M-am gandit la tine, iubita mea, am plans cu tine si dupa tine, m-am gandit la randurile pe care le-ai scris pentru mine, la cuvintele dure pe care mi le-ai spus in fata, la adevarul crunt pe care mi l-ai prezentat si la plecarea ta, care m-a durut cel mai mult. M-am privit in oglinda, mi-am analizat comportamentul, mi-am vazut ridurile, mi-am privit trecutul si te-am avut tot timpul in suflet, nu ai fost plecata nici macar o secunda!

Ai fost tot ceea ce mi-am putut dori de la viata, ai fost femeia perfecta in toate, cea care m-a inteles si m-a sustinut oricand si tocmai de aceea am vrut sa te vad decazuta, inferioara, pentru ca stiam ca pot profita de acest avantaj, pentru ca tu, nebuna, m-ai iubit pana la daruirea totala. Eu imi dadeam seama de imposibilitatea de a ma manifesta altfel, pentru ca stiam ca sunt un mediocru, pentru ca iti recunosteam toate calitatile, pentru ca eram mandru de tine, eram sincer cu mine si recunosteam ca am fost binecuvantat, dar vroiam sa am motiv de suferinta, sa am motive sa ma plang, sa pot invoca prostioare inexistente pentru a isca o cearta, fiind sigur ca voi castiga, fiind sigur ca vei ceda, fiind convins ca te voi putea pedepsi iubindu-te nebuneste. Pentru ca te doream atat de mult si pentru ca erai atat de frumoasa, dar nu vroiam sa ma injosesc provocandu-te romantic, dragastos, pentru ca animalul din mine urla de nevoia de a te avea la picioarele mele, pregatita sa faci orice pentru mine, gata sa-mi lingi picioarele sis a te declare infranta. Si erai infranta, te abandonai complet, total, in bratele mele si stiam ca te pot avea si nu te mai vroiam destul de mult. Vroiam sa te injosesc in toate felurile posibile, sa te umilesc in cel mai josnic mod cu putinta, pentru ca stiam ca mintea nu ti-o voi controla niciodata, in schim inima, sufletul tau erau ale mele neconditionat.

Am fost un criminal, la fel de bine puteam sa-ti scot inima din piept, nici nu ar fi trebuit sa te rog sa mi-o dai, as fi intins mana si ti-as fi luat-o pur si simplu, dar stiam ca esti superioara tocmai prin aceasta daruire cu care eu nu voi putea niciodata sa ma mandresc. Pentru ca tu ai fost create pentru a ma iubi, tu ai inteles ce inseamna daruirea, pe cand eu am invatat cu tine, am invatat pe parcursul anilor ce inseamna sa fii fericit, ce inseamna sa fii mangaiat, ce inseamna sa comunici cu cineva, lucrurile acestea eu nu le-am avut inainte de a te cunoaste pe tine. Inima mea era de gheata, eram rece si rational, gandeam totul mathematic si niciodata nu am crezut ca ma voi indragosti. Si chiar daca nu voi putea niciodata sa ajung la inaltimea sentimentelor si daruirii taale, iti spun sincer, din tot sufletul si cu toata taria de character de care mai pot da dovada ca Te iubesc!


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri