Relatia mea cu un barbat mai in varsta

12:03, 22 Martie 2007 publicat în Familie

Intotdeauna am zis ca nu voi putea fi niciodata cu un barbat mai in varsta decat mine...ca nu-l voi putea iubi si nu credeam cand vedeam sau auzeam de cupluri de acest fel...
Intotdeauna am zis ca nu voi putea fi niciodata cu un barbat mai in varsta decat mine...ca nu-l voi putea iubi si nu credeam cand vedeam sau auzeam de cupluri de acest fel... Ma gandeam ca se prefac, ca-si ascund adevaratele sentimente si ca interesul e pe undeva la mijloc... Aveam o colega in liceu care iesea cu un barbat matur, care putea foarte usor sa-i fie tata, dupa varsta...mereu ii spuneam cu o oarecare "rautate" sa renunte la el ca nu e potrivit pentru ea, tipul fiind si insurat si avand si copii... Nu m-a ascultat...a continuat relatia cu el....

Dupa un timp am terminat liceul si am devenit studenta...o perioada frumoasa din viata unui tanar... am inceput sa ies mai mult , sa cunosc mai multi oameni, sa-mi fac mai multi prieteni, sa fiu mai dezinhibata decat fusesem pana atunci, sa ma schimb intr-un cuvant....

Nu stiu cum intr-o zi fratele meu geaman a descoperit un site , unde oamenii vorbeau pe chat si se imprieteneau....asa cum nu stiu nici ce a fost in capul meu cand mi-am facut un cont pe site-ul acela....curiozitatea nu mi-a dat pace....sunt o fire foarte curioasa....si uite-ma cum fara sa vreau deveneam membru a acelui site...atunci ma gandisem ca desigur va fi o distractie in plus sa vorbesc cu necunoscuti , sa-mi fac amici pe care poate nu-i voi vedea niciodata in realitate....nu am rezistat acestei tentatii si am inceput sa vorbesc cu diversi oameni....

Primul care m-a "abordat" a fost tocmai "el" .... un tip foarte sensibil si cu mult bun simt.... Eram curioasa sa stiu cat mai multe despre el si cand i-am vazut profilul am avut un soc... Era cu 20 de ani mai mare ca mine si era si casatorit.... In fine, am continuat sa vorbesc cu el atunci, pe moment , cu gandul ca imediat ce voi fi terminat discutia imi voi sterge contul si ma voi purta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.... Acest lucru evident nu s-a intamplat, nu m-a lasat inima sa "dispar" asa si sa-l las in aer, fara sa stie nimic de mine... Dupa mai multe discutii zilnice cu el am inceput sa prind drag de el, sa ma obisnuiesc cu el, ma trezeam dimineata devreme doar ca sa vorbesc cu el... Ma gandeam la el mult... poate prea mult...

Intr-o zi cand m-am trezit si am fugit la calculator ca sa vorbesc cu el, nu l-am mai gasit... a doua zi la fel, a treia la fel si asa mai departe... A lipsit atunci vreo zece zile in care mi-au trecut multe prin cap, cel mai ades faptul ca am fost luata de fraiera, ca si-a batut joc de mine, ca m-a mintit... Asa imi striga ratiunea, in schimb sufletul imi zicea ca "el" nu e asa, ca nu-mi poate face asta tocmai mie. Intre noi se inradacinase o amicitie sincera si oarecum ciudata, ne spuneam totul, imi spunea ca nu se mai intelege cu femeia pe care candva a iubit-o mult, ca-si doreste sa schimbe ceva in viata lui....


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri