Durerea unei mame

Durerea unei mame...ma numesc Ina si am doi copii o fata si un băiat.Mi_am crescut foarte multi ani copii singura si la vreo doi ani după ce m_am despărtit de tatăl copiilor ,au trecut vreo doi ani si m_am îmbolnăvit rau de cancer si a urmat calvarul vietii...copii erau destul de mici fetita avea 4 anisori si băiatul 5 anisori...erau zic eu destul de mici ,pentru a trece impreuna asa ca vrând nevrând au ramas cu familia ,părintii mei.Mentionez ca aveam 28 de ani si credeam ca am viata inainte,...dar ma coplesea aceasta situatie la care nimeni,nu se asteapta...pur si simplu te loveste..Si atat. Am reusit iuntr_un final sa fac operatia,deoarece mi_a trebuit sa imi adun banii necesari pt operatie,avand in vedere eu eram in pensie de boala si era cumplit de mica sa pot sa am grija de mine dar de doi copii...dar pe cei din spitalele din Romania nu le pasa...ai bani mergi ..Nu ai bani mori..:(.:( am fost operată,chimioterapie si toate ce au urmat..apoi la vreo trei ,patru ani m_am îmbolnăvit dinou de o boala neurologica,,Miastenia gravis"..Si in prezent sunt operată ,,tăiată pe tot cosul pieptului"...in fine i_am crescut cu multe lacrimi si multe neajunsuri..dar nu m_am plâns nimănui decat lui Dumnezeu în perne noaptea cand imi culcam copii...anii au trecut, acum. Ei au crescut si cam pe la vârsta de 17si 16 ani ai copiilor am simtit nevoia unui suflet sa imi fie alaturi si sa fiu si eu iubita ca si femeie.La varsta de 40 de ani m_am recăsătorit..dar familia ma pus la zid..inclusiv copii care erau influentati de cei care făceau parte din familie.Discutii,gelozie din partea copiilor,indiferenta..Si multe...am incercat sa trec peste toate...copii intr_o parte si sotul in alta..eu ma simteam la mijloc,anii au trecut si acum copii sunt plecati in strainatate si au ajuns sa iubească si ei..ce ma doare cel mai mult este ca cu băiatul ma inteleg foarte bine si cu viitoarea nora..dar fiica mea pur si simplu nu o înghite si a ajuns sa se certe cu fratele ei si pentru ca mi_am permis sa o sfătuiesc sa supărat si pe mine si acum cand sa hotarat sa ne informeze ca se va căsători ne_a chemat la părintii mei...adică la bunici...ce ma doare este ca chiar si cei maturi cum sunt pariintii mei...Nu ai îndruma ca nu procedează corect...Si noi ,adica eu si sotul meu..am fi musafiri..Nu părintii..trist..cum ar trebui sa procedez in acest caz...ma simt ca si cum ma pedepseste fiica mea pt ca sunt mama si sufăr pt ambii copii...ma intreb noi pe ce post suntem invitati...cum ar trebui sa procedez..ce ma doare este ca fetita mea in primul am de viata a fost foarte bolnavă..La vreo doua lunii de viata am avut_o in comă si am stat multe lunii in reanimale..Si nu am renuntat la ea nici o clipă...nici atatia anii..ca sa ajunga mare eu i_am fost mama cu trup si suflet....mentionez ca nu ia ajutat in nici un get tatăl lor..nici pensie. Nu au primit..Asa ca eu eram si tata si mama.Eu sunt in continuare pensionară pe caz de boală si din 98 sunt si persoana cu dizabilitati permanent,nu asta ma deranjează..am avut grija si de copii mei dar si de altii pt a putea sa ai tin la gradinita,scoala si sa termine un liceu...ma doare nerecunostinta ...Ei ca fiica si ca ai mei o sustin gresit..mintea imi spune sa nu ma duc,dar sufletul nu ma lasa...ce ma supăra este ca si sotul meu imi reprosează ,desi stiu ca are dreptate...ce pot sa fac..sincer as pedepsi_o ar merita..dar nu doresc sa o pun intr_o lumina proasta fata de cel care urmeaza sa se căsătorească..La anul,de fapt si băiatul în luna mai se casatoreste..Si ca sa il necajeasca si ia si_a pus nunta in Aprilie...tot la anu..mult ii anii m_am rugat sa imi dea Dumnezeu putere sa ai cresc si sa ai vad mari si la casele lor..dar nu asa..supărări unul pe altul..Băiatul asteapta sa a si ceara scuze dar ea este cumplit de orgolioasă ca dovadă că acum ma pedepseste si pe mine ca mama..Nu stiu cum sa mai procedez...Si acum plâng de dorul lor ca sunt departe si sincer nu stiu cum sa gestionez situatia ,pe ginere nu pot fi supărată..dar nu ma simt ca niste părinti care sa fie apreciati..ci ca nu stiu ce...musafiri..Si el e tanar..Nu au decat 22 de ani...as vrea un sfat sincer..Nu doresc sa ma criticati..Durerea mea de mama e prea mare..am nevoie sa imi fiti prietenii...va multumesc pt răbdare..astept niste sfaturi sincere..
garbo_411184
Postat pe 19 Decembrie 2015 18:31
Offffff...Tu fato, sincer, grea povara ai. Citesc, ma gandesc..... Lasa-ma pana maine sa-mi pun ordine in ganduri, ca prea m-ai coplesit. Zau....
Rotty
Postat pe 19 Decembrie 2015 19:03
Eu am acum varsta de 46 de ani ...La 20 mi_am îngropat o fetita de trei săptămâni,la doi ani am facut un baiat nascut in acelasi zi si luna cu prima fetita adică pe 6Mai doar ca fetita era născută în 1990 si Băiatul 1992...Si fata care o am in viata 1993...in total am trei operatii efectuate..dar durerea mea de mama este lipsa respectului si neaprecierea fiicei...care eu ca mama..am platit un pret scump..Si nu i_am abandonat si eu ca tatăl lor...uneori ai nevoie de cineva sa te asculte,sa te inteleaga...multumesc de întelegere.
garbo_411184
Postat pe 19 Decembrie 2015 19:22
Te-am "ascultat" cu placere /durere, dar trecutul nu il poti schimba, asa ca lasa povestile din anii `90, ca nu isi au rostul...desii, inca pe tine te dor. Asa e lumea, rea.
Rotty
Postat pe 19 Decembrie 2015 19:32
Eu ma retrag acum, dar stai ca vine Angel si te sfatuieste de nu te vezi.....nu mai zic de altele care te trimit pe la biserici. O sa vezi.
Rotty
Postat pe 19 Decembrie 2015 19:36
Draga Ina, nici eu si nici altii care nu trec prin asa ceva nu iti pot spune ce sa faci. Singurul lucru care imi vine in minte acum este ce mi-a spus cineva cu multi ani in urma: "mama-i mama, nu-i femeie". Si a avut mare dreptate. Iar sotul tau nu poate fi obiectiv fiindca nu sunt copiii lui. Stiu ca ratiunea iti spune intr-un fel si inima in altul. Dar poate ar fi bine sa faci tot ce tine de tine ca sa fii cu constiinta impacata. Chiar daca momentan situatia este tensionata, sangele apa nu se face. Iar fata ta a ajuns intr-un moment de criza. In general, o criza are un debut, o traiectorie ascendenta, un punct culminant si apoi incet, incet o ia in jos si la un moment dat se stinge si viata intra pe fagasul normal. Am inteles ca fata ta abia a trecut de 20 de ani, deocamdata tot ce zboara se mananca si este convinsa ca intotdeauna are dreptate. Nimic nou. Cu timpul, prin intemperiile vietii va sti sa pretuiasca prezenta ta, dar unele lucruri (chiar si in ceea ce te priveste) le va intelege numai cand ea la randul ei va fi mama. Chiar daca se straduie sa para dura, numai ea stie ce este in sufletul ei. Iti doresc mult curaj si multa putere sa faci fata situatiei acesteia delicate. Si continua sa te tii tare de Dumnezeu, ca oamenii pot face mult prea putine.
angel_forever
Postat pe 19 Decembrie 2015 21:31
Daca iti face placere mai scrie-ne, poate reusim sa iti fim de folos in vreun fel. O seara frumoasa tie si tuturor.
angel_forever
Postat pe 19 Decembrie 2015 21:31
Iti multumesc, draga Angel si tuturor pentru cuvintele de încurajare..maine voi merge la părintii mei pt ca acolo a hotărât fiica mea sa ne prezinte pe viitorul ginere..sincer am emotii, caci simt ca locul meu , Nu ...e cel care ar trebui..ar trebui sa ne repectam si nu sa iau eu locul mamei...ci bunica sa fie bunica,sora sa fie matusa si mama sa ramana mama...Dar cred ca bunul Dumnezeu vede mai mult decat durerea mea...va multumesc ca imi sunteti macar virtual alaturi..imi face mare bucurie că, macar cineva imi asculta si durerea mea...va multumesc..:(.:(.:(
garbo_411184
Postat pe 19 Decembrie 2015 22:39
Consider ca dvs vi-ati facut treaba in viata ! Copiii dvs sunt gelosi ! Toti copiii sunt la fel ! Mergeti la nunta fiicei.O sa o judece cei apropiati cand ii va vedea atitudinea fata de dvs ! si chiar daca nu o sa se intample acest lucru,nu va fi vizibil ....oricum va fi si ea mama si.......va intelege ! Doamne fereste sa trebuiasca sa inteleaga pe propria-i piele !
garbo_408153
Postat pe 27 Decembrie 2015 03:23
Inima sus! Indiferent cat de mult ar greși,un copil rămâne tot copil si mama tot mama! Asa simt ei acum! Sunt inca destul de cruzi la minte! Putere sa treci peste greselile lor si gand bun la Dumnezeu! Rugăciunea mamei e cea mai puternica! Are si soțul rolul lui in viata ta,dar doar sufletul tau știe cum trebuie sa procedezi! Sa nu faci altfel decat iti spune sufletul! Iubește-i pe toti asa cum sunt! Iubește-te si pe tine! O sa vezi ca la un moment dat,se vor așeza toate in viata ta! Liniste sufleteasca draga mea si Dumnezeu sa fie cu voi cu toti!
garbo267263
Postat pe 27 Decembrie 2015 05:26
copii ii crestem cu dragoste fara a cere nimic in schimb,iubitii in continuare fara a cere ceva si ve ti observa diferenta .multa incredere in dumneavoastra
garbo271057
Postat pe 27 Decembrie 2015 05:40
Eu cred ca ti-ai facut si-ti vei face in continuare datoria de mama. Nimeni si nimic nu-ti va scoate din suflet instinctul de adevarata mama.
Daca vrei o parere sincera, un sfat, cred ca ar trebui sa ai mai multa grija de sufletul tau si daca ai o relatie foarte buna cu sotul tau, atunci lasa lucrurile sa mearga de la sine si permite-ti si tu sa fii fericita, ca sigur meriti. Copiii sunt mari, in curand vor avea familiile lor, asa ca lasa-i sa-si vada de drumul lor, ca mai de vreme sau mai tarziu, isi vor da seama ca au gresit. Meriti si tu sa fii fericita si sa iubesti.
Uneori, copiii devin egoisti, considera ca totul li se cuvine, iar cand vad ca un parinte isi doreste sa o duca mai bine, sa fie si el multumit sufleteste, uita tot sacrificiul facut pentru ei si il lovesc fara mila incercand sa se victimizeze ca nu li sa mai acorda lor toata atentia.
dori52
Postat pe 27 Decembrie 2015 09:33
Parca am citit povestea mea de viata numai ca in cazul meu a fost diferit .Parintii mei s-au despartit dupa 12 ani de neintelegeri . Dupa mama mea a plecat in strainatate. Noi suntem 3 copii cu diferenta intre 2 ani cu sora mea care nu neam inteles niciodata ca copii si fratele nostru de 12 ani diferenta. Eu , sunt si orgolioasa din fire ma durut faptul ca nu am avut parintii alaturi, mama ca pana la urma am inteles ca a plecat pentru binele si viitorul nostru , dar tatal ca nici macar nu a venit in vizita. Sora mea la mai vazut intre timp ca a fost in vizita , eu si fratele meu l-am vazut dupa 10 ani. La acea varsta poate ca e adevarat sau a fost numai cazu meu ma durut ca nu am avut parinti alaturi. Daca fata ta e o persoana care nu iti povesteste ce se intampla cu viata ei cel mai bine ar fi ca atat tu cat si tatal ei adevarat sa vorbiti cu ea sa ii poVestesti ce sa intamplat cu adevarat,motivul despartiri si prin ce ai trecut. Ea fiind in stainatate o sa se indeparteze si mai tare de tine. Succes .
tina22
Postat pe 27 Decembrie 2015 10:10
Eu cred ca trebuie sa-ti vezi de viata ta, demn, decent si sa fii corecta cu tine insati. De regula, sfaturile precum si ajutorul, se dau cand sunt cerute si nu poti sfatui/ajuta sau influenta pe cineva care nu doreste- fie ei chiar si proprii tai copii. Din pacate, nu poti sa-ti alegi familia iar proprii copii depind mult de gena mostenita dar si de educatia primita iar dupa o anumita varsta, este destul de greu sa mai modifici esential caracterul sau " apucaturile " lor. Timpul este cel mai bun medic, vezi-ti de viata ta fara a te comporta distant sau ranchiunos cu proprii tai copii, ofera-le ajutorul cand ti-l solicita si nu face tragedii din comportamentele lor, poate sunt doar ' ifose" specifice varstei lor. Incearca sa fii fericita alaturi de sotul tau, sa recuperezi ceea ce ai pierdut cu bolile si spitalele, sa fii optimista si pozitiva si vei constata ca problemele incep sa se rezolve. Stiu ca cel mai usor este sa dai sfaturi si aplicarea lor este grea; crede-ma cu multa vointa si credinta se poate Iti doresc succes si multa, multa sanatate!
Saraha
Postat pe 27 Decembrie 2015 11:05
Cred ca acest caz, desi dureros, nu este unic. Nici fiica mea nu face exceptie... Are doua facultati, dar refuza, de ani de zile sa ma vada, pretextand ca...n-am iubit-o in copilarie.
Vine la vila tatalui ei, aflata la vreo 150 m de blocul meu, isi ia masina, cateodata si pe el, dar niciodata nu-mi da si mie un semn de viata. Anul trecut, pe 6 dec. (Sf. Nicolae) am vazut-o la sora mea, ambele fiind in vizita. Dar de atunci - nimic... Cred ca si sora mea are o vina - ma substituie in rolul de mama, fiica sa fiind stabilita de vreo 20 ani in Canada... Si cum sta central, si cum ii ofera avantaje Ma... (fiicei mele) aceasta a juns sa o prefere. Ma doare sufletul, ma gandesc des la ea, dar ce pot fac? Dumnezeu sa o ajute...
merien
Postat pe 27 Decembrie 2015 12:19
Ma doare cind citesc asa ceva ma doare al dracului de rau .Si eu am doi copii baieti pe amindoi i-am crescut mari i-am casatorit la amindoi le-am facut case si ce credeti cel mic de cind s-a casatorit si a primit tot ce-i trebuie de la mine si de la sotul meu nu mai vor sa vorbeasca cu noi,stau pe acelasi plat cu noi au casa si ieri m-a durut foarte mult ca toate neamurile ei au venit la masa si cu noi nu vorbeste macar sa ne salute . Nu pot sa dau sfaturi la nimeni dar abia il astept poate odata va veni sunt foarte hotarita sa nu le mai intind mina imi vad de treaba eu si sotul si celalalt baiat cu nora si gata .Si stiti de ce sau suparat au murit parintii mei la tara si el voia sa-mi las casa mea si sa plec acolo sa stau .Dar oare chiar nu incapeau ca har domnului au o casoae ca multi nu ar sti cum sa multumeasca .Eu totusi sunt hotarita cind va veni vremea ca odata si o dat tot se-ntoarce roata o sa-l tratez si eu cum ne trateaza ei pe noi. Ce ma doare mai tare ca nu ne respecta ca am muncit pentru ei sa nu duca grija de miine l-am facut om si chiar este si om cu serviciu bun ca asa l-am educat .De multe ori imi spunea ca sefii lui vor sa-i cunoasca parintii sa ne felicite ca am crescut asa un copil bun.Asa ca draga mea nu esti singura sunt alaturi de tine dar fa te rog ce-ti dicteaza constiinta .Sanatate multa iti doresc .
delly003506
Postat pe 27 Decembrie 2015 13:46
Ai dreptate Dori si al meu voia sa le dau tot lor sa-si tina ea parintii ca sunt saraci si de ce sa nu se lafae in munca lui altu .Ii ziceam ieri lui sotu cind i-am vazut ca au venit ,eu nu m-as duce sa stiu ca copii din cauza lor nu vorbesc cu noi dar ei vin nu au pus un cui la casa si stiti care este culmea tupeului ca casa este facuta pe numele meu si al lui sotul meu .Nora mi-a strigat ca 100 de ani nu-l lasa sa vorbeasca cu mine .Cind erau nepotii mici ma pedepsea nu ma lasa sa-i vad dar acum sunt mari si vin singuri .
delly003506
Postat pe 27 Decembrie 2015 13:53
Eeste foarte greu sa dai un sfat in astfel de situatii, m-a durut pe mine cand am citit. Cred ca ar fi bine sa iti vezi de viata ta alaturi de sotul tau si sa o lasi pe fiica ta sa inteleaga (sau nu) ca tu ii vrei binele, ca vrei ca ea si fratele ei sa se inteleaga bine, pentru ca prin venele lor curge acelasi sange. Poate va intelege, poate nu, Depinde cine o influenteaza si cat doreste ea sa se lase influentata. Din cate ai povestit tu, inteleg ca fiica ta are niste frustrari, de obicei oamenii frustrati procedeaza asa, resping persoane fara motiv....etc. As zice sa o lasi in pace si sa nu o mai bagi in seama o perioada, vezi-ti de viata ta si daca te intelegi bine cu fiul si cu nora mergi inainte cu ei. Daca insisti pe langa fata, devine mai rea, Timpul o sa rezolve intr-un fel anume
adeline
Postat pe 27 Decembrie 2015 18:40
Sunt fara cuvinte !Din ce in ce mai des , copiii nu au nici cel mai mic respect sau mila pentru cine le-a dat viata si a facut totul pentru ei.Nu sunt in masura sa dau sfaturi . :( Impaca-te cu gandul ca mai rau o sa fie , mai bine,nu .:)
garbo032261
Postat pe 28 Decembrie 2015 11:24
Va multumesc pt.intelegerea de care dati dovada.A venit si ziua cand a trebuit sa mergem acasa la parintii mei....nu acasa, unde eu ca mama singura mi_am crescut copii,unde nopti la rand plangeam si ma rugam lui Dumnezeu sa imi dea putere sa raman in viata si sa imi cresc copii..fiica mea a considerat ca ma poate pedepsi....in continuare ca am avut ceva de spus cu faptul ca ,ca si mama i_am spus ca nu este bine sa fie certata cu singurul ei frate care mereu ia fost alaturi...
Acum da daca este indragostita si iubeste mai are un aliat care e la fel de copil..ne_au oferit invitatiile la nunta si nu am fost trecuti ca parint...niciunul..nici din partea feti ,adica fiica mea si nici din partea baiatului..au trecut ca si familie de onoare: pe sora mea cea mica si cumnatul meu...ceace la infuriat la culme pe sotul meu,a inceput sa imi reproseze acasa cand ne_am intors ..ca sunt carpa de sters pe jos,ca nu da doi bani pe mine si nu am nici o valuare..pt nici unul din familie..eu vedeam toate aceste fapte,dar nu vroiam in ciuda tuturor sa o ponegresc asa cum ar fi meritat copila mea,am preferat sa imi tin durerea in inima si sa imi planga sufletul...ce ma durea cel mai mult este ca avea dreptate si sotul sa se simts ranit...far ca sa imi strige cu voce tare tot ce ai trecea prin minte..asta ma ranit cumplit...i_am spus la care mana sa renunt..pe care sa o tai..asa sunt copii pt mine,chiar daca ei gresesc si constient sau din imaturitate ei ma ranesc...ei pt mine erau tot ce aveam..toata averea mea erau ei...:(...:(.Au fost zile grele pentru mine..nu pute_am vorbi cu nimeni durerea din inima mea..am plans zile la rand singura inaintea lui Dumnezeu...simteam ca doar el nu ma judeca,ma intelege...nici cu sotul nu am ales sa mai vorbesc..este sensibil acest subiect...si el nu stie cum e sa fie carne din carnea ta...asa ca el mi_a zis clar ca voi merge singura....la nunta ei...nu stiu daca sa merg sau nu..nu o inghite deloc pe viitoarea nora..si vorbeste urat despte ea..si asta ma raneste si pe mine ca mama si pe fratele ei...nu cred ca il va invita la nunta datorita nurori...eu cum o sa ma simt ca mama..ce pot face,un ochi imi plange si unul imi rade..vorbesc cu baiatul meu aproape in fiecare seara ..ma suna,ma incurajeaza..dar toata situatia ma supata cumplit..nu mai stiu cum sa gestionez toata situatia.Pentru mine au fost momente si inca sunt dificile..nu pot decat sa ma rog si sa sper in bunatatea lui Dumnezeu sa faca o minune..sa ma ajute sa o pot ierta pe fiica ea...m_am inchis in suflet durerea si doar cand este al meu la servici...plang....imi vine sa urlu de toata situatia...acest sfarsit de an...nu am stiut ce sunt sarbatorii...nu ma pot face ..e atata durere in mine..nu pot sa zambesc ca si cum totul e normal..caci nu e normal...Nici macar cu parintii viitorului ginere nu am putut sa vb cu ei..nu am vrut sa o fac sa sufere...chiar daca ea ma ranit cumplit de mult..eu o iubesc in continuare..si ma rog lui Dumnezeu da imi dea putere sa o iert..Tuturor prietenilor mei de aici va doresc sa aveti parte de Sarbatori linistite si ca anul care vine sa ne aduca liniste sufleteasca,sanatate si clipe minunate...un an mai bun decat cel care va trece..fiti binecuvantati si inca o data va multumesc pt ca imi sunteti alaturi..!
garbo_411184
Postat pe 30 Decembrie 2015 21:16
Nu este vorba de lume...stiu ca este rea...dar ca copilul pe care l_ai crescut...adica fiica ta te trateaza cum nu merita nici o mama...asta doare cumplit de rau....cele care sunt mame cu adevarat stiu despre ce vb...cu atat mai mult cand ai avut numai incercari ,zic eu destul de grele pentru un suflet de femeie..eu zic ca o mama nu isi doreste decat sa ai fie recunoscuta truda si mangaiata de copii ei...eu nu le cer nimic ...e vorba de dragostea de copil si cea de mama..nu merita mai mult o mama...sincer,eu daca copilul meu ar avea nevoie de un rinichi l_as da in clipa urmatoare...nu as sta pe ganduri...asa de mult imi iubesc copii....ma intreb eu daca as avea nevoie de un rinichi ei ce ar face....?...sincer...Doamne fereste de. asa ceva...eu am trecut testul intre viata si moarte ...de doua ori...si nu bufez...nu cer mila de la copii....dar nici cu sufletul meu de mama sa nu il terfelesti caci nu merit,eu le_am dat viata,i_am crescut,educat ...ca sa fie mari acum...cineva a plans pt ei...nu credeti ca o mama nu cere averi de la copii ei...e doar recunostinta pt lupta ei cu viata si incercarile de i_a tine departe de lipsuri si greutati...eu le_am infruntat,singura ...si nu trebuie apreciata si repectata o mama...?? Va rog sa ma scuzati ca ma simt revoltata si imi scriu durerea...Eu cred cu tarie ca este si reversul medaliei...cu ce mana dai..cu aia vei primi...Dumnezeu e mare,El vede tot....mama mai inchide ochii...mereu..dar totul pana la un punct.
garbo_411184
Postat pe 18 Ianuarie 2016 02:53
Daca te ajuta, scrie. Ai dreptate ca toate se intorc...intr-o zi va fi si ea mama.
Buna dimineata :)
Rotty
Postat pe 18 Ianuarie 2016 07:49
Ina eu cred ca "meseria" de mama este cel mai mare miracol pe lume. Prin ce treci acum, simti tu, ca ai trecut prin asa ceva. Noi, restul doar empatizam. Copiii tai sunt minunati, ca sunt. Si mari tot copii tai raman. Poate ca la un moment dat gresim si noi cand ihi crestem. E o parere. Timpurile se schimba repede.
Fi alaturi de ei mereu, incearca sa vorbesti cu fetita. Cand da cu capul si vede realitatea, la mama va veni. Negresit.
Sotul ar trebuie sa se abtina. Sau sa fie alaturi de copii. Nu te mai gandi la sacrificii. Uita-te la ei ce mari I-ai facut .
Iti doresc numai bine tie si copiilor tai.
garbo_421050
Postat pe 18 Ianuarie 2016 15:18

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
cat de des faci sex?181De la: just_helle 7 Mai 2009 17:55
ma iubeste?11De la: Micass 30 Ianuarie 2009 10:14
ce parere are acum despre mine 24De la: l_erika 18 August 2009 10:37
nelamurire legata de divort6De la: crazyiam27 13 Decembrie 2008 13:35
partenera nu mai vrea??49De la: geo32 17 Martie 2009 10:15
Setari Cookie-uri