Relatia mea cu un barbat mai in varsta

Dupa vreo doua saptamani de "disparitie", apare ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat vreodata... ca si cum nu ar fi plecat nici macar o secunda... recunosc ca am trait o bucurie ce mi-a umplut sufletul atunci, de ce nici eu nu stiu exact, ma bucuram ca e bine, ca nu a patit nimic si cel mai important motiv pentru care ma bucuram era faptul ca s-a intors si ca si-a amintit de mine...

Mi-a spus motivul pentru care a trebuit sa plece, o delegatie in interes de serviciu, mi-a spus ca i-a fost dor de mine si teama in acelasi timp ca nu ma va mai gasi la intoarcere . De atunci relatia dintre noi a inceput sa se consolideze pe zi ce trecea, aflam mai multe unul despre altul, simteam ca ne cunoastem de mult timp, dintotdeauna ... si culmea eram si in aceeasi zodie, ce mai, ne potriveam ca doua picaturi de apa, asa la prima vedere....

Am vorbit zilnic timp de o luna... nu ne saturam unul de altul... eu intrasem in sesiune la facultate si nu aveam niciun chef de invatat... Nu ma puteam concentra deloc, ma gandeam numai la el, eu - altadata copilul premiant din liceu de care toti profesorii erau mandri... am picat doua examene, dar el a fost alaturi de mine si m-a sustinut moral....

Dupa sesiunea mea stabilisem sa ne vedem ca sa ne cunoastem mai bine in realitate . Zis si facut . Am terminat sesiunea si cu mare emotie i-am spus ca sunt gata sa ne vedem...mare i-a fost mirarea cand a auzit... Mereu imi spunea ca isi doreste enorm sa ma vada....

In timpul acesta ma gandeam mereu ce e in capul meu, eu care niciodata nu am crezut in dragostea dintre doua persoane intre care exista o diferenta de varsta, in suflete pereche, in jumatati perfecte, in "iubiri" gasite pe net... Destinul imi juca o mare farsa acum... Eu care spuneam mereu ca nu exista asa ceva, ca nu se poate sa iubesti un barbat mai mare ca tine cu 20 de ani de exemplu... Niciodata sa nu spui niciodata!!!!...

Am stabilit data si ora intalnirii si asteptam cu mare nerabdare amandoi momentul culminant.... El numara zilele si ma intreba daca am emotii, eu ma dadeam relaxata cand eram mai nelinistita ca niciodata pana atunci... Trebuia sa ne vedem intr-o duminica la ora 12, cand avea sa ma duca la o manastire, intr-un loc frumos... Culmea era ca aveam o incredere in el pe care nici eu nu mi-o pot explica nici acum...

---

---