Modelul comportamental corespunzator sindromului Stockholm este o reactie de aparare a psihicului fata de potentialele traume sau fata de agresivitate. Victima intelege postura agresorului si se regaseste partial in identitatea acestuia. Manifesta ingaduinta si chiar empatie pentru comportamentul agresorului. Cel care face rau devine cel care face bine. Tine de abuzator sa ofere protectie si victima intelege perfect acest lucru. Accepta sa fie protejata. Bestia devine frumosul, agresorul devine potentialul salvator.

Sindromul Stockholm sau afectiunea pentru agresor

Suedia, 23 august 1973. Doi indivizi dubiosi si inarmati s-au napustit pe usile unei banci din Stockholm. Sub privirile ingrozite ale functionarilor din banci si sub amenintarea armelor, unul dintre ei, Jan-Erik Olsson, un condamnat evadat din inchisoare, si-a anuntat intentia de a incepe “distractia”. 3 femei si un barbat au fost tinuti ostatici timp de 131 de ore si amenintati cu moartea. O simpla si nedorita interventie a politiei si explozibilul atasat de hainele ostaticilor ar fi putut arunca in aer intreaga cladire.

28 august 1973. Dupa aproximativ 6 zile prizonierii sunt salvati. Ce poate fi socant si memorabil din aceasta insiruire de intamplari? Modul neasteptat in care victimele au reactionat fata de abuzatori... Din interviurile media ale acestora reiese ca victimele empatizau cu agresorii, temandu-se de momentul interventiei politiei. Au refuzat sa depuna marturie impotriva acestora. Mai tarziu una dintre femeile ostatic s-a casatorit cu agresorul sau.

In mod vizibil, intre victime si agresori s-au creat anumite legaturi emotionale. Aceasta maniera de a reactiona in fata agresorului este cunoscuta in psihologie sub denumirea de “sindromul Stockholm” si nu se refera strict la situatiile jefuitori - ostatici, ci si la alte forme de abuzuri (femei agresate, victime ale incestului, copii abuzati sau prizonieri de razboi). Modelul comportamental corespunzator sindromului Stockholm este o reactie de aparare a psihicului fata de potentialele traume sau fata de agresivitate.

Victima intelege postura agresorului si se regaseste partial in identitatea acestuia. Manifesta ingaduinta si chiar empatie pentru comportamentul agresorului. Cel care face rau devine cel care face bine. Tine de abuzator sa ofere protectie si victima intelege perfect acest lucru. Accepta sa fie protejata. Bestia devine frumosul, agresorul devine potentialul salvator. Dusmanul este perceput prieten. Este de fapt modul tragic al psihicului de a reactiona in fata unei potentiale suferinte. Inconstient, persoana respectiva se apara. Este felul sau de a supravietui traumei.

De ce nu poti sa renunti la iubirea care iti face rau?

Sindromul Stockholm. Doua cuvinte, o nebuloasa la fel de mare ca triunghiul bermudelor. O relatie abuziva. O relatie distructiva si o iubire la care nu poti sa renunti chiar daca iti provoaca mai multa suferinta decat fericire. O nebuloasa si mai mare. Regasim simptomele sindromului Stockholm si in relatiile noastre cu familia, cu prietenii sau chiar in relatia cu partenerul de viata. De care ori nu am auzit in jurul nostru: cu toate ca imi face rau, fara el mi-ar fi si mai rau?


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Il iubesc pentru ca imi face rau.