nu isi accepta familia

sotul meu nu a avut o relatie foarte fericita cu familia lui si cred ca tocmai din acest motiv nu vorbeste niciodata despre ei, nu mergem in vizita, nu ii sunam.... intr-un fel in inteleg si ii respect decizia, dar intr-un fel mi-e foarte greu. mi-as dori sa fie si el impacat cu ceea ce s-a intamplat, sa treaca mai departe si sa fie fericit... mai rau este ca din cauza asta crede ca si el o sa fie un parinte rau.... eu imi doresc copii dar lui ii este frica...
garbo_1399
Postat pe 27 Aprilie 2012 12:00
sint probleme vechi si cel mai bine e sa nu te amesteci: era o vorba care spunea sa nu darimi nici un zid daca nu stii pentru ce e acolo....
Faptul ca a avut probleme cu familia de baza nu e o garantie ca va fi parinte rau, ba din contra, pentru un om capabil sa invete din greseli... Tocmai pentru ca stie exact ce l-a ranit pe el e probabil sa nu faca acelasi lucru.
quasaria
Postat pe 27 Aprilie 2012 13:07
chiar daca sunt probleme vechi, grele, ai putea sa il ajuti sa refaca legatura cu familia lui. lui ii lipseste, sigur si e o mare povara pt el sa nu mai apartina de familie.
MARILENA_25
Postat pe 7 Mai 2012 07:42
Este foarte greu sa nu tii legatura cu familia,tu incearca sa i unesti!Daca nu iese lasa l in pace!Spune i sotului tau ca nu va fi un tata rau pentru copilul vostru.Si eu am suferit mult in familia mea pt. ca mama l a adorat si l a ridicat in slavi doar pe cel mic, desi el a fost cel mai prost dintre noi.Din cauza acstui sistem prost de educatie, l am urat mereu, este mai mic decat mine cu 5 ani si cand eram acasa noi singuri, mereu il bateam asa ma razbunam pe mama.Nu l am iubit niciodata si nu l iubesc nici azi pt, ca el a luat tot, casa pamant tot, parca parintii l au avut doar pe el??Ca cel mare a murit pe 20 mai vor fi 30 ani de cand l a omorat nevasta dormind l a lovit in cap noaptea a fost o crima odioasa cu 4 cadavre ea si a ucis copiii fetitele de 8-9 ani sotul de 35 ea avea 32 si s a spanzurat, motivul...... numai de ea stiut!!
++++ Dumnezeu sa i ierte!!++++
Jojolin
Postat pe 13 Mai 2012 20:24
astea sint probleme generate de niste parinti redusi, care n-au fost capabili sa isi creasca la fel copiii: cind ai doi sau mai multi, principala responsabilitate e sa fii fair. Ei vor ramine unii cu altii si dupa ce n-ai sa mai fii tu si nu se stie de unde stare iepurele, si cum il privezi astfel de toate favorurile din partea celorlalti exact pe ala favorizat de tine.
Nedreptatile din copilarie nu se prea uita.... chiar daca se vindeca, nu se uita.
quasaria
Postat pe 16 Mai 2012 20:20
Adevarul ca exista f. multe situatii de acest gen/peste tot......am si eu la servici un coleg/tanar/casatorit cu o problema similara...foarte retras si tacut.....aproape ca nici nu ii simteam prezenta de multe ori. L-am invitat la o discutie in particular/ motiv ca ii v-a face bine /chiar daca nu v-a spune tot ce are pe suflet...doar sa aibe incredere si sa vina sa vb.
A venit,am stat de vb.(ca intre barbati) ...am ramas stupefiat de ce am putut afla despre parintii colegului meu... seamana cu faptul : " vina li se atribuie in totalitate parintilor inculti si incapacitatii lor de a fi parinti"...f. adevarat!
A fost cel mai mic din cei 6 frati, a terminat o facultate si a muncit pe branci ca s-o termine si-a intemeiat o familie....este constient ca nu poate uita ce i s-a intamplat pe" parcurs" pana la activ/ era solicitat nu numai de parinti ,ci si de frati sa ii ajute cu ...diverse....simtea o stare de stres groaznica...
De un an si ceva, a luat decizia sa nu mai comunice cu nimeni.....simte ca-l doare sufletul mai mult decat poate suporta.....da trebuia sa ia decizia asta.
Se simte bine cu sotia lui,are prieteni, face sport dar nu mai comunica cu parintii lui. Zice ca e bine sa ii tina la distanta ( o buna perioada de timp, nu ca razbunare) ci sa-si limpezeasca el gandurile....sotia il sustine.
Peste timp, v-a reveni la un dilog cu ei...dar intru-n mod mai ferm.
Mie personal ,mi se pare o decizie corecta...! Ma intreb totusi: de ce oare trebuie sa gresim imbatranind si sa ne dam seama ,abia la batranete ca am gresit??? si atunci ne cerem si drepturile de la semeni !
Fss_ssu
Postat pe 16 Mai 2012 22:39
in domeniul asta... ce sa zic... am o experienta vasta. :-))
Unii nu isi dau seama nici macar la batrinete ca au gresit, de fapt nu ii prea intereseaza daca au gresit sau nu. Focusul e doar interesul de moment: si isi pun paie in cap daca avantajele imediate o cer, dar in background ramin cu aceleasi idei, ca ceilalti frati/surori "meritau mai mult" : pentru ca asa ii vad ei. Mai "buni". N-am idee mai buni in ce - pentru ca relaitatea o demonstreaza uneori ca nu sint mai buni, la concret, in nimic. E doar "tunnel vision" al unor fiinte absolut subiective, care pentru unii dintre copiii lor sint parinti, pentru altii doar mimeaza ca ar fi, cind le convine. Cind au ceva de castigat din asta. "Ceva de castigat" pentru ei sau pentru odorul preferat.

Personal, am avut momente nu proaste, foarte proaste, in care n-a interesat pe nimeni din iubitoarea mea familie cum o mai duc si daca o mai duc. Si momente bune sau foarte bune cind brusc incepea sa ii intereseze pe toti si sa imi explice ca saraca Lenutza sau saracul Ghitza ar avea nevoie de ajutor, nu? Ca doar sintem familie? Intotdeauna, totul redus la aspectul material, livresc: case, masini, terenuri, imprumuturi.
Nimic, absolut nimic altceva in afara de niste calcule patetice.
quasaria
Postat pe 17 Mai 2012 22:03
Mie groaza sa cred ca parintii pot deveni materialisti cu fii/ fiicele lor si nu numai ei ci si rudele apropiate....
De ce mie groaza?....cred ca eu sunt mai norocos din punctul asta de vedere(nu ca lauda)...faptul ca parintii mei inca traiesc /muncesc si avem o relatie de comunicare placuta...cred ca sunt norocos ! :)
Sincer as fi dorit sa existe cat mai multe, astfel de cazuri dar nu despre mine ii vb..... din'pacate, nu putem decat sa discutam....
Omenii isi rezolva problemele dupa cat : percep/simt/ sunt afectati...observ...

In final, se v-a reveni la o comunicare sincera vreodata, intre parinti si fiica/ fiu?.... X_X
Fss_ssu
Postat pe 17 Mai 2012 22:43
comunici daca ai cu cine... daca nu.... In general, incerci o data, de doua ori, de n ori, pina la urma te lamuresti si iti vezi de treaba. Exista multi alti oameni pe pamintul asta, iar "legatura de singe" e pina la urma frectie la picior de lemn.
quasaria
Postat pe 17 Mai 2012 22:58
Absolut!

Genul asta de" comunicare" ii dificil rau...merita totusi incercat,zic eu...
lund in calcul si o minima posibilitate de exprimare....de partea cealalta.... stii bine la ce ma refer,
dar nici sa iti irosesti:timpul/nervii/sanatatea.... cu "lemn tamaie" .....doar de dragu de-a comunica...8->...


Cand parintii sunt imbatraniti,o vizita, doar ca sa te vada si fara sa comunice prea mult ar fi totusi necesara....din cand in cand :)!...provoaca mult rau si simpla vizita? X_X
Fss_ssu
Postat pe 18 Mai 2012 14:48
a, exprimarea pe partea cealalta evident ca a fost, la modul "daca asa am simtit/atit am putut sa fac."
No comment. Atita poate omul, atita face.
quasaria
Postat pe 18 Mai 2012 14:59
Da,cred ca tine mult de sfera lui de gandire in general...nu neaparat de persoanele care il sustin moral/spiritual:)....poate exista un factor de dorinta/vointa spre comunicare cu parintii,insa orgoliu masculin(ofensat) nu il lasa sa faca pasul.....prefera suferinta ....?!
Fss_ssu
Postat pe 18 Mai 2012 15:09
daca el a hotarat sa nu mai comunice cuai lui este bine sa nu te bagi, lasa-l pe el sa ia deciziile; numai el stie de ce a ales aceasta cale si numai el o sa stie daca va dori vreodata sa
comunice sau nu, cu familia lui;
daca te bagi si-i unesti (cum zicea cineva mai sus) si daca apoi isi schimba comportamentul fata de tine, sau ti se strica relatia cu el ce ai rezolvat?
sfatul meu , nu te baga si nu are de ce se teme ca nu va fi tata bun, dimpotriva daca perintii lui au facut greseli in privinta lui el cu siguranta nu le va repeta in raletia cu copilul.

adeline
Postat pe 18 Mai 2012 16:19
Si eu cred ca nu ar fi cel mai bun lucru sa-i impaci. Dar ai putea vorbi cu sotul tau despre asta in cazul in care nu stii tot trecutul lui, caci daca te grabesti "sa-i impaci" , sotul tau poate va crede ca ii minimalizezi sentimentele, poate crede ca nu-l intelegi...
Amor_Aeternus
Postat pe 18 Mai 2012 17:17
ADEVRUL GOL-GOLUȚ L ȘTIE NUMAI SOȚUL TU.DEPINDE FOARTE MULT CE SIMTE EL N ADNCUL SUFLETULUI SU ȘI... NTR-O ZI -POATE-CE VA SIMȚI VA ȘI FACE.TIMPUL LE REZOLV PE TOATE ,AȘA C AI RBDARE CU EL ,NU FORȚA LUCRURILE.POATE ARE MULTE PE SUFLET ȘI POATE NU LE VA SPUNE NICIODAT NIMNUI,NICI MCAR ȚIE.CT DESPRE VENIREA PE LUME A UNUI COPIL ACEASTA NU POATE FI PROGRAMAT ,CND CEL DE SUS VREA O S FIE.NUMAI BINE ȘI RBDARE.
garbo203525
Postat pe 28 Mai 2012 00:43
eu iti spun din experienta proprie ca nu e bine sa te bagi si ca efectiv nu e treaba ta daca el decide sa nu se mai vada cu ai lui.eu provin dintr-o familie dificila si m-am tinut si ma tin departe de ei si nu suport ca prietenul meu sa se bage in chestia asta fiindca el nu ii cunoaste si nu stie cat sunt de dificili.el cu siguranta nu iti spune tie adevaratele motive pnetru care nu mai vorbeste cu ai lui poate fiindca nu mai vrea sa le rememoreze si incearca sa te protejeze si pe tine de eventualele incalceli care pot sa apara intr-o astfel de situatie.si crede-ma ca nu vrei sa fii bagata in toate mizeriile unor parinti care refuza sa isi iubeasca copiii.tu trebuie sa fii alaturi de el in orice decizie va lua fiindca tu esti casatorita cu el nu cu familia lui.frica de a fi un parinte rau se va diminua in timp daca tu ii arati ca el este un om de calitate si ca il iubesti pentru ceea ce este el.asta o sa-i ofere certitudinea ca el nu este asemeni oamenilor de care a decis sa fuga din motive cu siguranta bine intemeiate.dar daca tu il critici pentru relatia cu familia lui nu faci decat sa ii arati ca nu ai incredere in el si ca el are defecte majore in familie.adica adancesti convingerea lui ca nu poate sa apartina unei familii.si asa evident ca nu o sa vrea sa faca copii.nu e o tragedie faptul ca nu isi vede familia mai ales daca acea familie ii creeaza probleme.el nu o sa fie niciodata impacat cu familia lui si sunt niste sechele pe care la va purta cu el pana la moarte.doar ca depinde de vointa lui sa le tina sb control si sa nu lase ca acestea sa ii afecteze viata si relatia voastra de cuplu.si eu ma tem ca voi fi un parinte rau si ca mostenesc defectele parintilor si imi este frica sa fac copii.si numai Dumnezeu stie cand voi putea sa depasesc aceasta stare.insa un partener care ma impinge spre ceea ce eu am luptat sa uit nu m-ar ajuta deloc
garbo_3902
Postat pe 29 Mai 2012 18:11
3902, cel mai probabil este ca tu nu vei face aceleasi greseli - pentru ca le-ai constientizat.
E mult de discutat aici, dar n-ai de ce sa iti faci probleme, cit timp "normalitatea" parintilor tai n-a ajuns si "normalitatea" ta.
In rest, de acord cu tine, e un spatiu personal - cu cit te "impinge" cineva de la spate sa treci peste, cu atit nu poti.
quasaria
Postat pe 29 Mai 2012 18:16

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
O decizie dificila98De la: maria_32 29 Aprilie 2015 20:17
Relatiile dintre femei si barbati88De la: luptatoareacurajoasa 27 Mai 2010 17:25
vreau si eu o familie NORMALA 23De la: garbo_447057 21 Iulie 2016 16:17
Mama singura7De la: garbo074951 2 Iunie 2015 01:38
Vesnica problema: Olita 36De la: Ludmila28 18 Iulie 2012 11:25
Setari Cookie-uri