Dupa 3 luni, m-a cautat. Am vorbit, am stabilit sa ne vedem la un suc, la o tersa, in apropierea casei lui. Culmea! A fost intr-o duminica. Dar, gelozia... tot nemultumita! Ma iscodea cu intrebari: "De ce nu te-a invitat la el, sa vedeti un film? De ce se grabea sa se-ntoarca acasa sa doarma? Bineinteles! Vezi ca stii? Are pe cineva care-l asteapta!"
E greu... Am hotarat sa fiu indiferenta, sa gasesc forta de a ma rupe de trecut!
Totul e atat de ciudat! Desi stiu ca nu e barbatul romantic, atent, dragastos pe care mi l-as dori ca iubit, logodnic, sot, ma simt atrasa de el, ma gandesc tot timpul la el, astept cu nerabdare telefoanele lui!
Gelozia... cred ca ma va urmari mereu! Nu voi avea niciodata incredere in el! Dar.. a fost frumos! O ciudata poveste de iubire!
Claudia
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor