Mi-e dor

De-ai ști cât mi-e de dor…

Să-ți petreci degetele prin părul meu.

Să mă ridici până la cer când vei auzi melodia aia (știi tu care).

Să dansăm amețitor până la uitare de sine.

Foto: By Gabor Lajos /Shutterstock

Să mă odihnesc în tăcerea ta grăitoare.

Să-mi arunci privirea aia care-mi spunea atâtea.

Să-mi scrii scrisori de dor când mă usuc de dor.

Să-mi faci clipa de neuitat într-o infinitate de clipe prozaice.

Să mă prinzi când o să cad de la înălțimi zdrobitoare.

Să-mi ierți cu puritate greșelile comise din neglijență.

Să-mi oferi umărul ca să mă despoi de temeri.

Să mă eliberezi de prizonierate care desfigurează înlăuntrul.

Să-mi spui acel ceva salvator când voi fi pe punctul de a naufragia.

Să-mi oferi îmbrățișări, fie și măcar de consolare sau bun-rămas.

Să-mi povestești despre planurile tale de salvare a lumii.

Să mai avem o seară frumoasă ca un poem.

Să-mi aduci bucuria când pretutindeni e tristețe, negare, sfârșit.

Iar până atunci ca să te simt aproape. Voi citi cărțile tale preferate ca să te regăsesc în vreun personaj de acolo și să descopăr ceea ce nu mi-ai putea spune niciodată, dar ai vrea să știu.

Voi asculta muzica care te inspiră, iar pe mine mă face să călătoresc pe tărâmuri în care totul e posibil, chiar și minuni.

O să mă întorn din drumuri vechi, bătătorite și voi porni pe cele neumblate, acoperit de brazde ce așteaptă să fie netezite de pașii mei

Voi face ceea ce n-am făcut niciodată, pentru că tu m-ai făcut să cred în ceea ce părea de neatins.

Așteaptă-mă, eu vin!

* Un text de Anișoara Melnic, http://anisoaramelnic.blogspot.com

Foto fr si main: By Unique Vision /Shutterstock