Copiii intr-o relatie

Dragii mei, citesc de mult posturile de pe Garbo, din cand in cand mai particip si la discutii. Multora dintre voi le admir spiritul si inteligenta. Ieri mi s-a intamplat un lucru, orecum fara importanta dar care mi-a acutizat o problema pe care o am de mult timp si as vrea sa va cer parerea. Acum pe larg...Am incheiat o casnicie, nimic nou sub soare...Nu o sa intru in detalii....Unul din lucrurile care mi s-au reprosat este acela ca nu pot sa fac copii. Nu o sa il acuz,pot ca inteleg ca este destul de greu sa treci peste lucrul asta.Barbatii cu care am iesit in perioada de dupa divort ajungeau inevitabil la discutia asta.... cat de tare isi doresc copii. Mai mult sau mai putin,in momentul acela cam taiam puntile pentru ca imi stiam handicapul.....ca sa-i zic asa. Iubesc copiii din tot sufletul si imi doresc foarte tare insa m-am resemnat si mi-e teama sa mai implic pe cineva in problema asta. Mai mult sau mai putin discret ( eu zic ca mai mult) am incercat sa inteleg mentalitatea barbatilor referitor la chestia asta. As vrea sa stiu si parerile voastre referitoare la importanta copiilor intr-o relatie, cum priviti voi adoptiile, cum poti sa treci peste o situatie de genul asta...... sau mai stiu ce alte experiente mai aveti voi legate de treaba asta. Multumesc mult si astept parerile voastre
anima
Postat pe 7 Decembrie 2008 17:17
anima, drag, sunt foarte multe cazurile de csnicii n care nu copii sunt principalul lucru care ine doi oameni mpreun, dac va fi s ai copii vei avea, dar poate brbaii cu care ai fost cutau un pretext s nu mai fie cu tine ???, pe de alt parte adopiile sunt ceva greu de nfptuit n Romania zilelor noastre, ar mai fi i alte ci, mi pare ru s vd c i se cer copii, cnd n aproape toate cazurile de divor, brbaii nici nu mai vor s tie de copii lor, ce fac, cu ce se mbrac, ce mnnc, dar astea sunt alte discuii, caut un brbat care s te iubeasc pentru ceea ce reprezini tu ca entitate spiritual, ca suflet, ca persoan, toi aceia nu te-au meritat, nici eu nu am copii, dar s pun asta n balan n pstrarea unei csnicii mi se pare o gndire josnic de om fr coloan
casperphantom
Postat pe 7 Decembrie 2008 23:12
In afara de prietenii apropiati si de fostul meu sot nu stie nimeni de problema mea, nu prea sunt genul care sa stirg asta in gura mare. Cred ca e un fel de pudoare. A deveneit un fel de complex si fug inainte de a dezbate problema...Sunt constienta ca reactia acestor oamenilor ar putea fi si pozitiva tocmai de aceea vroiam sa invat un pic de experientele voastre in acest sens...
anima
Postat pe 8 Decembrie 2008 09:49

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Poti sa te indragostesti de doua ori de aceeasi persoana?68De la: scrichy 17 Mai 2009 18:29
colegul de birou97De la: vieru_cezar_iasi 9 Februarie 2009 02:03
Familia sau cariera?????17De la: Ioana007 5 Aprilie 2009 12:09
Demential de proasta!!!32De la: garbo287007 10 Ianuarie 2016 11:13
nu pot sa inteleg daca este normal63De la: garbo027119 29 Noiembrie 2009 21:51
Setari Cookie-uri