Frica de a nu fi respinși, de a nu părea prea fragili, prea complicați, prea „defecți”. Ție, cea care m-ai iubit cu toată inima ta, nu ți-am spus niciodată aceste lucruri. Le scriu acum, ca o scrisoare niciodată trimisă, pentru că poate într-o altă viață ai fi meritat să știi.
Nu eram puternic așa cum păream
Ți-am lăsat impresia că pot duce orice, că am coloana dreaptă și inima tare. Adevărul e că mă simțeam de multe ori fragil, ca un copil care nu știe încotro să meargă. Ți-am ascuns slăbiciunile pentru că mă temeam că nu vei mai vedea în mine bărbatul de care te-ai îndrăgostit.
Zâmbetul meu era adesea un paravan
Ai crezut că râsul meu ușor era dovada fericirii mele. Dar de multe ori era doar o mască. Îmi ascundeam oboseala, tristețile, golurile. Nu pentru că nu aveam încredere în tine, ci pentru că nu voiam să-ți pun greutăți pe umeri. Tu meritai lumina mea, nu umbrele mele.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
foto prima pagină Julia Strekoza/ SHutterstock, Malivan_Iuliia/ SHutterstock
Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi.
Ca redactor,...
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună