INTERVIU Kent Hoffman – psihoterapeut si cercetator: Intelege practica tandretii si de ce ai nevoie de ea in viata ta

31 August 2017 publicat în Psihologie 3 share-uri

Kent Hoffman este unul dintre acei oameni care au capacitatea de a-ti influenta viata in moduri profunde. Este clinician, psihoterapeut si cercetator specializat in psihologia dezvoltarii si teoria atasamentului. Insufletirea sa din domeniu si munca neobosita de 30 de ani de cercetare au ca rezultat capacitatea de a facilita accesul la o intelegere profunda a naturii existentei umane.

Psihologie si Spiritualitate cu Kent Hoffman

PRACTICA TANDRETII – 1000 DE CUVINTE CARE ITI POT MODIFICA MODUL CUM VEZI VIATA – Kent Hoffman (n.r. traducere cu permisiunea autorului)

"Dedesubtul preocuparilor lui [ei] fata de sex, societate, religie, etc. (toate abstractizarile care fac creierul sa palavrageasca) se afla o persoana torturata de lipsa tandretii in lume." - Lawrence Durrell

„Tu esti cea mai bogata persoana de pe pamant si cu toate acestea traiesti precum un copil nevoias. Te rog intoarce-te la mostenirea ta. Da drumul disperarii.” - Thich Nhat Hanh

„Toate resursele de care ai nevoie de la acest Univers sunt aici. Acum.” – Invatatura Zen.

„Primul pas intr-o practica spirituala este sa te cunosti pe tine insuti, sa iubesti si sa iti dai voie sa fii iubit.” - John Main, O.S.B.

Cum ar fi daca de fapt este totul atat de simplu? Cum ar fi ca iubirea, acea resursa pe care ai asteptat sa o experimentezi, sa fie de fapt chiar aici, deja disponibila… chiar in aceasta respiratie?  Eu sunt un cercetator in domeniul psihologiei dezvoltarii si am ajuns sa aflu ca fiecare copil este programat pentru iubire.

Nicio surpriza aici. De asemenea am aflat ca in primele luni de viata nu putem sub nicio forma sa spunem ca un copil are parte de prea mult alint. Dezvoltarea emotionala sanatoasa are multe cerinte adiacente (autonomia si capacitatea de a ne auto-sprijini vor fi mereu esentiale), dar fara o fundatie stabilita in alinare si placere, urmatoarele straturi ale dezvoltarii vor fi dezechilibrate. Bebelusii trebuie sa invete sa aiba incredere macar intr-o persoana capabila sa le raspunda momentelor de tulburare (prin alinare) si sa se bucure impreuna cu el in momentele bune (placere). Prima noastra etapa de invatare a sanatatii emotionale trebuie sa se bazeze pe tandretea oferita si tandretea primita. Concluzia: „Sunt iubit si de iubit. Am incredere in cei care ma iubesc.”

Sunt de asemenea un clinician si am ajuns sa observ cum prezenta tandra de incredere este in mod cert ceea ce multi dintre noi nu am primit in mod adecvat (iar acum nu mai credem ca este posibil). Poate ca am avut parinti foarte bine intentionati, dar circumstante dificile, parintii nostri au fost confuzi/cu anxietate/ depresivi, am avut zbateri inter-generationale, discordii in familie, etc. care au stat in calea capacitatii lor de a ne oferi tandretea. Asa incat, stabilitatea-in-cadrul-afectiunii ne-a fost limitata. Credinte dureroase despre noi insine au urmat: „Ceva este in neregula cu mine.”, „Nu sunt destul de bun.”, „Este vina mea.”, „Depinde de mine.”, „Nu sunt dorit.”, „Sunt singur.”

Spun ca toate problemele noastre ar avea radacina in primii nostri ani? Nicio sansa. Insecuritatile umane sunt uimitor de comune, au multe radacini si inca si mai multe ramuri. Acestea fiind spuse insa, increderea profunda in prezenta tandra ramane concluzia esentiala de care avem nevoie. In functie de gradul in care aceasta esenta-a-increderii de baza lipseste, dezvoltarea noastra uletrioara (cat si perspectiva asupra vietii) au tendinta de a devia.

Din fericire, din perspectiva intelepciunii spirituale, nu este niciodata prea tarziu sa o luam de la capt.
Orice traditie spirituala ne invita „sa ne trezim” sau „sa venim acasa” la o bine-vointa originala de care in acest moment suntem instrainati. Cand maestrul zen Thich Nhat Hanh iti spune „intoarce-te la mostenirea ta”, te invita sa te intorci la mostenirea ascunsa in tine: experienta lui a fi deja conectat; intotdeauna tinut in bratele compasiunii.

Iisus din Nazaret a numit la fel aceasta intimitate atunci cand a descris natura lui Dumnezeu ca Abba (cuvantul aramaic pentru cel mai tandru si mai atent parinte pe care putem sa ni-l imaginam). Mesajul sau: In inimia lui Dumnezeu, tandretea. Mai degraba decat sa fim singuri (sau de nedorit, sau nu destul de buni) noi suntem mai degraba ca orice bebelus care are cei mai grijulii parinti, tinuti in continuu intr-o prezenta tandra.

Cum ar fi daca celei mai fragile, celei mai speriate si vulnerabile parti din noi i-am oferi tandrete? Cum ar fi daca generozitatea originala care se afla in centrul tuturor lucrurilor ne este accesibila chiar acum?

Iata care este partea inselatoare: Tandretea oferita nu este neaparat tandretea primita. Receptivitatea presupune vulnerabilitate. Vulnerabilitatea este ceea ce in mod precis istoria noastra personala de non-tandrete incearca sa blocheze. Si totusi, acest mecanism al nostru de protectie devine ghidul nostru. La centrul oricarei non-vulnerabilitati exista mereu un singur mesaj: „Doar dragostea va reusi.”

Nevoia noastra devine brusc o harta, nu o aberatie. Mai degraba decat sa fie o dorinta, programarea noastra pentru tandrete in centrul existentei ne clarifica natura noastra cea mai adanca.

Foto: Pixabay

Aici intra in perspectiva practica spirituala care spune doar atat: „Fara tandrete suntem pierduti.” De-alungul anilor, doar prin numirea acestei nevoi primordiale eu ma deschid responsivitatii de care am atata nevoie. De-alungul anilor, increderea se adanceste in si mai multa incredere; grija tandra este cea care imi spune mereu bun-venit acasa. Setea este cu adevarat, demonstratia apei.

Ceea ce e, e. Ceea ce e fara tandrete ramane blocat. Ceea ce e cu tandrete se transforma.

O simpla practica zilnica a tandretii – de Kent Hoffman

„In centrul fiecarui atom din Univers este Prezenta Eterna. Este o prezenta care ne striga pe toti pe nume. ” – John Philip Newell

In fiecare dimineata la trezire: „Traiesc in tandrete. Tandretea traieste in mine.”
1. Cel putin 5 zile pe saptamana stai pentru 5-30 de minute,, respirand tandru din abdomen. Poti repeta incetisor un singur cuvant. („Abba”, Amma, Acasa, etc.) Considera ca fiecare respiratie este o micro-accesare; contribuie la constructia unor noi cai neuronale ale increderii.
2. Gaseste o imagine a cuiva in care ai incredere si care iti zambeste intr-un mod sincer. (Poate fi si un animal iubitor.) Plaseaza aceasta imagine intr-un loc unde sa o vezi des.
3. De-alungul zilei, cand esti in dificultate/durere/zbatere sau si atunci cand remarci un eveniment placut, respira cu gentilete.
4. Cu aceasta respiratie, permite-ti un mic, aproape imperceptibil, zambet.
5. Dedica-te acestei prcatici cel putin 100 de zile. (Ia in considerare un an; sau poate doi) In ceea ce priveste problematicile legate de suflet, viteza nu este o virtute.
6. Nu te astepta la rezultate imediate. Asteapta-te la surprize minunate. (Chiar si acum.)
7. Din cand in cand spune cu voce tare: „Aceasta practica este despre a accepta dragostea care in nici un caz nu depinde de faptul ca eu am aceasta practica.”
8. Respira asa cum respira cel mai in siguranta copilas. Aceasta este intotdeauna prima mea respiratie.

In centrul tuturor lucrurilor, tandretea. In spatele fiecarui gand, tandrete. In fiecare respiratie tandra, pace.

Din: Hidden Holding: Procedural Memory & Sacred Practice in Everyday Life by Kent Hoffman, ©2017 (www.hiddenholding.com)

 de Iulia Sima

Urmareste activitatea lui Kent Hoffman prin intermediul programului Circle of Security.

- pe site-ul www.eightysevenminutes.com - unde Kent Hoffman porneste de la experienta personala pentru a aduce mai multa coerenta in ceea priveste suferinta emotionala.

- site-ul www.hiddenholding.com

- YouTube: https://www.youtube.com/user/kenthoffman212


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri