Am facut cunostinta cu iubirea intr-un miez de ianuarie si atunci am deschis ochii ca sa vad ce este ea cu adevarat. Acum, tot intr-un ianuarie, cred din suflet ca tot aceasta luna o sa-mi aduca iubirea din nou. Ianuarie m-a facut sa stiu ce vreau si ce astept de la viata. Ianuarie mi-a dat dezlegarea, simtirea, focul, raceala, viata din nou. Ianuarie nu s-a nascut degeaba...

Ianuarie este o luna ca orice alta din an, cu greutati si probleme, cu alergaturi in stanga si in dreapta, cu nehotarari si indecizii, cu alte piedici, greutati si probleme. Ianuarie este insa o luna minunata pentru mine. Mai puternica si mai intensa in splendoarea ei decat luna decembrie, luna cea mai iubita din an. Zilele lui ianuarie vin intotdeauna cu frig si cu speranta unui nou inceput. Ianuarie nu este luna dorului si a aducerii aminte, ianuarie e lasatul lor in spate si umblatul dupa altele noi. Ianuarie nu este timpul promisiunilor, ianuarie este timpul punerii lor in practica. M-am nascut la marginea acestei luni. Dragul meu ianuarie ma obliga sa imi aduc aminte de mine..

Frigul lui ianuarie ma face intotdeauna sa intru la caldura si trupul sa-mi multumeasca pentru ca l-am adus in locul in care l-am adus. Ah... si intepatura asta de raceala care ma face sa arat intotdeauna ridicol cu pometii astia rosii. Si intunericul. Si golul... Si plinul... Si preaplinul.. Si visurile cum se gudura pe langa mine de bucurie ca in sfarsit o sa le implinesc. Si palaria asta pe care pentru prima oara dupa un an de zile nu am mai aruncat-o in cui, ci am asezat-o frumos. Si cutiile cu amintiri cum le urc harnic si cu spor in pod... Imi place tot la luna lui ianuarie.

Am cunoscut persoane speciale in luna ianuarie si o persoana anume, orice as face si orisice ar face ea, sunt singura ca anii si lunile lor nu or sa poata sa o stearga din mintea mea. Am facut cunostinta cu iubirea intr-un miez de ianuarie si atunci am deschis ochii ca sa vad ce este ea cu adevarat. Si acum, tot intr-un ianuarie, cred din suflet ca tot aceasta luna o sa-mi aduca iubirea din nou. Ianuarie m-a facut sa stiu ce vreau si ce astept de la viata. Un poet al simtirii si maestru al rasului s-au nascut in aceasta luna. Primul meu nepotel a venit pe lume in luna ianuarie. E ceva special printre porii aerului de ianuarie. Ianuarie mi-a dat dezlegarea, simtirea, focul, raceala, viata din nou. Ianuarie nu s-a nascut degeaba...

In ianuarie, iubesc strazile mai mult ca niciodata caci par mai incarcate de speranta si optimism. Aerul pare si el mai respirabil. Cladirile mai putin sufocante. Orasul mai prietenos. Lumea mai putin grabita, ochii mai putin incruntati, umerii putin mai drepti. Nu cred ca este doar sufletul meu. Nu cred ca singuri ochii mei sunt cei care vad. Ianuarie este o luna frumoasa.

Ianuarie a venit mereu cu frig si dor si dorinta de bine si de schimbare. Ianuarie intotdeauna ma face sa cred ca pot, sa uit, sa ma conving ca de data aceasta chiar o sa-mi fie bine. Ador frigul care imi patrunde in oase si imi zguduie visele si visurile, facandu-le sa tremure de placere la gandul ca or sa fie ceva mai mult de atat. In ianuarie mereu mi se face dor sa prind radacini intr-un loc si locul sa devina al meu. In ianuarie mereu uit sa imi aduc aminte. In februarie, martie, aprilie si restul lunilor... dorul de ea, de luna ianuarie, ma face sa ma doara, sa o astept din nou anul urmator. Tu de ce iubesti luna ianuarie?


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului De ce iubesc luna ianuarie?.