În ziua de 12 decembrie, în calendarul creștin ortodox român este cinstit un mare și îndrăgit sfânt, Sfântul Spiridon al Trimitundei, cunoscut și drept “Sfântul Călător” și mare făcător de minuni alături de Sfântul Nicolae, pe care l-a cunoscut în persoană și cu care a stabilit o mare și binecuvântată prietenie duhovnicească, întru dragostea lui Dumnezeu. Numele sfantului provine din limba greaca, având semnificația de “coșuleț împletit”.
Tradiția spune că, în fiecare an, în preajma zilei în care este prăznuit, Sfântul Spiridon părăsește raclă unde i se odihnesc cinstitele moaște și colindă lumea în lung și în lat pentru a săvârși în continuare minuni și a veni întru ajutorarea oamenilor care îl cheamă cu evlavie și credință și îi adresează rugăciuni. Însuși părintele Ilie Cleopa îi acordă o cinste deosebită sfântului Spiridon, îndemnându-le să îl cinstim ca atare căci acest sfânt are mare trecere în fața lui Dumnezeu.
„Când sosește ziua Sfinților Nicolae și Spiridon, să fiți cu mare atenție, că aceștia-s Mari Făcători de Minuni, spunea Părintele Ilie Cleopa. “Și avem și alte mii de Sfinți, dar aceștia sunt din cei mai Mari Făcători de Minuni ai creștinătații”..
Sfântul Spiridon al Trimitundei s-a născut în jurul anului 270 în satul Askia, din Cipru, într-o familie simplă de păstori și agricultori. Crescând printre turme și câmpuri, tânărul Spiridon a deprins virtuți care îi vor defini întreaga viață: smerenia, răbdarea și grija pentru ceilalți. Viața pastorală i-a oferit o legătură profundă cu natura și cu realitatea cotidiană a oamenilor simpli, iar aceste experiențe l-au învățat să trăiască în ascultare, în rugăciune și în atenție la nevoile aproapelui.
Tinerețea sa a fost marcată și de viața de familie. Sfântul Spiridon s-a căsătorit și a avut o fiică, Irina, care a murit tânără. Pierderea acesteia, alături de moartea soției sale, l-a apropiat și mai mult de viața spirituală, determinându-l să se dedice rugăciunii, milosteniei și slujirii credincioșilor. Durerea personală a întărit în el compasiunea și simplitatea care îl vor face ulterior un episcop iubit și respectat.
Foto: Zvonimir Atletic /ShutterstockÎn timpul persecuțiilor creștinilor sub împăratul Maximian, Spiridon a fost arestat și exilat, dar chiar și în aceste vremuri de primejdie, credința sa a rămas neclintită. După ce persecuțiile s-au domolit, el a fost ales episcop al cetății Trimythous, unde și-a continuat slujirea cu modestie și cu o grijă deosebită pentru comunitatea sa. A vizitat bolnavi, a ajutat săraci și a oferit sprijin celor aflați în dificultate, demonstrând că autoritatea spirituală nu stă în rang, ci în fapte și în apropierea de oameni.
Unul dintre cele mai remarcabile momente din viața Sfântului Spiridon a fost participarea sa la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Acolo, în fața celor mai importanți ierarhi ai vremii, Sfântul Spiridon a uimit prin simplitatea și puterea explicației sale. Fără prea multă carte teologică, a reușit să arate adevărul Sfintei Treimi într-un mod concret: ținând în mână o cărămidă, a arătat că, deși un obiect este unul singur, conține trei elemente esențiale – foc, apă și lut. În timp ce vorbea, focul s-a aprins în partea de sus a cărămizii, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul le unea pe toate într-o formă unică.
Această demonstrație simplă, dar profundă, a convins și a impresionat pe mulți, inclusiv pe un filozof cunoscut pentru simpatiile sale ariene, convertindu-l la credința ortodoxă. Tot la Niceea, Sfântul Spiridon l-a întâlnit pe Sfântul Nicolae, episcopul Mirelor, iar între cei doi s-a legat o prietenie trainică, o legătură spirituală care a rămas în tradiția Bisericii ca exemplu al comuniunii și al înțelepciunii ierarhice.
Episcopia sa din Trimythous a fost însoțită de numeroase minuni. Se spune că a vindecat boli grave, a oprit seceta care amenința recoltele, a înviat copii, a vindecat muțenia unui diacon și chiar a prefăcut un șarpe într-o sumă de bani pentru a ajuta un sărac. Tradiția mai amintește că împăratul Constanțiu, fiul lui Constantin cel Mare, a fost vindecat prin mijlocirea sa, întărind astfel reputația Sfântului Spiridon în rândul contemporanilor.
Sfântul Spiridon a trecut la cele veșnice în anul 348, la vârsta de 78 de ani. Trupul său a fost depus în Biserica Sfinții Apostoli din Trimythous și a rămas neputrezit, semn al sfințeniei sale. Pentru a-l proteja de primejdii, moaștele au fost mutate mai târziu la Constantinopol, iar ulterior pe insula Corfu, unde sunt păstrate și astăzi. Se spune că sfântul dispare uneori din raclă pentru a colinda lumea în lung și în lat și a-i ajuta pe cei care îl cheamă în rugăciune, iar când sfântul se întoarce înapoi acasă, papucii Sfântului Spiridon apar tociți, ca și cum ar fi fost realmente purtați, iar racla emană căldură și parfum de busuioc, semne ale prezenței sale miraculoase.Acest aspect i-a adus și supranumele de „Sfântul Călător”.
În Corfu, părinții slujitori îi schimbă anual veșmintele și încălțămintea, iar cele vechi sunt dăruite altor lăcașuri de cult din întreaga lume. Tradiția amintește că papucii săi se tocesc de la pașii nevăzuți cu care umblă prin lume, aducând alinare, protecție și vindecare celor care îl cheamă cu credință.
Iată ce ni se dezvăluie și se dă marturie și în cartea "Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni. Viața * Minunile * Canon de rugăciune, Editura Doxologia" despre încălțările sfântului Spiridon care se tocesc în fiecare an când Sfântul pleacă să colinde lumea întru ajutorarea oamenilor, iar ulterior slujitorii bisericii le înlocuiesc cu alte încălțări noi.
“Conform tradiției, în fiecare an, darul facerii de minuni al Sfântului și prezența sa constantă alături de cei care au nevoie de ajutorul lui sunt confirmate prin faptul că încălțămintea purtată de moaștele sale se uzează. Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.
Datorită faptului că papucii Sfântului se deteriorează frecvent, credincioșii evlavioși din insula Corfu așază în fiecare an în picioarele Sfântului o pereche nouă de papuci (gr. „pasoumákia”). De asemenea, uneori, când preotul încearcă să descuie racla pentru a lăsa credincioșii să sărute sfintele moaște, încuietoarea se deschide greu. Credincioșii cred că aceasta se întâmplă fiindcă Sfântul lipsește în acele clipe; potrivit tradiției populare, Sfântul se află atunci undeva, în lume, pentru a face o minune.
Cei care au văzut de aproape moaștele Sfântului Spiridon și au participat la schimbarea papucilor lui dau mărturie de faptul că pe picioarele sale se văd urme lăsate de încălțăminte, așa cum se întâmplă oricărui om care merge mult pe jos. De asemenea, după cum mărturisește părintele Themistoklís Mourtzanós, epitrop arhieresc al Mitropoliei de Corfu, într-un interviu acordat postului de radio al Bisericii Greciei, culoarea tălpii piciorului Sfântului Spiridon nu este galbenă, ca a celor adormiți, ci albă, ca a celor vii – un semn incontestabil al lucrării lui Dumnezeu ce se săvârșește prin trupul Sfântului.” (*Citat din cartea menționată mai sus)
Un eveniment istoric deosebit, legat de Sfântul Spiridon, s-a petrecut în 1716, când turcii au încercat să cucerească insula Corfu. În timpul asediului, Sfântul Spiridon s-a arătat apărătorilor greci, întărindu-le curajul și aducând victoria fără ca insula să fie cucerită. Această minune este comemorată anual pe 11 august, amintind tuturor de protecția constantă a Sfântului Spiridon.
Viața Sfântului Spiridon leagă copilăria pastorală, pierderea familiei, slujirea episcopală, participarea la Sinodul de la Niceea, prietenia cu Sfântul Nicolae, minunile din Cipru și protecția Corfu într-un model de credință vie, smerenie și fapte concrete de binefacere. Tradițiile Sfântului Călător, papucii săi tociți și moaștele care ajută pe cei credincioși păstrează vie memoria unui ierarh care a combinat simplitatea vieții cu harul dumnezeiesc, rămânând un model de sfințenie pentru întreaga lume ortodoxă.
Să vă binecuvânteze Dumnezeu care lucrează în mod tainic și minunat prin sfinții săi!
Foto fr si main: Julia Raketic /Shutterstock
Întotdeauna am fost fascinat de dualități: ordinea și haosul, știința și spiritualitatea. Ca analist, îmi place să găsesc modele și conexiuni în date, iar ca astrolog, să interpretez simbolurile cerului. Cu o configurație...


Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună