Desi obiceiul oamenilor de a se saruta poate fi intalnit pretutindeni in Europa, in unele tari el este constrans de factori precum gradul de familiaritate sau diferenta de gen.

In tarile mediteraneene, de exemplu, sarutul pe obraz indeplineste rolul de salut atat pentru femei, cat si pentru barbati, fara a conta sexul celuilalt si este folosit chiar si atunci cand participantii fac cunostiinta pentru prima data.

In tarile scandinave, Marea Britanie si Germania, gestul sarutului pe obraz se practica intre femei, dar si intre acestea si barbati, daca se cunosc foarte bine sau sunt rude. In aceste regiuni, regula cere ca barbatii sa nu se sarute pe obraz (pana acum cativa ani, sarutul pe obraz intre barbati era un adevarat tabu in Anglia), desi semnele arata ca situatia este pe cale sa se schimbe. Pana recent, se credea ca barbatii nu trebuie sa isi compromita masculinitatea cu asemenea efuziuni sentimentale.

Totusi, in ciuda schimbarilor si a nenumaratelor sfortari, britanicii nu au reusit sa fie etichetati drept un popor de pupaciosi. Pentru majoritatea, nu este niciodata clar daca oamenii ar trebui sa-si sarute mainile sau sa se sarute pe obraz, de cate ori ar trebui sa o faca si daca sa inceapa din dreapta sau din stanga. De aceea, ei si-au format o pasiune pentru saruturile “in vant”, cand buzele nu ating obrazul celuilalt si gestul este insotit de manifestari sonore.

Se pare ca motivul principal al popularitatii sarutului “in vant” este ca el presupune un contact fizic minimal si, prin urmare, doar o implicare personala modica. El le permite oamenilor sa treaca prin etapele sarutului fara sa fie nevoiti sa isi atinga buzele de obrazul celuilalt. Iar motivul pentru care englezii isi insotesc saruturile cu tataieli de buze si onomatopee precum “muah” este ca astfel incearca sa isi macheze jena si sa minimalizeze semnificatia sarutului, transformandu-l intr-o gluma.

In tari precum Italia si Franta oamenii sunt extrem de relaxati cand vine vorba de sarutul conventional. Ei stiu cand sa sarute si de cate ori. Pentru ei sarutul nu este o actiune de care sa se rusineze si, prin urmare, nici ceva pe care trebuie sa incerce sa il camufleze.

Din punct de vedere geografic, numarul de saruturi pe obraz variaza de la o regiune la alta. Pentru scandinavi, un singur sarut este suficient, in timp ce francezii sunt renumiti pentru sarutul dublu (unul pe obrazul stang, altul pe cel drept). Olandezii si belgienii prefera sarutul multiplu, cuprinzand cel putin trei pupaturi. Totusi, acest lucru nu inseamna ca ei sunt cei mai entuziasti europeni in materie de sarut pentru ca, atunci cand vine vorba de frecventa, francezii se dovedesc neintrecuti.


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sarutul, atingerea care transmite. Istoria fascinanta a sarutului..