Teoria atașamentului și psihologia dezvoltării arată modul cum învățam iubirea și conexiunea, modul cum învățăm să funcționăm în relațiile apropiate. Relațiile înseamnă supraviețuire.

*Învățăm supraviețuirea în această societate așa cum învățăm limba natală.

Teoria atașamentului și psihologia dezvoltării arată modul cum învățam iubirea și conexiunea, modul cum învățăm să funcționăm în relațiile apropiate. Relațiile înseamnă supraviețuire.

Preocuparea mea din ultimii 3 ani, ca jurnalistă, om curios și în același timp luptător, a fost aceea de a înțelege Teoria Atașamentului și implicațiile pe care această nouă perspectivă asupra ființei umane le are la nivel individual și colectiv. Și mai profund vorbind, am vrut să înțeleg de ce relațiile mele romantice nu funcționează și de ce mă urmărește atât de multă durere emoțională.

În perspectiva personală, teoria atașamentului a reprezentat singura formă validă de vindecare și dezvoltare personală, în raport cu rănile trecutului. Am avut oportunitatea de a studia atât pe cont propriu, cât și prin contextul oferit de Circle of Security International. Aceasta este o introducere în aceste concepte, cu speranța că vor oferi câteva puncte de pornire pentru persoanele care sunt în căutarea unor răspunsuri. Îți recomandăm și Interviu cu psihologul american Kent Hoffman, co-fondator Circle of Security

Psihologie - REVOLUȚIE ÎN CUNOAȘTERE ȘI UN PAS ÎNAINTE PENTRU OAMENI

În perspectiva mea, teoria atașamentului este una dintre cele mai importante revoluții în cunoaștere pentru că face lumină în sens științific asupra suferinței umane și explică cauzele disfuncționalităților care se produc la nivel individual și colectiv; oferă de asemenea unelte foarte la îndemână și eficiente pentru a reuși să fim mai bine în viață și să dezactivăm patternuri ale durerii, patternuri intră-generaționale chiar.

În spiritualitate - și aș face referire la ce știu eu, adică direcția Thich Naht Hanh - există referințe la același lucru, probabil de mii de ani, dar psihologii au reușit în ultimele decade să arate, poate, într-un mod mai accesibil și clar, ce se întâmplă la nivelul ființei umane pe Pământ. Îți recomnadăm și Invataturile lui Thich Nhat Hanh, calugar zen – Cele 4 ingrediente ale iubirii adevarate

Practic, cercetătorii au arătat cum conexiunea și nevoia de a accesa iubirea necondiționată, cât și PREZENȚA CELUILALT, într-un mod predictibil – este o nevoie umană de bază. Este vorba de grijă necondiționată nu doar la nivel corporal ci și emoțional (mai ales emoțional). Această grijă reprezintă a oferi unui individ apropierea și prezența ta fizică și emoțională, în aceeași măsură în care îi oferi libertatea de a fi și de a explora – independență. Relațiile negociază acești doi parametri în moduri funcționale sau disfuncționale.

Teoria atașamentului și psihologia dezvoltării arată modul cum învățăm iubirea și conexiunea, modul cum învățăm să funcționăm în relațiile apropiate. Relațiile înseamnă supraviețuire.

teoria atasamentului, psihologieFoto: Billion Photos/ Shutterstock

Și le învățăm prin experiențe repetitive, așa cum am învățat absolut tot. Este vorba despre frame-uri mentale pe care le integrăm în perioada 0-3 ani și studii recente arată ca și intră-uterin, pentru a înțelege și a decodifica lumea din jurul nostru. Învățam supraviețuirea în această societate (relaționarea), așa cum învățam limba natală.

Astfel, bebelușii au un instinct fundamental pentru conexiunea cu o altă persoană, fiindcă fără această persoană, fiind atât de vulnerabili, ei nu ar putea trăi. Frica inconștientă de abandon este frica de moarte.

Când devenim adulți, mulți ne angrenam în relații disfuncționale fiindcă reproducem pattern-uri/ șabloane deja învățate de supraviețuire și cautăm inconștient să acoperim goluri emoționale imense, de care nu suntem conștienți că există. Diin păcate, în relațiile disfuncționale, ne îndrăgostim de ceea ce cunoaștem deja, ceea ce este adesea aceeași tipologie de persoană precum au fost oamenii care ne-au fost apropiați când eram mici.  Separarea de ceilalți și modul disfuncțional în care ne conectăm s-a creat demult, atunci când nu există posibilitatea de a alege.
 

Relații disfuncționale și stiluri de atașament: Ce creează disfuncționalitate la vârsta adultă?
 

Cercetătorii au arătat astfel că măsura în care accesam sau nu, în primii ani de viață grijă fundamentală, indubitabilă și predictibilă, formează patternuri mentale ale încrederii în cei din jurul tău și în sens larg în viață, în Divinitate chiar, ceea ce se numește atașament sigur.

Iar o încredere în tine însuți, fiindcă tu nu trebuie să recurgi la tot felul de strategii pentru a obține un strop de prezența tandră din partea persoanelor care te îngrijesc și care sunt Zeii micii tale lumi. - Titlul „The Drama of the gifted Child”/ ro - Drama copilului dotat – relevă multe, nu intru în detalii, e o lucrare foarte citat pe care o recomand celor care vor să aprofundeze subiectul. Este vorba despre drama iubirii condiționate.

Apoi mai este stilul de atașament evitant – copilul crescut într-un mediu în care apropierea de cei dragi era în multe feluri periculoasă (îngrijitorii nefiind prea conectați, nu intuiesc când ființă micuța are nevoie de prezența sau independența), și astfel această va crește cu credință subconștientă că intimitatea este periculoasă, așa încât va funcționa în baza strategiilor de apărare create încă din copilărie. Sunt oameni care fug din relațîi romantice, la vârstă adultă, etc. Patternul lor subconștient este: „Iubirea de care am eu nevoie nu există, mai bine singur.” Dar în sufletul lor va fi mereu dorința nerecunoscută de conexiune sănătoasă, fiindcă este o nevoie umană de baza. Cum mintea să nu cunoaște decât iubirea disfuncțională, frica a generat tot felul de strategii de adaptare.

Atașamentul anxios îi reprezintă pe adulții care au avut parte de un acces intermitent la grijă în timpul copilăriei. Ba au primit grijă și prezența, ba le-a fost refuzată: e un intermittent reinforcement – unul dintre cele mai periculoase moduri prin care poate fi setat un creier. Astfel, de ex., strategia lor de adaptare la lume va fi să fie foarte "buni", se fac ușor „preș” pentru alții, dar evident, la nivel subconștient, așteptă să nu fie niciodată părăsiți, pentru că este frică lor cea mai mare. Sunt oaamenii care nu pot spune NU. îți mai recomndăm să citești și despre Personalitatea de tip C.

Iar iubirea și bunătatea lor, e cumva doar o strategie de a obține câteva "osicioare de iubire" neadevărată. Că să fie iubiți, condiționează. Pentru ei, lipsa atenției cuiva drag trezește la nivel subconștient o frică adâncă, cu reverberațiile fricii de moarte de când erau bebeluși. Această frică se numește anxietate de separare.

Teoria explică și modul cum ne raportăm la Divinitate. Un om crescut într-o mentalitate care însemna un acces limitat la iubire, va funcționa pe acest pattern/ șablon inconștient și va avea dificultăți în a accesa în mod profund mesaje despre un Dumnezeu care nu te părăsește niciodată.

Dar probabil, această a fost și va rămâne funcția milenară a rugăciunii și mantrei, de a dezactiva pattern-uri și strategii de supravietuire in raport cu lipsa de siguranță simțită în primii ani de viață…

La final, un îndemn baazat pe ultimele decade din cercetarea în domeniul Teoriei Atașamentului: Indiferent de trecutul pe care l-ați avut, înconjurați-vă de oameni care vă fac să vă simțiți emoțional în siguranță, înțeleși, ascultați, încurajați. Oferiți această grijă la rândul vostru. Este modul prin care putem crea conștient, noi conexiuni neuronale bazate pe strategii sănătoase. Amintiți-vă că nu sunteți singuri, căutați suport și conexiuni de calitate, bazați-vă inclusiv pe conexiunea cu natura sau animalele.

Un articol de Julia Sima

Foto homepage:  mirzamlk/ Shutterstock


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Relațiile înseamnă supraviețuire - Cum explică TEORIA ATAȘAMENTULUI iubirea și de ce este importantă.