Va multumesc din suflet pentru sfatul pe care mi l-ati dat.
iua, Va multumesc din suflet pentru sfatul pe care mi l-ati dat. este binevenit si am sa incerc sa tin cont de acest sfat cat mai mult cu putinta. stiu ca este o perioada grea peste care trebuie sa trecem toti 3....intre timp s-au mai intamplat (era si normal, nu?) destule lucruri intre mine si prietenul meu care nu duc nicaieri...desi ii spun mereu sa ma lase o vreme, sau el imi spune ca ar fi mai bine il las o vreme, fara sa ne sunam fara sa stim nimic unul de altul, parca trebuie sa se intample ceva si sa discutam la telefon, pe messenger sau prin mesaje de pe telefonul mobil....Si acum, cea mai noua intamplare este faptul ca baiatul meu a contactat de la gradinita o varicela si de astazi stau cu el acasa pentru insanatosirea lui....Bineinteles ca, intotdeauna cand am avut probleme cu Ali (Alexandru - asa il cheama pe baiatul meu, dar ii spunem ali) mai ales probleme de sanatate, emil (taica-su a fost primul care a stiut si intotdeauna a raspuns prezent - cel putin pana acum; fac o paranteza: asta iarna a facut o viroza destul de urata si a trebuit sa merg cu el la spital pentru un consult; in taxi fiind, i-am trimis mesaj lui taica-su ca ne indreptam spre spital si imediat m-a sunat si a plecat de la serviciul lui ca sa vina la spital si sa fie cu copilul lui acolo...) iar acum, revin: dimineata i-am trimis mesaj ca are varicela si m-a sunat imediat sa ma intrebe ce si cum....in alta ordine de idei, poate nu m-am exprimat bine in scrisoarea mea precedenta: eu nu vreau ca in fata lui ali sa-l ponegresc pe taica-su ca e un nenorocit sau altceva....ma refeream strict la faptul ca as vrea o vreme sa nu-l vada pe taica-su, spunandu-i ca e plecat din tara sau altceva..macar poate se mai linisteste putin ali...nu stiu daca e bine. nu mai stiu cum ar fi mai bine si cum nu... dar dupa intalnirea cu taica-su ali este foarte ravasit si ii spune si lui ca vrea la el acasa ("la mamaie acasa"), ca vrea sa stam impreuna la mamaie acasa, ca il iubeste pe tati la fel cat o iubeste si pe mami, etc.. intr-o seara dupa ce ne-a adus acasa taica-su cu masina, ali s-a asezat pe jos in fata intrarii in scara si foarte trist a zis ca el nu vrea sa mai mearga sus in apartamentul in care locuim. a stat acolo pret de vreun sfert de ora si refuza sa urcam...l-am luat cu vorba incet ca tati nu poate ca tati maine (era duminica seara) pleaca la serviciu si noi mergem la gradi si sta departe si nu are cine sa-l aduca pe el la gradi, acasa la mamaie nu are cu cine sa ramana. nimic din toate astea nu l-au facut sa-i treaca..intr-un tarziu s-a ridicat si am urcat in apartament si ii plangea tatalui meu. si totusi, emil a plecat fara sa se uite inapoi in seara aceea...i-am si zis: o noapte puteai sa te intorci sa-l mai iei (desi statusem 2 nopti ca de obiocei acolo la ai lui acasa). m-a sunat emil dupa vreo jumatate de ora, dupa ce a ajuns acasa sa ma intrebe daca ali s-a mai potolit din plans si daca mai sufera....ce sa fac sa nu mai sufere ali atat de mult? nu stiu daca nu v-am spus dar emil este un tata iubitor, foarte atent, un barbat caruia ii place sa munceasca, nu bea, nu fumeaza....era un om de casa, capabil....acum nu il mai recunosc...la inceputul lunii aprilie a facut un accident cu masina si nu a patit nimic nici el si nici altcineva, dar a zis si el ca putea sa se intample ceva foarte grav...de atunci, mai cu seama ca s-a intamplat cu 2 zile inainte de ziua lui de nastere a inceput sa iasa cu prietenii lui si sa.....bea....de a doua zi dupa accident si pana acum a baut cred de vreo 10 ori maximum...asta nu e bine...dar .... in orice caz...sa nu mai lungesc vorba. m-ati sfatuit acolo sa merg neaparat la un cabinet de psihologie. este ceea ce imi doresc si eu foarte mult, atata timp cat cred ca toti 3 avem probleme....daca aveti bunavointa de a ne ajuta si ati fi disponibila pentru o consultatie (si fiindca tot stiti cat de cat despre relatia noastra) sa imi dati un raspuns pe adresa aceasta de mail. poate reusim sa venim doar noi doi sau si cu ali. stiu ca pentru copil este cel mai grav...noi, adultii, trecem mai usor sau mai greu peste lucruri din acestea, dar in orice caz, trecem mult mai usor decat un copil... Va multumesc pentru ajutorul dat. Cu stima Rodi RASPUNS 2 RODI: RODIe draga, Psiholog Luminita Badita
Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Medicii români pot ȋnvăța o nouă tehnică chirurgicală minim invazivă pentru tratarea cancerelor pulmonare Candela sufletului nostru este cea care trebuie să fie totdeauna aprinsă. Cuvinte pentru suflet de la Maica Gavrilia Papaiannis (de citit mai ales în postul Paștelui) Cazurile de depresie cresc dramatic la copiii cu vârsta între 11 și 14 ani și la adolescenți (Anchetă)

Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri