Despartire!

Buna!

Am 36 de ani si trec printr-o depresie de care nu mai scap. A inceput de acum 4 ani si acum devine din ce in ce mai greu. Acum 5 ani am avut o relatie. Dupa 1 an m-a cerut in casatorie, eu la scurt timp am intrat in depresie si m-a parasit. L-am asteptat 2 ani si dupa am incercat 2 relatii, dar nu a mers pt. ca am realizat ca tot pe el il iubesc. L-am cautat si i-am spus dar el calculeaza ca si cum l-am inselat si nu mai vrea deloc sa tinem legatura. Eu nu pot sa fac nimic, tot timpul ma gandesc la el si ii scriu nenumarate mail:uri. Ma simt din ce in ce mai rau si de multe ori ma gandesc sa-mi iau viata.
Cum sa fac sa-l readuc din nou in viata mea?

Multumesc anticipat!
garbo_9496
Postat pe 20 Noiembrie 2012 19:18
naspa cu depresiile astea
Eugenia_
Postat pe 20 Noiembrie 2012 19:24
Zic ca ai facut foarte bine ca ai ajuns pe un forum, macar sa-ti descarci sufletul, e un prim pas spre vindecare.
Nu spui nimic insa de un tratament de specialitate, psihoterapie si sau medicatie sustinuta! Trebuie sa constientizezi insa, ca depresia cu care te confrunti este o boala ca orice alta boala, care se poate trata, nu ai de ce sa iti fie teama de medicamente sau sa refuzi medicamentatia.
Viata inseamna totul, deci apreciaz-o! Esti o persoana puternica si asta rezulta din faptul ca de atata timp te lupti sa-ti depasesti conditia. Nu te lasa doborata de aceste ganduri, gandeste-te ca sunt oameni care sufera de boli incurabile si lupta din rasputeri pentru a le invinge, pentru a se bucura de viata. Dumnezeu este singurul care va decide cand misiunea ta pe pamant se va incheia. Nu-L sfida!!!
Sa auzim numai de bine!
LLisa
Postat pe 20 Noiembrie 2012 19:47
Multumesc pt raspuns. Da uneori medicamentele ajuta, am incercat o perioada terapie, am vb 2 ani tot despre el si nu vedeam nici o schimbare. Nu pot sa mai iubesc, sunt dispusa sa-l astept toata viata dar acum el nu vrea sa mai vb deloc. Nu pot sa ma concentrez la nimic, ies din casa doar daca trebuie, tot ce-mi doresc este sa-l am din nou in viata mea si asta pare imposibil momentan.
garbo_9496
Postat pe 20 Noiembrie 2012 19:52
haide bre! de doi ani astepti? si mata, daca nu mai iesi din casa din ce traiesti?
mailuri de 2 ani? e hartuire.
si topicu e facatura.
daca-i pe bune, adu-te pe tine in viata. a ta.
Eugenia_
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:01
Nu-mi place cum pui problema...vreau sa cred ca stau de vorba cu un adult si nu cu un copil!
In 2 ani de zile, mai mult ca sigur ca si el a incercat sa-si refaca viata alaturi de alta femeie, dar ceea ce ma frapeaza este lipsa lui de compasiune in momentul in care, tu bolnava fiind, te-a parasit ....Nu asa te comporti cu persoana iubita, mai ales atunci cand este bolnava si are nevoie mai mult ca oricand de prezenta, iubire si de sustinere, indiferent ce!
Ai facut o obsesie pentru acest barbat si nu este bine, incearca prin a renunta la aceasta "izolare" , socializeaza cu lumea si scoate-ti din cap aceasta obsesie care doar te distruge, aminteste-ti cat de lipsit de inima a fost el fata de tine!
LLisa
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:08
Am incercat sa mi-l scot din suflet, dar nu am reusit si scriind si insistand atat de mult sa ne mai dea o sansa el s-a enervat si acum nici macar amici nu vrea sa mai fim. Nu si-a gasit pe nimeni si mi-a spus ca nici nu mai vrea sa aiba de a face cu femei toata viata lui. Mi-a spus ca a fost ranit in relatii anterioare. Daca mi-ar fi spus poate as fi reactionat altfel si as fi inteles altfel. Nu stiu ce sa mai fac, sunt disperata, ma gandesc numai la el si nici nu am incetat sa-i scriu, acum il rog macar sa fim prieteni, dar nici asta numai vrea. Este asa de GREU!
garbo_9496
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:14
cred ca l-ai speriat de-a binelea daca nu mai vrea sa aiba de-a face cu o femeie
Eugenia_
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:18
Orice ti-as spune este inutil...esti obsedata de acest barbat si atat! Aminteste-ti toate certurile voastre anterioare, toate defectele lui si faptul ca ti-a intors spatele cand ai fost doborata de depresie (nu m-ar mira sa aflu ca si asta tot din cauza lui s-a intamplat) !
Incearca "exercitiul" asta ca pe o terapie, barbatilor le plac femeile puternice si nu cele care implora mila! Incepe prin a te reinventa, devino femeia de care s-a indragostit in trecut!
LLisa
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:23
flori de mucava
Eugenia_
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:36
adevarat trist!
trist sa nu poti trece mai departe!
parerea mea este ca e firesc din partea lui sa nu te mai vrea, insa nu cred ca faptul ca ai avut doua relatii este motivul real pentru care nu te mai vrea!
mai degraba cred ca a resimtit un esec in relatia voastra, in urma depresiei tale!
iar de teama unui nou esec ar fi normal sa nu vrea sa se intoarca!
tu mai bine ti-ai pune intrebarea daca nu cumva ai avea o noua depresie, revenind la relatia cu el?!

ceea ce eu cred ca e cert din descrierea ta, care reflecta doar partea ta de adevar, e ca el nu te-a iubit, parasindu-te in momentul depresiei tale!
altfel nu vad de ce ar fi plecat, daca lucrurile sunt chiar asa simple precum spui tu!?!
heartbit
Postat pe 20 Noiembrie 2012 20:49
multumesc pt mesaj. da intradevar din comportamentul lui reiese ca nu m-a iubit si nu stiu de ce eu inca il mai iubesc, ba mai mult am incercat ... nu mai pot iubi. eu am ramas blocata cu gandul la el si stiu ca lui nu-i mai pasa deloc de mine. nu POT, am incercat si incer sa mi-l scot din suflet, nu pot pur si simplu.
garbo_9496
Postat pe 20 Noiembrie 2012 21:12
zicea un nene, ceva mai intelept, ca: iubim pe aceia care ne fac sa suferim!
cam aici te afli tu!
si daca o sa continui asa chiar o sa ma umpli de lacrimi!
stii cum e cu psihologia victimei, in raport cu agresorul?
daca nu ai timp de un psiholog, macar cauta ceva studii despre psihologia victimei si o sa cam intelegi ce se intampla cu tine!
ca sa-ti dau o idee... iti iubesti calaul!
heartbit
Postat pe 20 Noiembrie 2012 23:13

9496... numar frumos... lipseste 95 ca sa fie o continuare.... !!! din tot ce ai scris, pe mine m-a frapat asta:

"Ma simt din ce in ce mai rau si de multe ori ma gandesc sa-mi iau viata."

restul, sunt banaliitai sentimentale... ! sa nu crezi ca nu inteleg situatia ta si ce simti.... dar viata ta e mai importanta si n-am cuvinte sa-ti spun cu cat, fata de esecul cu cineva care poate nici nu merita... !!! mai mult, nu stiu ce sa-ti spun.....
barboneli
Postat pe 21 Noiembrie 2012 00:01
Am decis sa postez pe topicul acesta pentru ca eu sunt oarecum in postura lui, adica am luat decizia de a ma desparti de femeia cu care am fost in ultima relatie si, la randul meu, imi pun problema daca mai imi doresc relatii sau nu. Cauzele despartirii sunt altele, dar nu este relevant.

Acum, in cazul meu, ar exista O SINGURA situatie in care m-as mai gandi daca merita sa incerc sa reiau relatia cu fosta. Indiferent de faptul ca inca o mai iubesc, indiferent de faptul ca am un copil cu ea. Si anume, sa fiu absolut sigur ca elementul care a stat la baza deciziei mele de a ma desparti nu mai exista. Nici o alta circumstanta nu m-ar convinge.

Ce nu inteleg eu din postul tau este relatia cauzala intre casatorie si depresie. De ce ai cazut in depresie? Din cauza casatoriei? I-ai spus asta? Sau cauza nu a avut nici legatura cu el?

Incerc sa inteleg pentru ca in fata unei situatii in care ea mi-ar spune ceva de genul 'mi-ai mancat tineretea, m-ai pacalit sa ma marit, nu ma regasesc in relatia asta, simt ca viata mea nu mai are perspectiva, sunt deprimata din cauza ta...' etc. si eu cel mai probabil as decide sa redau libertatea sarmanei fiinte oprimate de mine. Iar daca dupa cativa ani ar veni cu ceva de genul 'tu esti iubirea vietii mele, fara tine nu pot trai' etc. singurul lucru cu care as fi dispus sa o ajut ar fi sa ii imprumut niste bani pentru pastile.

In concluzie, cred ca trebuie sa detaliezi un pic circumstantele in care s-a produs despartirea. Pana atunci, nu te sinucide, nu esti singurul om in situatia asta, problema are rezolvare cu siguranta.
burst4x
Postat pe 24 Noiembrie 2012 12:21
Eu zic mai intai si mai inatai sa-ti tratezi depresia! Se poate vindeca, o spun din propria experienta!
Luna_in_capricorn
Postat pe 25 Noiembrie 2012 13:29
Nici eu nu am inteles legatura depresie-el-iubire-casatorie. Daca te-ai putea explica , te-am putea ajuta sau macar incerca ...
Luna_in_capricorn
Postat pe 25 Noiembrie 2012 14:12
De la: burst4x, la data 2012-11-24 12:21:29Am decis sa postez pe topicul acesta pentru ca eu sunt oarecum in postura lui, adica am luat decizia de a ma desparti de femeia cu care am fost in ultima relatie si, la randul meu, imi pun problema daca mai imi doresc relatii sau nu. Cauzele despartirii sunt altele, dar nu este relevant.

Acum, in cazul meu, ar exista O SINGURA situatie in care m-as mai gandi daca merita sa incerc sa reiau relatia cu fosta. Indiferent de faptul ca inca o mai iubesc, indiferent de faptul ca am un copil cu ea. Si anume, sa fiu absolut sigur ca elementul care a stat la baza deciziei mele de a ma desparti nu mai exista. Nici o alta circumstanta nu m-ar convinge.

Ce nu inteleg eu din postul tau este relatia cauzala intre casatorie si depresie. De ce ai cazut in depresie? Din cauza casatoriei? I-ai spus asta? Sau cauza nu a avut nici legatura cu el?

Incerc sa inteleg pentru ca in fata unei situatii in care ea mi-ar spune ceva de genul 'mi-ai mancat tineretea, m-ai pacalit sa ma marit, nu ma regasesc in relatia asta, simt ca viata mea nu mai are perspectiva, sunt deprimata din cauza ta...' etc. si eu cel mai probabil as decide sa redau libertatea sarmanei fiinte oprimate de mine. Iar daca dupa cativa ani ar veni cu ceva de genul 'tu esti iubirea vietii mele, fara tine nu pot trai' etc. singurul lucru cu care as fi dispus sa o ajut ar fi sa ii imprumut niste bani pentru pastile.

In concluzie, cred ca trebuie sa detaliezi un pic circumstantele in care s-a produs despartirea. Pana atunci, nu te sinucide, nu esti singurul om in situatia asta, problema are rezolvare cu siguranta.


Cateva puncte de reflectie interesante aici! Decizie, despartire, relatie, iubire, copil. Poti decide o despartire dar poti decide o relatie? Poti decide o iubire? Poti afirma ca un copil nu inseamna deja relatie?
Luna_in_capricorn
Postat pe 25 Noiembrie 2012 14:26
Simt ca intrebarile cauta raspuns din partea mea. Nu, nu poti decide o relatie unilateral, am folosit verbul 'a incerca'. Da, poti decide o iubire, mai bine doar intr-un singur sens, i.e. sa o ucizi. Este perfect posibil sa iti pastrezi relatia cu copilul si sa nu ai o relatie cu mama lui - a discuta despre doctori, scoala, educatie, mancare etc. nu inseamna o relatie, cel putin dpdv personal. Bineinteles cele de mai sus reprezinta un punct de vedere subiectiv.
burst4x
Postat pe 25 Noiembrie 2012 14:57
Situatiile astea sunt mai mereu complicate! Mi se pare foarte dureros sa te desparti in timp ce iubesti...si cumva un paradox... Da, se poate mentine o relatie cu copilul -si chiar trebuie!!!-fara a avea neaparat o relatie cu mama copilului dar si aici as pune trei puncte, cel putin.
Sa te interesezi de scoala, mancare, haine...e o datorie, nu as numi relatie. Relatie e afectiune, iubire, comunicare de idei si sentimente. Chiar de nu ai relatii cu fosta, copilul le are si deci ai si tu cu ea prin copil, e ca un sistem nevazut de vase comunicante.
Luna_in_capricorn
Postat pe 25 Noiembrie 2012 17:26
mi se pare aiurea sa cersesc dragostea celui care nu mi-o poate da....nu pot intelege cum poti sa renunti la viata pt cel care nu da doi bani pe tine....nu ma mir ca nu te place...e probabil matur si gandeste f bine....nici eu n-as accepta pe cineva care nu e capabil sa-si stapaneasca sentimentele....dragostea e frumoasa doar cand sunt doi nu cand e unul singur...iti place sa suferi si faci parte din categoria aceea de om care important este sa iubeasca el nu sa fie iubit....depresia din cate stiu eu vine in urma unei mari suferinti si a multor presiuni,nedreptati....de ce ai face o depresie cand un barbat nu te iubeste?dragoste cu sila nu se poate....o femeie atrage prin comportament apoi selecteaza oferta....barbatii sunt atat de diferiti....ce cautam noi ?...daca nu stii sa faci alegeri vei merge din depresie in depresie desi eu n-as crede ca e depresie ci mai degraba nu vrei sa accepti sa fii parasita ....poate ca nici nu-l iubesti dar esti obsedata de el....poate ca-ti pierzi timpul si mai tarziu vei regreta....nimeni nu te va accepta asa cum spui ca esti acum....chiar daca vrei sa incepi alta relatie nu vei putea pt ca nu esti capabila sa arunci gunoiul si il lasi sa se simta mirosul greu care va alunga de langa tine un altul si chiar prieteni buni....oamenii se feresc de smiorcaieli,de oameni slabi....tu singura trebuie sa te ridici si sa te obligi sa vezi viata asa cum e nu cum o visezi....visele frumoase trebuie sa dispara dimineata la prima ora....viata trebuie traita asa cum ne este data....nu este el pt tine ,va veni altul ....cum te va gasi?crezi ca te va putea iubi daca inima ta e pt altul?....ofera dragostea ta celui care o vrea si o apreciaza si nu o risipi in vant caci mai tarziu vei plange ca n-ai stiut sa arunci ce s-a stricat ....nu ne permitem sa pierdem doi ani din viata pt ca viata e prea scurta....traieste-ti viata si lasa dragostea sa vina ....ea nu va veni decat pe un teren curat...curata inima si vei vedea ca depresia din cauzat unui barbat e o mare porcarie....toti te vor calca in picioare daca atat stii sa faci...femeia puternica nu va sta niciodata la picioarele unui barbat ci va tine un barbat la picioarele ei....alegerea este a ta...vei fi ceea ce alegi sa fii....multi te vor ajuta cu sfaturi bune dar depinde de tine daca tii cont de ele sau ramai in iubirea ta fara sens care te trage in jos
yzabela_03
Postat pe 26 Noiembrie 2012 09:02
sa mentii o relatie cu copilul fara sa ai o relatie cu celalalt parinte al copilului este posibil, dar trebuie stabilit foarte clar cine, ce drepturi si ce obligatii are.
Bine, si cu conditia sa fie amindoi oameni "functionali" si echilibrati si sanatosi la cap.
Pentru ca e posibil ca unul dintre parinti sa creasca practic copilul, iar celalalt sa apara din... aburii vazduhului din trei in cinci luni si, plin de importanta, sa zica noooo... pai eu ca marele tata/marea mama, stabilesc ca ASA ar fi trebuit, nu cum ai facut tu!!! Se veeedeeee ca nu esti in stareeee, iar asta e copilul MEU, hac!
Ori daca DEJA ai dat divort, sa iti fouta viata in continuare o pramatie, doar pentru ca pe certificat e SI copilul lui/ei.... asta cum mai rezolvi?! Ce solutie exista?
quasaria
Postat pe 26 Noiembrie 2012 09:17
.
quasaria
Postat pe 26 Noiembrie 2012 09:19
nu mai pot iubi. eu am ramas blocata cu gandul la el si stiu ca lui nu-i mai pasa deloc de mine. nu POT, am incercat si incer sa mi-l scot din suflet, nu pot pur si simplu.


Si daca te-a iubit candva, cu atitudinea ta din acest moment nu faci decat sa-i omori ultima urma de sentimente....Crede-ma, il SPERII,incrancenarea ta de a-l readuce langa tine ,incapacitatea ta de a accepta cuvantul NU, hartuirea cu mailuri ,telefoane si alte cele nu fac decat sa-l sperie si sa-l indeparteze....

Tu nu il iubesti pe el, ci iti intretii niste amintiri frumoase si le hiperbolizezi in sufletul tau.Nu cred ca suferi doar de depresie,ci si de obsesie.Am o prietena care a trecut prin asa ceva si singura rezolvare a fost terapie si tratament.Acum este bine mersi, vindecata de un oarecare el, casatorita cu un altul si fericita la casa ei.
Pe noi, muritorii de rand, ne poti apela doar pentru a-ti varsa suferinta la noi, dar adevarata rezolvare vine de la un psiholog bun.
Atentie, nu apela la psihiatrii!!! Nu cred ca o viabila varianta pt tine ar fi psihiatria!!
Vorbeste cu un psiholog care sa te invete acceptarea realitatii, sa te invete sa depasesti acest NU POT,acest blocaj autoimpus.
Faptul ca si tu insuti constientizezi ca esti blocata in starea asta este pasul de unde poti sa pornesti in vindecarea ta, este motivul care ma face sa cred ca ai sanse sa reusesti .

Nu mai pune intrebarea ,,Cum sa-l aduc inapoi in viata mea?,,ci pune-ti intrebarea,,cum pot sa ma vindec de obsesia asta ?,,

Invata sa retraiesti.Fara el.


pentru Quasaria
Daca ai dat divort si domnul in cauza gaseste cu cale sa te frictioneze la menta, singura solutie este sa-i arati ca parerile lui sunt importante pentru el in raport cu copilul, dar sa nu te implice si pe tine in ilustrele lui principii de a creste copii.Sa fie sanatos cum isi creste copilul cand este el cu fetita, dar asta nu te obliga pe tine sa-i adopti ideile si principiile educationale.Iar daca vine cu deja celebra fraza ,,te lauzi ca-l cresti singura si uite ca nu esti in stare,nu faci asa si pe dincolo, copilul are nevoi pe care eu pot sa i le implinesc si tu nu!!!,,
solutia este sa lasi arena libera sa se manifeste domnul in cauza.....Lasa-l singur cu fetita ,sa vedem ce iese.
Face doar pe nebunu, doar nu e nebun sa se lege la cap cu un copil cu o personalitate asa puternica ca a fetitei tale-ai mai povestit despre ea,stiu cum este sa ti se opuna un copil puternic,asa ca tipu va da repede bir cu fugitii .
Iar cel mai important lucru este sa nu cumva sa-i arati ca-ti pasa ca poate sa te frece cu copilul. RELAXARE .Asta-i cuvantul de ordine. Vrei sa-i dai acadele inainte de masa, fa-o domnule, vrei sa o tii 3ore la minus 10grade,da-i bataie,dar tu sa o tii cand e bolnava, vrei sa o inveti algebra la 4 ani, esti liber.

Stii de ce ne santajeaza barbatii cu copiii nostri?
Pentru ca la unele-mamele bune-prinde,caci suferim .Fa sa nu se prinda ca suferi.
Arata-i ca putin iti pasa,si nu va mai avea cu ce sa te santajeze-ce daca e si el pe certificat?in viata ei adevarata cine e mai mult timp si mai important?
Chestia e valabila daca tipu nu e un dezaxat patologic sau daca nu mai are niste sentimente pentru tine, pe care ar vrea sa se razbune ca i-ai facut vant din viata voastra fericita ...
garbo_5053
Postat pe 26 Noiembrie 2012 19:49
nu pea imi vine sa ii spun "sa fie sanatos cind e cu fetita" , fiind fetita MEA si care, pe buna dreptate, asteapta sa fac ceva in sensul asta: doar sint ma-sa, nu?
Ce sa ii spun? Nu stiu mama, descurca-te cu nebunul? . Bineinteles ca are doar conflicte cu copilul, pe de alta parte putin imi pasa de el, insa de copil imi pasa. N-o sa inteleaga niciodata a acele conflicte i se datoreaza LUI - evident, copilul e "manipulat" de ma-sa, d'aia nu e de acord cu suprema lui inteligenta....
quasaria
Postat pe 26 Noiembrie 2012 20:13
Normal ca acele conflicte i se datoreaza adultului din relatie, ca altfel lumea ar fi condusa de copii!
Iar daca tipu spune ca cea mica este manipulata de tine ,este pentru ca te implici prea mult,faci greseala pe care si eu am facut-o cand fi-miu avea varsta fiicei tale,consideram ca este normal ca eu, mama, sa-i iau apararea si sa-l sustin in dorintele lui.
Stii cum era relatia? Un circ continuu...cel mic spunea,,nu vreau sa fac cutare cu tata,vreau sa fac altfel,, Eu deveneam corul antic ce tinea isonul copilului,tipu se isteriza--,,il manipulezi,d-aia zice ca tine,,-- cand de fapt eu ziceam ca si copilul....
Ce mai,era un circ!! A ajuns sa-i rupa manuta celui mic pentru ca a tras de copil cu atata forta, doar sa -i opuna rezistenta dorintei pe care el,adultul, o credea a mea. In acel moment i-am facut un show de zile mari, dar am invatat si urmatoarea lectie--cea mai buna aparare a copilului impotriva nebunului este sa relationeze ei doi, direct, fara intermediari,astfel incat presiunea pe care adultul ar vrea-o asupra ta -celalalt adult-sa nu se rasfranga si asupra celui mic.
Ati stabilit prin decizie judecatoreasca un program de vizitare?In prezenta ta?e valabil pentru copii pana in 4 ani,din motive logice.Dar din perspectiva presiunilor despre care vorbeam, solutia este sa dispari din arena cand domnul isi face aparitia.Stiu, pare un nonsens pentru genul de mama stil closca,dar intelege ca FIECARE RELATIE SE CONSTRUIESTE STRICT INTRE CEI DOI IMPLICATI si fetita ta va intelege in curand care este relatia ei cu ta-su, chiar si frichinita cum este acea relatie.Ce interes ai sa fii prezenta acolo,intre ei doi, si sa fardezi realitate ca tata poate fi si normal, si bun, cand fii-ta are deja discernamantul necesar pentru a-l cataloga strict cum este...un nebun...fara sa-i spui tu si sa nasti astfel un razboi...

E drept, copii astepta de la mama sa fie aparati si ocrotiti vesnic.E normal, mamele doresc sa-si apere pruncii vesnic. Dar a o apara de el in situatia data consta in a o invata sa dea piept cu el.O perioada, cat inca mai este mica ,iti va pretinde inca ajutor in acesta batalie .Apoi va creste -nu intr-un glob de cristal ,cum i-am vrea noi, mamele - -si va sti sa-si apere singura pielea.Normal ca vei fi acolo sa-i asiguri spatele, sa nu se simta singura, expusa, pierduta,dar nu pe fata,tot pentru binele ei, pentru micsorarea presiunilor,ci doar in randul doi, ca la razboi...
.Povestea ta este povestea mea de acum niste ani buni. Copilul meu, pe la varsta de 5 ani mi-a spus,,mama,stii locul acela cu ingeri unde suntem si noi, copiii inca nenascuti inca,si ne uitam spre pamant si ne alegem parintii?eu te-am ales pe tine si tu trebuie sa ma aperi in orice situatie,mi-o datorezi pt ca te-am ales...,,
Copiii divorturilor sunt manipulativi si putin mai escroci decat restul,dar si mult mai evoluati emotional.
Pe masura ce va creste, fetita ta va fi mai pregatita sa relationeze cu el, si asta va fi in defavoarea lui ,te asigur, dupa cum vad eu ca pune el problema ....Intrebarea este daca asta te va multumi,nu cumva iti doresti sa aibe o relatie BUNA cu fata lui si ai face orice sa directionezi lucrurile in sensul acesta?
Asta sta desupra puterilor tale, lasa lucrurile sa curga, nu te mai macina ca el face cutare si cutare, altfel decat faci tu - in raport cu copilul.
Ma recunosc pe mine cea de atunci in toate intrebarile si nelinistile tale,si iti pot spune din perspectiva trecerii timpului ca viata aseaza lucrurile exact asa cum sunt facute sa fie, si noi nu putem sa ne opunem, chiar daca e vorba de copiii nostri.Putem doar sa fim langa ei si sa-i sprijinim, sa ne facem intelesi de catre ei ca suntem ai lor ,acolo, neconditionat, pana la moarte, putem sa suferim, dar nu putem schimba relatiile pe care ei sunt destinati sa le aibe cu tatii lor-mai nebuni sau mai putin dusi...A fost vina noastra de femei cand n-am stiut ce tata le alegem...
Iti povesteam altadata cum sufar pt ca il vad pe fi-miu ca isi doreste ca ta-su sa-i dea atentie.Crezi ca daca i-am spus despre sufletelul lui framantat a luat vreo atitudine!!?? Haida-de!!
Asa ca si eu si copilul ne-am consolat ca unii nu pot sa dea ca nu au de unde si ne invatam unul pe altul cum sa iubim aceasta caracteristica rara la cei din jurul nostru.
Iti urez cat mai putine framantari pe drumul cel anevoios al relationarii cu nebunu si baga cat mai multa relaxare intre tine si el.Succes!!!
garbo_5053
Postat pe 27 Noiembrie 2012 20:21
discutia era mai mult ipotetica, apropo de "intelegere". Eu am adoptat metode mai simple: nu vrea copilul sa te vada/sa discute/ taiat comunicarea si gata. Treci oceanul dupa noi si cauta-ne prin insulele din Pacific daca nu iti convine.
Legal, n-are nici o obligatie - si nici un drept.
Am sperat la un moment dat ca vor putea avea totusi o relatie formala, la modul pus impaiatul tata undeva in vitrina, sa spuna ca il are si pe asta. Dar, pentru ca i-am dat importanta, chiar a inceput sa creada ca o are... Si invariabil a ajuns la subiectul cum ca trebuie sa il respect EU. Iar eu, cu tot respectul, pina si un shout in partile esentiale tot cu indoiala i-l dau - nu-l merita nici pe ala.
quasaria
Postat pe 28 Noiembrie 2012 08:15
Legal, n-are nici o obligatie - si nici un drept.

E decazut din drepturi, legal, pe bune???!!!Pt ca doar fff greu stiu ca se obtine asta...
Daca doar nu s-a pronuntat in instanta o obligatie de plata ca pensie de intretinere ,o custodie impartita sau un program minim de vizitare nu inseamna ca nu are drepturi si obligatii.
Simplul fapt ca apare pe certificatul de nastere ii poate dreptul in orice moment din viata lui ,daca nu l-ai decazut cumva din drepturi, sa ceara custodie sau program de vizitare, si atunci cu un tip gen ,,eu merit respect,,- sa te tii balci!!!
Dar vorbim despre moral sau legal??? caci diferenta e mare-mare!!

Obligatii ar trebui sa simta fata de copilul lui, iar drepturi cu parere de rau iti spun, i le va da fie-ta la un moment dat,cand va avea nevoie sufleteasca de el si-ti va tranti ,,am nevoie de el,e tatal meu si vreau sa-l cunosc mai bine decat pe un impaiat de la distanta,,.
Asa ca mai bine o lasi sa-l cunoasca macar putintel in plus inca de acum,sa ia contact permanent,minim ,cu nebunia dansului,ca sa nu-ti poata reprosa la adolescenta,,m-ai indepartat de tata, poate era mai bun decat mi l-ai aratat tu!,,
Am vazut cazul asta si biata mama era distrusa.
Sunt convinsa ca tipu tau nu era de pus decat pe foc de bun ce era.Dar acorda-i fetitei sansa sa-l cunoasca prin propria prisma, parte pentru motivele expuse mai sus, parte pt ca sentimentele ei trebuie sa se desluseasca singure in raport cu barbatul -tata din viata ei.Altfel va iesi o femeie castrata emotional, dezaxata spre un feminism agresiv ,testosteronic, si nu va avea sansa sa-si descopere feminitatea decat dupa niste rateuri emotionale.Las-o sa cunoasca masculul-tata,nebun si vanitos ,paranoic si machoman cum e, pentru ca fiecare are dreptul sa-si cunoasca parintii de ambele sexe prin propria experienta.Nu-ti fie teama, nu fura nimic fata ta de la tine pt a-i da lui, nici dragoste, nici consideratie,nu-l va respecta mai mult sau mai putin functie de cum va balacariti voi-adultii ,pur si simplu il va cunoaste .
Succes pe cale relaxarii (in raport cu el si in raport cu fata ).
garbo_5053
Postat pe 29 Noiembrie 2012 20:49
decaderea din drepturile legale nu se obtine deloc greu, daca se poate motiva solid aceasta solicitare!
mai intervine insa si un alt aspect.
nu are nici o obligatie si nu are nici un drept, poate fi privit ca o renuntare de buna voie la obligatiile si drepturile asupra copilului!
daca la divort el nu solicita nimic, asta nu inseamna ca are vreun drept, dar nici ca nu are. pe cale amiabila sotia ii poate oferi, daca e cazul si vrea, un minim de relatie cu copilul.
insa daca el renunta la drepturile sale, din diverse motive, atunci nu este decadere din drepturi, ci renuntare, insa efectul este similar!
heartbit
Postat pe 30 Noiembrie 2012 00:35
Quasaria,scuze de intarzierea in reactii,am fost ffff prinsa toate zilele astea cu treburi.

Inteleg ca el nu a pretins la divort nici custodie, nici drept de vizitare,nu a oferit nici pensie alimentara.Si ca tot ceeace are ca drept la copil este prin voia ta (amiabil), iar obligatiile si le indeplineste din an in paste,mai degraba straluceste prin lipsa decat prin prezenta.Asta da, se numeste renuntare --faptic vorbind ,dar daca nu este scriptic ,oricand poate face o cerere la judecatorie sa capete drept de vzitare-de ex,si instanta nu poate refuza ,caci el nu a renuntat legal sa fie tatal copilului.

Sigur ca efectul atitudinii lui actuale este cel mai important, ca doar fie-ta nu traieste cu ce scrie intr-o hartie, ci cu faptele lui.

De acelasi lucru ma izbesc si eu, cand fi-miu mi se plange ca ta-su nu-l baga in seama.La noi situatia este si mai nasoala ,caci programul ala scriptic este doar o buna scuza pentru constiinta lu ta-su, care altfel s-ar invinovati ca nu are timp de fi-su.Pe cand el ,asa, spune:"atat mi-a dat legea, ma tin de program, ce mai vrei in plus??Eu as vrea sa te vad mai mult, dar ma-ta mi-a oferit doar atat prin lege.Cum altfel sa-ti asigur atentie??"Iar copilul sufera pentru discrepanta dintre ce declara tata si ce simte de la tata-caci dincolo de toate vorbele, copiii ne simt interiorul perfect .

Zi mersi ca-i doar atat,nu bate nimic in cuiele legii. Cu timpul, pe masura ce fata va creste, sutuiala ei la adresa lui isi va face efectul, amenintarile lui ca tu o manipulezi isi vor pierde din substanta, mai ales daca vede ca tu te retragi din ecuatie, si isi va retrage el asa zisa importanta din fata copilului, caci nu va avea auditoriu pentru ingamfarile lui personale.Va sfarsi prin a renunta total si singur sa o mai caute.Vanitatea lui va suferi la fiecare intalnire cu copilul care il pune la colt si va renunta.Roaga-te sa isi refaca viata si sa faca alti copii, cu alta, presiunea pe voi se va diminua .De fapt, nu cred ca iti doresti sa se apropie mai mult de copil decat a facut-o pana acum, nu??!!Te deranjeaza doar ca pretinde mai mult ,nu ca ar oferi mai mult!!
La fel este si fostul meu -Barbatii astia seamana nespuns, sunt o caruta de orgolii si frustrari, niste vanitati plimbarete si gaunoase,care traiesc pentru ei insisi si gasesc cu cale sa se terapeutizeze prin proprii copii, sa-si rezolve problemele emotionale prin femei ,iar daca --noi dupa ce ne trezim --ii respingem, si nu acceptam sa le fim instrumente in terapie, se folosesc de copii!!

Intrebarea ,singura intrebare pe care merita sa ti-o pui este "cum il cresc pe acest copil asa incat sa-l fac un adult sanatos la cap incat sa-l vada pe ta-su la justa valoare ,fara sa-l manipulez eu -realmente ,dar si fara sa o las sa alunece pe panta subiectivismului 'sunt fata lui tata, il iubesc".Caci fetele au chestia asta in sange."
Ex ;sotul meu a divortat de fosta lui nevasta, au doua fete care au ramas la mama,divortul s-a pronuntata din vina ambelor parti, desi el o prinsese cu zugravul in propriul pat,avea dovezi sa ia fetele,dar nu a facut-o.Acum copiii lui vin la programul de vizitare la noi acasa si ce amor nebun e intre ei,cat de lipicioase sunt ambele cu ta-su, cum se topeste si el dupa ele....
Iar mamei lor ele transmit mesajul non-verbal ' 'a fost bine la tata"-cu jumate de gura.Mama lor stie ca e bine,eu vad cum e ffffff bine intre el si ele.

Lucrurile sunt relative, totul depinde de la adult la adult si de la relatie la relatie.
Succes in cautari !!
Mai vorbim....



garbo_5053
Postat pe 6 Decembrie 2012 13:24

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
cat de mult poti sa iubesti un barbat incat sa nu-ti dai seama cum e el? 50 De la: garbo004228 29 Septembrie 2011 20:50
Viata unei tinere in 2013.. 18 De la: Cristina_5 24 Iunie 2013 14:13
o poveste de dragoste suferinta despartire 56 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 12:17
a doua sansa a doua viata 11 De la: elodia 19 Septembrie 2011 19:57
heelp! 10 De la: ica2 4 Mai 2010 19:13
Setari Cookie-uri