Opusa distinctiei, vulgaritatea implica permanent atingerea si transgresarea limitei: dintre intim si public, corporal si spiritual, privilegiat si declasat. Rezultatul ei? Haosul gusturilor, al claselor, al valorilor, mai precis rasturnarea lor intr-un fair is foul and foul is fair, un bric-à-brac in care totul, si mai ales individul, se confunda, se niveleaza, se izoleaza… Semn al vitalitatii unei societati, de naturalete opusa pedanteriei perfide, vulgaritatea repugna si fascineaza, legitimand respingerea oricarui canon.
„Vulgaritatea e o nevoie naturala. Sa spunem raspicat: vulgaritatea e utila pasiunilor democratice! Ea permite tuturor sa se afirme, sa se manifeste, sa faca proasta impresie, iar adesea chiar sa calce in strachini. Putem agita vulgaritatea ca sa o combatem mai bine, asa cum odinioara se agita drapelul rosu in China lui Mao pentru a combate drapelul rosu. Vulgaritatea e, in acelasi timp, si carpa si drapel.”
Autor: Helene Sirven&Philippe Tretiack
Traducere de: Alin Mihailescu
Colectia Bonton
Editura Nemira
.jpg)
Siguranța în școli, pe agenda dialogului dintre Ministerul Educației și comunitatea școlară
Studenți ieșeni, premiați la finala mondială Heart Hackathon din China
Antrenorul de lupte greco-romane Ghiță Luculescu, prezent la prima ediție Parasport Forum
Locuri bugetate garantate pentru studenții cu cerințe educaționale speciale, printr-un nou proiect legislativ