Ideea corelării educației cu cerințele pieței muncii a devenit un laitmotiv al discuțiilor despre școală. La prima vedere, pare firesc: sistemul de învățământ ar trebui să pregătească elevii pentru viitor, să le arate de timpuriu ce meserii vor practica și ce materii le sunt cu adevărat utile. Andrei Avram, profesor de istorie la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, propune însă o privire diferită asupra acestei obsesii, într-un op-ed în care argumentează că o astfel de abordare poate face mai mult rău decât bine.
De ce anticiparea viitorului nu poate fi misiunea principală a școlii
Autorul atrage atenția asupra unui paradox: se cere școlii să pregătească elevii pentru profesii care, recunoaștem noi înșine, nici nu există încă. Cerându-i unui adolescent să știe ce va practica peste 10 sau 15 ani, riscăm să-i transferăm propriile noastre anxietăți de adulți, transformându-l într-un „mic adult” grăbit să se încadreze într-un tipar.
Potrivit lui Andrei Avram, capacitatea reală de adaptare la o lume în schimbare nu se formează prin restrângerea educației la un set strict de deprinderi profesionale, ci prin contactul cu domenii diverse ale cunoașterii. O cultură generală solidă, susține el, este cea care oferă tinerilor instrumentele necesare pentru a înțelege lumea prezentă și a se adapta ulterior celei viitoare.
Cunoașterea, o valoare care nu depinde de fluctuațiile pieței
Un alt argument central al textului este acela că, spre deosebire de resursele materiale, supuse de-a lungul istoriei schimbărilor politice și economice, cunoașterea rămâne o valoare perenă. Odată dobândită, ea nu își pierde relevanța odată cu fluctuațiile economice sau sociale.
Autorul face trimitere la conceptul „lebedelor negre” al lui Nassim Nicholas Taleb, pentru a sublinia limitele oricărei încercări de a anticipa cu precizie viitorul. Lumea de azi, argumentează el, este rezultatul unei cunoașteri cumulative, construite treptat prin păstrarea soluțiilor care s-au dovedit viabile de-a lungul timpului.
Concluzia op-ed-ului este una limpede: misiunea școlii nu este să pregătească elevii pentru înregimentarea într-o piață a muncii ipotetică, ci să formeze oameni capabili să gândească independent, pregătiți să-și găsească locul într-un viitor pe care nimeni nu-l poate anticipa cu certitudine. Tinerii, subliniază autorul, au nevoie și de stabilitate, de valori constante și de bucuria autentică a cunoașterii, nu doar de presiunea permanentă a unui viitor incert.
Profesorul de istorie Andrei Avram propune, într-un op-ed, o pledoarie pentru cultura generală și bucuria cunoașterii, în contrast cu presiunea de a pregăti elevii pentru „profesiile viitorului” încă din școală. Autorul susține că școala nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe pregătirea elevilor pentru profesii viitoare incerte, ci pe formarea unei culturi generale solide și a gândirii independente. Andrei Avram, profesor de istorie, doctor în istorie al Universității din București, profesor titular la Colegiul Național „Sfântul Sava” și profesor colaborator la Complexul Educațional Laude Reut. Cunoașterea este prezentată ca o valoare perenă, care nu își pierde relevanța odată cu schimbările economice sau sociale, spre deosebire de alte resurse.Întrebări frecvente despre Educație
1. Care este ideea centrală a op-ed-ului?
Prohodul Maicii Domnului: taina slujbei din seara de 14 august. La ce oră se cântă și ce semnificație au cele 188 de strofe
7 recomandări de cărți scrise de autori români, apărute anul trecut, care au devenit bestseller
Nadia Comăneci, dictatura și unul dintre cele mai premiate filme ale anului: ”Agentul secret”
2. Cine este autorul textului?
3. Ce rol are cunoașterea, potrivit autorului?
Un botoșănean de 69 de ani a susținut Bacalaureatul, ca exemplu pentru tineri
Bacalaureatul 2026, sesiunea de toamnă, se încheie astăzi cu proba la limba maternă
Bacalaureat 2026, sesiunea de toamnă: subiectele și baremul la Istorie, publicate de Ministerul Educației
Indemnizația de dirigenție ar putea fi de 240, 360 sau 480 de lei net, pe trei niveluri