Fosilele au intrat în colecția muzeului în anul 2024, prin donația lui Tiberiu Fîntînă, oferind o fereastră fascinantă spre viața acestor animale uriașe care au populat odinioară teritoriul actual al României.
O rudă a elefanților, adaptată la frig
Mamutul lânos era o rudă apropiată a elefanților de astăzi, dar trăia în condițiile aspre ale Epocii Glaciare. Un mascul adult putea atinge aproximativ trei metri înălțime la umăr, o statură comparabilă cu a elefanților actuali. Blana deasă, stratul gros de grăsime și urechile de dimensiuni reduse îl ajutau să facă față temperaturilor scăzute din acea perioadă.
Dinții, cheia vârstei unui mamut
Molarii mamutului funcționau ca adevărate mașini de mărunțit vegetație. Erau alcătuiți din numeroase lamele dure, așezate una lângă alta, iar prin mișcarea mandibulei acționau asemenea unor pietre de moară, permițând animalului să mestece iarbă tare și vegetație uscată. Dinții se tociau relativ repede, motiv pentru care mamutul îi înlocuia treptat, putând avea până la șase generații de molari de-a lungul vieții. Când un dinte era foarte uzat, următorul înainta din spatele mandibulei și îi lua locul.
Tocmai această caracteristică le permite paleontologilor să estimeze vârsta animalului analizând forma și gradul de uzură al dinților. Dacă mandibula și cei doi molari descoperiți la Bazoș au aparținut aceluiași individ, acesta ar fi putut avea între 40 și 60 de ani. În cazul în care piesele provin de la animale diferite, dinții ar putea aparține unui adult mai tânăr, cu vârsta estimată între 30 și 40 de ani.
Convețuirea cu oamenii preistorici
Mamuții au trăit în aceeași perioadă cu oamenii preistorici, care foloseau carnea acestor animale pentru hrană, blana pentru îmbrăcăminte, iar oasele și fildeșul pentru unelte, obiecte de artă și adăposturi. Cele mai multe populații de mamuți lânoși au dispărut în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, pe fondul încălzirii climei, al reducerii habitatelor și al vânătorii. Un grup izolat a supraviețuit însă pe Insula Wrangel, în Oceanul Arctic, până acum aproximativ 4.000 de ani, într-o vreme în care marile piramide ale Egiptului existau deja, o dovadă a rezistenței și adaptabilității acestor animale impunătoare.
Descoperiți în albia Timișului, o mandibulă și doi molari de mamut lânos, donați Muzeului Național al Banatului, dezvăluie povestea fascinantă a acestor animale din Epoca Glaciară și modul în care dinții lor ajută la estimarea vârstei. În albia râului Timiș, în zona localității Bazoș, iar în anul 2024 au fost donate Muzeului Național al Banatului de către Tiberiu Fîntînă. Analizând forma și gradul de uzură al molarilor, deoarece mamuții aveau până la șase generații de dinți de-a lungul vieții, care se înlocuiau treptat. Majoritatea populațiilor au dispărut acum aproximativ 10.000 de ani, însă un grup izolat a supraviețuit pe Insula Wrangel până acum circa 4.000 de ani.Întrebări frecvente despre Mamut Lânos
1. Unde au fost descoperite fosilele de mamut lânos?
2. Cum estimează paleontologii vârsta unui mamut?
3. Când au dispărut mamuții lânoși?
Sursa foto: Muzeul Național al Banatului Facebook
Mi-am făcut un obicei din a spune cele mai crude adevăruri în glume și metafore. Poate că uneori acestea par a fi ascunse în spatele unei formule sofisticate, dar, în esență, sunt simple. Acest lucru este valabil...

Sara Ioana Buturuga, aur la paralele la Campionatul Național al Junioarelor
Ministrul Educației propune un experiment: școli fără birocrație timp de un an
Ministrul Educației: modelul japonez de curățenie în școli nu poate fi copiat direct în România
Ministrul Educației propune o schimbare de miză: elevii să învețe pentru viață, nu doar pentru teste