traducerea...
pissed off by two twisted customers, nick finds comfort in a possible romance with his neighbor girl, lucretia...
|
zambil
Postat pe 30 Septembrie 2009 08:56
|
zambilu'
hai ca-ti pun o stampila pe chestia asta,nu,nu acolo...pe frunte...
tata zambilu',
naica a avut doua neveste,trebuie sa trecem la actiune...nu de alta,dar este inevitabil ca naica sa fie pus in situatiuni delikate, ca doar e om,iar iluca e mai sensibila...
daca terminam cu naica,o sa putem sa luam un alt personaj si sa-l punem sa faca ce vrea muschii nostri,uite,eu de ex aveam niste idei crete in dimineata asta...da' nu-mi permit.
nu de alta,dar eu il lasasem virgin pe naica...
|
iasomia
Postat pe 30 Septembrie 2009 09:05
|
Nae insa stranse tare din dinti, desi el simtea ca momentul in care Frusina, navasta-sa, il sculase de pe buda nu era unul taman potrivit, isi indrepta bracinarii, alunga o scama imaginara de pe ilicul proaspat cumparat lunea trecuta din targ, si isi indrepta pasii spre cuhnie unde focul perpelea jucaus cele doua rate primite in dar de la Matei, prietenul sau de pahar. "Maine este bine sa am una la pachet,ca plec la oras, la Braila," ii zise el consoartei ce ii privea cu interes hartia de un pol pe care Nae nu se mai stradui sa o ascunda.
Intre timp, pe strazile targusorului, domnul si doamna Iordache isi urmara directia spre birtul lui Fane-ncurca-lume, cum era cunoscut Stefan Amihaesii, carciumar fara mare traditie. Umbla vorba ca fusese lampagiu in Braila Mare, asta fara putinta de tagada, dar ca nu din venitul sau de lefegiu isi ridicase mandretea de carciuma in mijlocul targului, chiar langa locul unde se vindeau caii. Ba inca unii mai batrani si mai slobozi la gura dintre consatenii acestuia ii puneau in carca tot felul de istorii, unele mai macabre, altele duios-romantate, mergand de la a-l alatura cetelor de lotri ce-si aveau salasul in Insula Mare pana la a-l transforma intr-un Don Quijote local, atribuindu-i amoruri pe care nici bietul Fane nu indraznea sa si le imagineze, cu domnisoare balaie de granari sau cu odrasle de armator grec, focoase, cu parul negru ca maslinele si cu pielea alba ca spuma laptelui. Cert este ca Fane nu povestea nimanui de trecutul lui, si chiar daca trecuse de 50 de ani, era un barbat vanjos, destul de inalt, puteai pune ramasag ca oricand lasa sortzul de carciumar si sa pune mana pe iatagan ca sa iti smulga punga cu firfirici de la sold.
Insa in ziua aceea, domnul si doamna Iordache nu puneau ramasag despre nimica. Ei aveau de sarbatorit intoarcerea in port a barcazului cu untdelemn si martipan de la Izmir si din cauza asta erau surazatori; e drept ca sosise cu o luna mai tarziu decat trebuia, insa capitanul ii spusese ca il prinsese furtuna in Dardanele si trebuisera sa repare stricaciunile in portul Stambulului. Stricaciunile nu fusesera mari, iar domnul Iordache fu de acord sa suporte un sfert din ele, intrucat pretul uleiului se dublase fata de cat era in urma cu o luna, si daca statea sa se gandeasca bine, intarzierea asta ii fusese mai cu folos decat sa fi ajuns la timp, ca de, abia ce trecuse sfantul Ilie si primele vanturi de toamna deja incepeau sa adie dinspre campia Baraganului, iar gospodarii incepeau sa stranga recolta de pe campuri si incepeau sa aiba nevoie de mirodeniile Levantului.
|
|
|
anakin
Postat pe 30 Septembrie 2009 09:19
|
petre geambasul statea in pragul crasmei lui fane, cu palaria pe ochi, privind peste strada si lovindu-si carambul cizmelor cu biciusca din piele rasucita... fusese o dimineata buna pentru el... vanduse in castig doi cai batrani, pe care ii adusesera tiganii din mahalaua pesteanului.. cai de furat, petre isi cunostea meseria.. dar daca iesea castig, nu dadea inapoi...
in umbra crasmei, fane isi facea de lucru pe la tejghea, spaland canile de lut intr-un lighean cu smaltul ciobit... o slujnica firava matura podelele geluite, starnind praful printre mese...
ce faci, fa proasto?... striga fane la ea cu naduf.. nu-ti spusei sa uzi mai intai?... se pregatea sa-i arda fetei un dos de palma grea. dar se opri cand ii zari pe iordachesti grabind spre intrare... ii arunca lui petre o privire grabita, sa se asigure ca si ei i-a vazut pe cei doi... petre ii intalni privirea si mustaci din coltul gurii... aveau ei semnele lor, din vremea cand erau spaima brailei...
|
zambil
Postat pe 30 Septembrie 2009 09:34
|
petre cu coada ochiului urmarea slujnica cea firava,o fi bolnava de oftica,daca o aud tusind ..ii spun lu' jupan fane sa o dea afara..
numa de ofticosi nu avem nevoie p-acilea..isi spuse petre,si trase un scuipat cu naduf pe podea,asa..a scarba..
semana cu cineva schiloada asta,da' sa ma tai si nu stiu cu cine...parca aduce cu fane,o fi copilul lui din flori ,o fi adus-o aici ca sa-i dea o paine sa manance,bombanii petre..si facu' un gest aiurea cu mana ,ca sa-si alunge gandurile astea fara importanta pentru el...
|
iasomia
Postat pe 30 Septembrie 2009 10:09
|
stefana se chirci de frica, iar mainile i se albira strangand matura noduroasa... ar fi vrut sa dispara brusc din locul acela, sa nu mai stie nimeni de ea... ii venira in minte desele batai incasate de la jupan, care se iteau din te miri ce...
simtise insa si altceva venind dinspre barbatul aspru, dar nu stia sa-i puna un nume... l-a simtit in cateva randuri venind noaptea si stand in spatele usii de scandura de la podul unde-si avea culcusul... fane nu-si ferea pasii, dar calca altfel, cu grija... nu intrase niciodata peste ea, dar fata ii simtea respiratia grea, minute in sir, dupa care pasii se departau iarasi...
cand au adus-o prima data neamurile din chindia la carciuma lui fane, era o mucoasa cat o nuia, cu un camesoi cenusiu de-i ajungea pana la talpi... s-au certat cu fane, dar n-a inteles mare lucru... stie numai ca dupa cateva ore, ei au plecat suduind, iar ea a ramas in ograda lui fane, ca un caine de pripas... o vreme a crezut ca fane nici nu stia de prezenta ei, apoi un baiat de pravalie a venit la ea cu un blid de faole naclaitea si-un botz de mamaliga, si i le-a last pe jos, in praful curtii...
abia dupa cateva zile fane a venit s-o cerceteze pe fata... duhnea a vin si-avea ochii rosii de oboseala... s-a uita la ea fara sa zica nimic, apoi a luat-o de mana si-a dus-o in podul crasmei, unde cineva aruncase pe jos o saltea plina de paie, roasa de soareci...
tu o sa stai aici - ii spusese fane - apoi a mai stat langa ea cateva clipe si-a lasat-o singura printre vechiturile aruncate la nimereala... nici lumanare nu-i lasase, asa ca a trebuit sa bajbaie, ferindu-se de grinzile de stejar pana sa se tranteasca pe salteaua murdara... mai tarziu a invatat locul, n-a cerut lumanare niciodata...
|
zambil
Postat pe 30 Septembrie 2009 10:27
|
niste vorbe nu-i ieseau deloc din cap stefanei,le auzea tot timpul , ca pe un blestem de mama vitrega.
intr-o zi fata si-a dres cararea, si-a umezit parul cu saliva sa stea lipit de cap,si a cules un fir de busuioc, pe care l-a pus dupa ureche...
fane a calcat-o in picioare,o lovea si ii repeta ca un dement in trasa:
-ce fa? ti-ai pus busuioc ca ma-ta in par?stoarfa dracului!zdreanta ca ma-ta...sa nu mai ridici privirea din pamant!
ai auzit?
oare ce a vrut sa spuna?cum ca mama?
mai ales noaptea ii veneau gandurile astea in cap...atunci se chircea ca un fat in burta ,se facea covrig..si repeta:
de ce Doamne?de ce?de ce atata chin?
iar si iar,pana adormea ..
|
iasomia
Postat pe 30 Septembrie 2009 10:53
|
sorela,
pai ce faci guritza?
noi bagam actiune acilea, si tu stai la fazane?
ia-l pe naica de iunde ti-l lasa tuta,ce mai stai?
ori nu esti obisnuita live?... 
|
iasomia
Postat pe 1 Octombrie 2009 08:55
|
|
mami, n-auzisi ca sorela e pe la cenacle d-astea cu shtaif?... pai acolo, ce crezi, ca da pe goarna care cum vrea, de-a-n paula?... nu neica, acolo te-nscrii la cuvant la sedinta de dinainte, si vii cu ciornele d-acasa, sa ramana la dosar...
|
zambil
Postat pe 1 Octombrie 2009 09:27
|
|
tati...
|
iasomia
Postat pe 1 Octombrie 2009 09:30
|
aici e tuti,
hai ca asteptam 
|
nelly05
Postat pe 1 Octombrie 2009 10:55
|
trecura doua zile de la accident si deja cobora din pat si se plimba. corpul era plin de vanatai si toti muschii il dureau. dar asta sa fi fost tot. prin ce trecuse ii multumea lui dumnezeu si se inchina, facandu-si cruce asa cum il invatase mama lui, de atatea ori, cand era mic. si doamne, ce dor ii era acuma de maicutza lui. nu-i mai scrisese de atata timp si banuia ca biata femeie era innebunita de grija sau poate, chiar il jelea, crezandu-l mort pe undeva.
prinse la un moment dat, o clipa de ragaz in spital si pe domnul doctor singur, fara nimeni prin preajma. vroia sa-i spuna pasul lui si nu dorea sa se faca de rusine ca ii era dor de parinti, el, dit-ai flacaul care luptase pe front si infruntase atatea.
domnul doctor il asculta cu atentie si zambi usor cand nae, rusinat, pleca ochii in pamant si se inrosi pana in varful urechilor. in fond, gandi colonelul, e doar un baiat amarat de la tara, cuminte si linistit, harnic si ascultator. isi iubea parintii si nu-i mai vazuse din ziua in care fusese luat la oaste.
asa ii povestise nae odata. ca il luase patrula militara la miezul zilei si, pana seara, erau gata urcati in tren. apucase, pe masura ce trenul pleca suierand din gara, sa-i mai zareasaca o data pe scumpii lui parinti.
acestia fusesera anuntai de domnul gavrilescu, fotograful, ca frontul avea nevoie de baiatul lor. bietii oameni se grabira intr-un suflet la gara. si apucasera sa-l mai vada pe nae, la o fereastra a unui vagon, facandu-le cu mana si fluturand o batista, in timp ce trenul lua viteza spre destinatia mortii...
colonelul fu de acord ca nae sa plece 10 zile acasa. numai bine ca se vindecau vanataile si durerile de muschi. nu avea nevoie de el asa cum era acuma, accidentat. oricum, dimineata ramanea acasa dupa ce iesea din spital. asa ca, mai bine, in aceste zile, pleca sa-si vada parintii. si la ei, sub ingrijirea lor, urmau sa se vindece ranile de pe corp si, poate, si cele din suflet.
imbracat in aceeasi uniforma de ordonanta, nae fu ajutat de soferul domnului colonel sa-si urce valizele in tren. ii luase domnul doctor din nou bilet la clasa intai si se simtea tare bine. plecase de acasa inghesuit cu ceilalti baietani intr-un bou vagon. revenea acuma acasa ca un domn, in vagonul elegant, cu scaune cu burete si imbracate in piele, cu perdelutze cu dantele la geamuri si cocoane imbracate in taioare elegante.
la gara, cand ajunse, se intalni cu mos ilie, cel care avea o trasura si-i ducea pe boieri incoace si-n colo. de bucurie ca-l vede, si ca a venti de pe front intreg, mosul il duse acasa in galopul cailor...
|
tutankhamon
Postat pe 1 Octombrie 2009 11:21
|
aham..
esti in vana,vaz..
fii atenta,eu inspirata de faptul ca zambilu' l-a insurat pe Nae,ii facui indroductiunea lu' lucretia,prima nevasta...aia de nu-i face copii lu' naica,da' totusi are doi dupa.. cu altu',intelegi ce zic? 
e pe pagina cealalta postarea,aia de-i trimite beletu'...ia de acolo si dezvolta,daca vrei,binenteles...hai ca incercai sa nu mai bag chestii erotice,ca ziceai ca asa si pe-dincolo,desi tu ii bagasei lu' cucoana vreo 4 gagici la inventar.... 
hai ca ai fost dulce... 
pana vine totusica sa se ocupe de d-nul doctor,sa incercam sa urmam firule realitatii...
|
iasomia
Postat pe 1 Octombrie 2009 16:38
|
ioi,acu' vad ca si anakinu a zis de naica insuratu'
te descurci tu,bafta!.... 
|
iasomia
Postat pe 1 Octombrie 2009 17:19
|
va citesc in continuare cu placere! 
|
panty_C
Postat pe 1 Octombrie 2009 18:13
|
Protestez! ca nu eu il insurai pe Nae, ci nea zambilu. Eu doar am botezat-o. Uite dovada:
De la: zambil, la data 2009-09-29 19:02:54(...) nae, au venit clientii - se auzi vocea neveste-sii de dupa usa incuiata...
vin acu' - raspunse nae cu glas inciudat... uite ca n-am reusit, isi spuse apoi in minte si ofta lung...
(...)femeie, pofteste clientii in atelier, ca vin si eu...
|
anakin
Postat pe 1 Octombrie 2009 18:38
|
iasomico...eu imi urmez firul povestirii mele.....daca baietii vor sa scrie nu au decat...ilsi va decide ce si cum sa adune in nuvela ei....intelegi mamoanta???io nu am nimic cu nimeni daca sunt lasata in pace....nu deranjez pe nimeni..
p.s. io il duc pe nae pana e insurat cu lucretia, bine???
|
tutankhamon
Postat pe 1 Octombrie 2009 23:26
|
|
mamoanta...zambil l-o insurat deja pe nae....si aia il cheama acuma ca au venit clientii...
|
tutankhamon
Postat pe 1 Octombrie 2009 23:27
|
cele 10 zile trecura repede. nu va uita prea curand chipul maicutzei lui care, vazandu-l ca intra viu pe poarta casei parintesti, alerga tipand spre el. il lua si-l pipai sa vada daca e intreg si-i acoperi fata cu sarutari. lacrimile celor doi se ingemanau si, printre mangaierile dragastoase, nae ii acoperi mainile cu sarutari.
apoi, seara, reintalnirea cu taicutzul lui fu si mai cutremuratoare. parintele intinse mana ferma catre baiatul lui, iar privirea albastra inundata de lacrimi spunea multe.era atat de mandru de baiatul lui, care slujise patria. si era atat de fericit ca baiatul lui s-a intors intreg acasa. apoi isi trase feciorul spre el, pentru a-l imbratisa strans langa inima lui.
casa era la fel de saracacioasa ca atunci cand plecase ucenic la domnul gavrilescu. dar mama lui, stanca, era o gospodina desavarsita si, chiar daca asternuturile, hainele, mobila si cratitele erau vechi, straluceau de curatenie si erau in perfecta ordine.
le lasase putinii bani pe care ii stransese din solda lui de pe front si din ce-i mai dadea domnul colonel. nu erau multi, dar, pentru batranii inlacrimati, banutii aia adunati intr-un colt de batista erau o mica comoara. initial nu vrusesera sa-i primeasca...el se luptase pe front pentru tara si primise acei bani...dar nae ii convinsese pana la urma ca erau suficienti pentru a cumpara o vitica, pe care s-o creasca, pentru ca pe cealalta o luasera cu japca nemtii.
statea in trenul care il aducea inapoi spre bucuresti si mintea lui se framanta acuma cu alte ganduri. nu putea ramane o viata intreaga pe capul domnului colonel. avea si dansul o familie, si, o discutie prinsa fugar in tren il facu sa se gandeasca serios la viitorul lui.
razboiul era aproape pe sfarsite. deci, visul lui de a merge mai departe cu cartea si de a face o scoala de ucenici de aviatie, se spulbera precum fumul ridicat dintr-o tigara. acasa cat fusese, avu o discutie cu ai lui si hotari, in final, sa ramana ca infirmier in spital. macar pana se termina razboiul.
apoi...apoi...avea sa vada el...inca se gandea sa-si deschida un atelier foto. macar la asta se pricepea bine sa faca. invatase furand meseria de la domnul gavrilescu. si maestrul fotograf ii spuse atunci o mare taina:" daca meseria ti-o faci cu drag si cu placere, apai dragul meu naica, vor veni si clientii." cu vorbele astea in cap cobori din trenul ajuns in gara...
|
tutankhamon
Postat pe 2 Octombrie 2009 00:00
|
Tut, din suflet...
E minunat cum ai evocat-o pe Stanca, parca ai fi cunoscut-o.
Cand eram foarte mici- eu si fratele meu- ne lua tata cu trenul si mergeam la tara. Pana la gara erau vreo 3 Km si de la gara la casa de la marginea padurii inca vreo 5. Stanca ne astepta in drum cu tot neamul, ca ii veneau rudele de la oras si ne chema pe noi copiii si ne daruia o punga cu nuci legata la gura cu o sfoara si printre nuci gaseam intotdeuana o comoara mica, cateva monezi de 3 lei care ne bucurau nespus. Mie nu imi placea ca toti ma porecleau Stancuta, ziceau ca seman cu ea, si eu ma rusinam si fugeam in fundul curtii. Intr-o zi, unchiul meu, fratele tatalui, care era schiop din copilarie pentru ca il calcase o caruta, ma lua deoparte si imi spuse:
- Sa nu-ti para rau ca iti zic toti Stancuta. Mama Stanca a fost cea mai frumoasa si mai harnica femeie din sat.
|
sora_ilsi
Postat pe 2 Octombrie 2009 01:33
|
tuto,
mami..fac si eu interventii asa de amoru' artei,ca sa va fac pofta de scris,in rest...fiecare face ce vrea,normal...
e libertate frate...
anakinu'
acelasi raspuns...
|
iasomia
Postat pe 2 Octombrie 2009 08:37
|
No pblm, Iaso, am priceput.
Atata doar ca mi s-a luat de scris.
|
anakin
Postat pe 2 Octombrie 2009 09:11
|
la ce meciuri au fost aseara, cine are chef de scris?
si apoi ,este firesc...soare afara,alergaturi,griji...alea,alea...poate cand o venii vaju', sa ne apuce fioru' care este...
lasa ca sunt tuta si ilsi pe turbo,tin ele topicul cald...
|
iasomia
Postat pe 2 Octombrie 2009 09:53
|
ilsuca...ma bucur nespus.....mamoanta....  io am chef de scris....am scris de mana la munca vreo 20 de pagini....dar sunt scorpie si va dau cu tzaraita...
revederea cu domnul colonel il hotari si mai mult. mai ales ca-i spusese si lui ce ganduri avea. doctorul chiar era multumit si fericit totodata ca naica vroia sa lucreze in spital. si chiar avea nevoie de un infirmier, mai ales pe sectia lui, unde ranitii trebuiau intorsi in paturi, sau chiar mutati de colo-colo, pentru a se schimba lenjeria.
fu de acord ca, de a doua zi, nae sa vina cu el la spital. intremat dupa accidentul de tren, bucuros ca se adeverise zvonul ca razboiul era pe sfarsite, naica nici nu simtea oboseala cand mai ajuta si la impartirea mesei sau la schimbarea lenjeriilor de pe paturi. mdeh! era baiat sanatos si vanjos de la tara, calit de aerul curat.
dar cel mai mult ii placea de ana. asa afla ca o cheama pe infirmiera aceea frumoasa. o prinsese o data singura in camera asistentelor. se dusese sa le stranga si lor farfuriile dupa pranz si nu si-a dat seama ca mai e cineva acolo. o vazu pieptanandu-si pletele blonde si lungi. dar ea il auzi ca e in spatele ei si se intoarse catre el, zambindu-i frumos si privindu-l cu ochii de peruzea.
naica rosi pana in varful firelor de par de pe cap si era cat pe ce sa scape farfuriile din mana. fluturasi albi parca se zbateau in stomacul lui iar el era foarte uimit de ceea ce simtea acuma. puse repede farfuriile pe carucior si observa ca mainile ii tremurau. dragul de el...se indragostise. simtea si el fiorii primei iubiri. o iubire atat de pura si de curata, ca si el.
simtea parca o dorinta ascunsa de a-si lipi fata de parul ei atat de frumos. dorea sa o protejeze, sa o alinte atunci cand avea lacrimi in ochi. observase ca fata se intrista putin atunci cand ingrijea cate un ranit grav. o urmarise cu privirea de atatea ori, ii urmarise gesturile, fata, mainile.
dar nu-i spusese niciodata ce era in sufletul lui. ii era rusine. parca era bolnav. nu avusese curajul sa i se adreseze niciodata. si, acum, cand ingrijeau impreuna cate un ranit, asculta si facea exact cum ii spunea ea, fara sa o intrerupa. fara sa o supere.
si, din cand in cand, mainile lor, inevitabil, se intalneau. si, atunci, un curent electric ii strabatea tot corpul, si tremura usor. ii placea tare mult fata asta. vocea ei era ca o alinare placuta si, cumva, ii aducea aminte de maicuta lui. da, negresit, trebuia sa-si faca o data curaj si sa vorbeasca cu ea....
|
tutankhamon
Postat pe 2 Octombrie 2009 10:47
|
in Nae se dadea o lupta crancena,nu voia sa-i dea raspuns Lucretiei prin copiii astia din mahala, iar in tita,o femeie de-o ajuta la treaba pe cucoana, nu prea avea incredere..
sta neputincios cu biletul in mana, si ii mangaia slova lucretiei oftand pe-dinauntru ,ii era frica sa si ofteze...
-Doamne! nu mai am incredere in nimeni,ma simt asa de batran si de singur,ce sa fie asta?nu-mi place sa discut cu nimeni,nici macar la carciuma din colt ,nu-mi mai place sa merg.
ce vrea lumea asta de la mine,cand eu nu mai am chef de ea?
si doar mi-a spus gavrilescu:
"naica, lucru cu omu' e lucru dracu',ori ai rabdare ,ori n-ai"
iar eu nu mai am,nu mai am chef de nimic...hotari naica..
rupse biletul lucretiei in bucatele, si il arunca in godinu' din antreu..avea un godin acolo ,ca deh...sa nu astepte clientela in frig..
cu mainile tremurande deschise fereastra ,si-l striga pe ionica,baiatul spalatoresei:
-ionica! ia vino-n-coa! da tu o fuga pana la domnisoara lucretia si spune-i ca am clienti multi, si nu poci ca s-o primesc,s-a-nteles?
-domn naica,da' nu-i nimeni la matale,spuse ionica intorcand ochii albastri in toate partile.
-tu spui ce ti-am spus eu sa zici,ai auzit?
naica incerca sa fie cat de ferm putea ,pentru ca incepuse sa apara in el o indoiala care il seca iar la mate...
in timp ce ionica fugea spre poarta,nae urla in el:
-nu te mai duce!
las-o sa vina,las-o sa vina...las-o sa vina..aproape ca hohotea in gandul lui.
-nae...se auzii glasul nevestei,vreau sa mergem la bucuresti la un control,sunt iar in indispozitie si luna asta,tot n-am ramas grea.
desi, daca ma intrebi pe mine,tu esti de vina,esti galben ca o stafie..
era prea mult..
Nae o lua hotarat spre casa lucretiei...bombanind:
-gata,ajunge...
|
iasomia
Postat pe 2 Octombrie 2009 17:30
|
trecura vreo patru saptamani de cand nae muncea in spital. luptele aproape se terminasera in bucuresti, si doar cand si cand se mai auzeau cateva bufnituri infundate, undeva in departare. ranitii veneau din ce in ce mai putini, si numai cazurile foarte grave, care nu puteau fi tratate in spitalele apropiate.
nae era multumit deocamdata cu ceea ce facea ca si infirmier. chiar isi facuse si curaj si vorbi cu irina. descoperi ca si fata ii impartasea sentimentele. o invitase intr-o duminica in cismigiu, unde luara loc amandoi pe o banca langa foisorul unde canta fanfara.
si ii placu si mai mult aceata tanara care rosise usor in momentul in care primi de la nae un buchetel de flori mici si mov. apoi cand o lua timid de mana in parc. si erau atat de frumosi amandoi, el in uniforma de sanitar si ea in rochita cu cruce rosie.
se plimbara apoi agale pe calea victoriei. doamnele elegante, in taioare din stofe subtirele, cu pantofi cu tocuri sic, erau insotite de domni in costume la doua randuri si cu palarii usoare cu boruri largi.
erau in drum spre casa cand, in pragul unei biserici, zarira un olog. piciorul drept nu-ol mai avea de la jumatatea coapsei. cel stang de sub genunchi. statea pe cat5eva carpe si ziare murdare. pe pieptul hainei de stofa ce odata fusese alba se zareau acuma cateva decoratii primite pe front.
nae isi aduse aminte de prietenii pierduti prin transee si, repede, strivi o lacrima in coltul ochiului. ologul luptase la turtucaia. acolo isi pierduse picioarele, cand un obuz explodase langa el. regreta ca nu murise....acuma traia si isi spunea povestea vietii in strada...
casa ii fusese daramata complet de ultimul bombardament din urma cu o luna. bruma de lucruri disparusera intr-o noapte, furata de oamenii amarati sau de tigani. nu mai avea pe nimeni pe lume si el era inca in spital cand cazusera bombele pe casa lui,.
nae baga mana in buzunarul de la piept . scoase ultimii bani si pachetul de tigari si le dadu amaratului...se gandea ca putea fi el in locul ologului...dar avusese atata noroc....
|
tutankhamon
Postat pe 4 Octombrie 2009 20:05
|
Tut, Iaso, ma uimiti...voi ar trebui sa scrieti, ca aveti mai multa imaginatie decat mine...va iese perfect...
Pe la sfarsitul lunii vine acasa, pentru ceva timp, prietena mea din Franta care mi-a publicat nuvelele pe site-ul ei si abia astept sa va citeasca si sa-mi spuna parerea despre eforturile noastre literare... si, cum e o persoana cu multa initiativa, cu multe idei si foarte descurcareata, cine stie ce va iesi de aici... totul pornit dintr-o intamplare s-ar putea transforma in ceva inedit, extraordinar, ce ziceti?
|
sora_ilsi
Postat pe 4 Octombrie 2009 21:18
|
sunt de acord ... mai am niste romane in lucru....am idei o gramada... 
|
tutankhamon
Postat pe 4 Octombrie 2009 21:23
|
chiar ai talent Tuth!!
|
blanca
Postat pe 4 Octombrie 2009 21:54
|
Nu-i asa, blanca?
Pupici, Tut!
Abia astept sa te citesc in continuare!
|
sora_ilsi
Postat pe 4 Octombrie 2009 21:55
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie