As vrea sa divortez dar...

Sunt intr-o relatie cu sotul meu de 16 ani(am 34 de ani) sunt casatorita cu el de 6avem un baietel de 5 ani. In primii 10 ani ne-am inteles destul de bine,nu pot sa zic ca era mare dragoste dar era respect era prietenie,intelegere. Ne completam foarte mult el era tot ce nu eram eu si invers. Eu eram foarte ambitioasa , munceam foarte mult ,am reusit sa construiesc o casa prin munca mea .El nu prea muncea dar ma incuraja foarte mult ,ma astepta cu mancarea seara cand ajungeam acasa,se purta frumos cu mine.Schimbasem rolurile eu eram barbatul si el femeia dar functiona pentr noi.
Problemele au inceput dupa ce s-a nascut copilul.A inceput sa devina agresiv ,nu ma ajuta deloc cu el nu il suporta sa il auda plangand. Eu am stat 2 ani acasa si desi traiam din indemnizatie el tot nu muncea ma facea sa ma simt ca nu sunt buna de nimic ca sunt o casnica proasta care nu face nimic toata ziua.
Eram psihic praf pentru ca ma convinsese si pe mine ca nu sunt buna de nimic.Apoi m-am angajat si castigam foarte bine ...el bineinteles tot nimic. Trebuia sa ii dau la sfarsitul lunii toti banii lui pentru cheltuieli ptr ca altfel ar fi insemnat ca sunt o egoista care cheltuie banii doar ptr ea.in timpul asta el manca doar in oras
mergea la masaj ,ma insela (tot cu banii mei).
Eu nu am voie sa am prieteni , ies pana la urma dar stiu ca urmeaza o cearta.imi pierd respiratia daca vad vreun apel pierdut are impresia ca nu raspund ptr ca probabil il insel.
Nu stiu ce sa fac sunt foarte nefericita ,ma descurc singura financiar dar ma simt vinovata daca divortez .Am vorbit cu parintii mei care mi-au spus ca ar trebui sa suport ,ca o sa imi treaca starea asta ,numai ca nu mai pot .numai gandul asta si imi vine sa tip de durere.

Postat pe 16 Septembrie 2018 20:15
dar ce ?
garbo_493047
Postat pe 18 Septembrie 2018 23:36
Dar imi este frica sa nu imi dezamagesc familia mai ales ca ei nu sunt de acord.imi spun ca ar trebui sa suport ,ca eu am gresit i-am acceptat prea multe de la inceput si el s-a obisnuit asa.Imi e frica sa nu imi dezamagesc copilul care este foarte atasat de tatal lui(el fiind un partener de joaca mai mult nu un tata adevarat ). Ma simt vinovata de soarta lui pentru ca stiu ca nu s-ar descurca fara mine...
garbo_493018
Postat pe 19 Septembrie 2018 10:27
Nu divorta.
Nu alege calea cea mai simpla. Fă tot ce tine de tine.
Divortul e un dezastru pentru copii. Nici un copil din lume nu merita să treacă prin toate emoțiile divorțului. Esti mamă, apoi ești femeie.
Sunt un bărbat divortat, cu 2 copii minori
garbo_477770
Postat pe 2 Noiembrie 2018 12:55
Brrr, nu suport sa vad femei puternice, care ipotetic se descurca si singure si totusi stau si continua in nefericire. Omul este un lenes care te-a gasit pe tine sa il tii acasa. Trebuie sa scapi de el, este toxic iar copilul va incepe sa va inteleaga nefericirea si va fi mai rau pe viitor. Mai degraba singura intr-un mediu sanatos, in care sa iti cresti copilul, decat intr-o psefto casnicie in care nefericirea si sentimentul de vinovatie este primordial.
Moirat
Postat pe 13 Noiembrie 2018 12:25

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
buna 14 De la: emma22 8 Iunie 2012 10:23
Dl.Columbeanu versus D-na Columbeanu 97 De la: dor72 15 Aprilie 2011 18:19
Cum sa imi fac curaj sa intentez divort? 84 De la: AriaAnna 10 Ianuarie 2016 18:30
Renasterea dupa divort. Multumesc sufletelor de pe Garbo! 191 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:08
de cine sa ascult de realitatea ce se aude ,vede,sau de ceea ce este in interior adica suflet 37 De la: bianca_culea 27 Martie 2014 12:57
Setari Cookie-uri