Publicat pe 3 Decembrie 2007
Cine nu a avut miopie nu cred ca poate intelege. Copil fiind treci prin tot felul de momente penibile. De la “aragaz cu patru ochi” pana la “bicilista” sau...”ea nu vede”, apelativele si remarcile rautaciose se tin lant. La inceput te enerveaza. Dupa ani te amuza. Dupa alti ani reusesti sa-ti joci rolul atat de bine incat tutror li se pare ca nu-ti mai pasa. Ochelarii ajung sa fie parte din tine pentru ceilalti, dar nu si pentru tine. Chiar daca ramele sunt frumoase si toti prietenii iti spun ca iti sta bine, sentimentul de “incompleta” nu-ti da pace. E un fel de mic handicap dar si o dorinta ascunsa de a deschide ochii dimineata si de a vedea bine fara lentilele care te astepata fidele pe noptiera. Recomandari
Acest articol poate fi preluat daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului: Cum am scapat de miopie in trei minute
Opinia cititorilor nostri este importanta pentru noi, Garbo incurajand publicarea comentariilor voastre. Pe site urmeaza sa isi gaseasca locul numai comentariile pertinente, on-topic, prezentate intr-un limbaj civilizat, fara atacuri la persoane / institutii. Ne rezervam dreptul de a elimina orice comentariu care nu corespunde acestor principii, precum si de a restrictiona accesul la comentarii utilizatorilor care comit abuzuri grave sau repetate.