Există adevăruri pe care le ascundem chiar și de cei care ne iubesc cel mai mult. Nu din răutate, ci din frică. 

Frica de a nu fi respinși, de a nu părea prea fragili, prea complicați, prea „defecți”. Ție, cea care m-ai iubit cu toată inima ta, nu ți-am spus niciodată aceste lucruri. Le scriu acum, ca o scrisoare niciodată trimisă, pentru că poate într-o altă viață ai fi meritat să știi.

Nu eram puternic așa cum păream

Ți-am lăsat impresia că pot duce orice, că am coloana dreaptă și inima tare. Adevărul e că mă simțeam de multe ori fragil, ca un copil care nu știe încotro să meargă. Ți-am ascuns slăbiciunile pentru că mă temeam că nu vei mai vedea în mine bărbatul de care te-ai îndrăgostit.

Zâmbetul meu era adesea un paravan

Ai crezut că râsul meu ușor era dovada fericirii mele. Dar de multe ori era doar o mască. Îmi ascundeam oboseala, tristețile, golurile. Nu pentru că nu aveam încredere în tine, ci pentru că nu voiam să-ți pun greutăți pe umeri. Tu meritai lumina mea, nu umbrele mele.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. 24 februarie, Dragobete - Semnificația și tradițiile sărbătorii iubirii la români 7 greșeli comune ale cuplurilor și ce poți face pentru a le evita Iubești suspansul? Iată patru romane palpitante de care te vei îndrăgosti!

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

foto prima pagină Julia Strekoza/ SHutterstock, Malivan_Iuliia/ SHutterstock


Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi. 

Ca redactor,...

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri