Orice varsta am avea, noi oamenii avem mare nevoie de iubire, avem nevoie sa daruim si sa primim. Cu cat daruim mai mult, cu atat asteptam mai mult. Dar uneori gresim in aceasta asteptare prea mare. Pentru ca fiecare om iubeste in felul sau in ritmul sau. Unii au o capacitate foarte mare de a se exterioriza, altii in schimb... o simt adanc in inima, dar nu spun, nu trambiteaza in gura mare.
Frumosul meu, cu soarele-n priviri,
minunea mea, cu stele-n buzunar,
tu mi-ai adus in dar atatea fericiri,
pana ai plecat, al drumului hoinar.
Era tulburator la tine in suflet,
eram doar eu la tine in gand.
Si sunt inca aici, fara de planset,
Tu pe-al tau drum, mult prea curand
Caci ai plecat mult prea devreme,
desi ardea intens, iubirea ta s-a stins.
Doar un adio, fara multe probleme.
Si totusi soarele, pe cer e inc-aprins.
Oriunde te-as cauta eu acum, e ceata,
nici pasari, nu mai canta iubirea-n asfintit,
spuneai ca ne vom intalni intr-o alta viata.
Sa ne iubim cum meritam. Dar ai mintit.
de Ionescu Maria Gabriela
Foto homepage: Jason Devaun - Flickr.com
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună