M-am gandit la tine, iubita mea, am plans cu tine si dupa tine, m-am gandit la randurile pe care le-ai scris pentru mine, la cuvintele dure pe care mi le-ai spus in fata, la adevarul crunt pe care mi l-ai prezentat si la plecarea ta, care m-a durut cel mai mult. M-am privit in oglinda, mi-am analizat comportamentul, mi-am vazut ridurile, mi-am privit trecutul si te-am avut tot timpul in suflet, nu ai fost plecata nici macar o secunda!

Nu ma recunosteam, in momentul in care pornirea era de a te strange in brate si de a te saruta pasional, o forta incredibila punea stapanire pe mine si ma preschimba intr-un primitiv, care nu mai putea rationa, care reactiona doar cu un instinct animalic, rautacios, egocentrist, pentru ca apoi sa ma chinuie un million de pareri de rau si de reprosuri, pe care le aruncam tot asupra ta. Am visat in loc sa actionez, am trait in trecut si am facut planuri marete pentru un viitor inexistent, uitand sa traiesc in prezent, sa ma bucur de fiecare clipa petrecuta alaturi de toate minunatiile pe care le-am primit gratis.

Imi era ciuda pe tine, pe puterea ta de sacrificiu, pe daruirea ta complete, totala, incontrolabila, te uram pentru cat puteai sa fii de tare in afaceri, la serviciu, in comportamentul cu copiii nostril, cu toti, mai putin cu mine.

Vroiam sa te pedepsesc pentru toate lucrurile fantastice pe care mi le-ai daruit, pentru toata puterea ta de intelegere, de empatie, pentru cat de multe erai in stare sa faci, vroiam sa te trimit la capatul pamantului, pentru ca stiam ca vei avea puterea de a te intoarce cu zambetul pe buze, pentru ca stiam ca esti mai puternica decat mine, pentru ca vroiam sa te vad ca suferi din cauza mea, din cauza insucceselor mele, vroiam sa-mi vars toata frustrarea, toata nemultumirea pe fericirea ta, pe surasul tau perfect si mai ales pe puterea ta de a le trece pe toate, de a ma accepta, de a creste copiii, de a fi gospodina si amanta. Te uram pentru ca ma iubeai stiind exact cine sunt, stiind cat pot fi de malign uneori, stiind cat pot fi de inselator si perfid, cunoscandu-mi toate micile minciuni pe care le spuneam fara a clipi din ochi macar. Acea intelegere, acea capitulare, impacare cu sine, acea putere de acceptare nu ti-o putem ierta!


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri