Am fost de multe ori intrebata: "Esti singura? Tu cand ai de gand sa te mariti?", desi nu am o varsta prea inaintata. Le-am raspuns mereu ca ma voi marita atunci cand am sa gasesc sufletul pereche. Nu neg ca n-am sa incerc pana atunci sa construiesc o relatie atunci cand am ocazia sa intalnesc un barbat ce, macar la inceput, se potriveste gusturilor mele.

Societatea isi lasa o amprenta importanta asupra comportamentului nostru, ne influenteaza dorintele si uneori ne controleaza viata. Ne supunem unor siruri de activitati caci asa fac toti oamenii, mergem la scoli, ne angajam si cautam sa avem o familie. Nici nu s-ar putea altfel, cand traiesti intr-o societate trebuie sa te supui unor reguli comune de viata.

Insa nimic nu resimti parca mai apasator decat dorinta de a gasi sufletul pereche. Emotiile examenelor trec repede, nervii de la serviciu la fel, insa tristetea ca nu ai alaturi un suflet pereche o simti mereu, diminetile sunt grele cand esti singur si casa este pustie, serile adormi greu cu dorinta in suflet de a iubi.

Ma uit in randul prietenilor mei si unii s-au casatorit deja. Am o prietena care s-a maritat de curand si este foarte incantata, o vad mereu zambind si o simt fericita. Imi povesteste de cum decurge viata lor de cuplu, cat de bine se inteleg si ce frumoasa este viata cand este petrecuta in doi! Dimineata se trezeste in bratele sotului ei si seara o petrec impreuna intr-o atmosfera inabusita de dragoste. Este ajutata si sustinuta de sotul ei, astfel are curaj mai mult ca oricand sa isi puna in aplicare ideile, sa incerce sa isi realizeze dorintele. Isi fac planuri pentru un copil si parca viata ei este mult mai dinamica, mai vesela si plina de speranta.

La un capat opus acestor idei gasesc o alta fericire. O alta prietena a divortat de cateva luni. Imi povesteste cat de fericita este acum, cat de multa liniste a coborat in sufletul ei. Ce grea ii era in viata de cuplu. Imi povestea cat de dese erau certurile lor, cum ducea o viata plina de ganduri rele, de frustrari, de tristete si lipsa de incredere. Acum e fericita, isi vede de viata ei, fara sa mai “dea raportul” nimanui, se distreaza seara in oras etc. Mereu ma sfatuieste sa nu ma grabesc la maritis, caci daca gresesc viata mea ar putea suferi schimbari ireversibile si deloc in bine.

Am fost de multe ori intrebata:”Esti singura? Tu cand ai de gand sa te mariti?”, desi nu am o varsta prea inaintata. Le-am raspuns mereu ca ma voi marita atunci cand am sa gasesc sufletul pereche. Nu neg ca n-am sa incerc pana atunci sa construiesc o relatie atunci cand am ocazia sa intalnesc un barbat ce, macar la inceput, se potriveste “gusturilor” mele. Si eu am trait deceptii in dragoste, dar am reusit sa iau decizia corecta atunci cand am vazut ca nu puteam convietui in doi.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Eu cand ma marit?.