-o ia cu o fluturare din umeri si o miscare din maini. Pentru asta a trebuit sa ma lupt cu mine. Cu un fel ciudat de a fi, de a simti, de a exista, caruia intr-un mod masochist ii placea durerea si se obisnuise atat de mult cu ea incat o considera o palida consolare. Sa stii, draga cititor, ca si tu trebuie sa faci la fel. Sa nu te lasi. Sa tii cu dintii! Sa lupti cu pumnii. Si cu tine mai ales!

Daca ar fi sa scot vinovatia din mine si din ceilalti, lumea ar slabi subit si straniu cu cel putin mii de kilograme. Ar fi cea mai drastica dieta a tuturor timpurilor.Orice greseala savarsita isi merita pedeaspa, isi merita regretul. Dar nu pentru mult, nu pentru prea mult timp. Suntem oameni. Nu ne este dat prea mult timp ca sa-l irosim si sa ne innegrim cu ale noastre manusite existenta. Si azi e cald si bine afara, nu e chiar canicula. E tot un timp ca sa zambesti si sa-ti amintesti cat poate fi de bine ca existi.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri