Iubirea inconstienta aduce cu sine multa dezorientare si lacrimi…
❤ Nu ne spune nimeni ca atunci cand ne indragostim, ne indragostim de fapt de sufletul unui om, iar asta pare a fi o poarta catre iubirea adevarata. Acea persoana ne atrage ca fiinta, ca prezenta, ca vibratie, ca energie, ca fiinta, respiratie, clipiri, imbratisare, sexualitate… Insa in viata reala, adesea, oamenii nu pretuiesc aceasta intalnire si distrug totul prin Egoism.
Se intampla UNEORI: Te trezesti in iubire si se petrece asta prin intermediul unei persoane. Prin sensibilitatea ce ti-o trezeste frumusetea lumii unui om, ai acces la frumusetea vietii in toata vastitatea sa si asta e indragostirea. Da. un miracol ca putem sa traim asa ceva. De aceea e frumos sa ne indragostim...
Dar nu ne spune nimeni ca atunci cand ne indragostim, ne indragostim de ceea ce este mai adevarat si mai real intr-o persoana. Doar sufletul tau stie… Apoi dupa ce magia aceasta se dispia, ajungi sa interactionezi nu cu fiinta aceea minunata cu care te-ai intalnit in suflet, ci cu egoul acelei fiinte – sau o suma de trasaturi de personalitate, traume, asteptari, judecati care provoaca multa durere… ele trezind in tine exact aceeasi parte dureroasa, egoul din tine. Intalnirea dintre sufletele care isi recunosc frumusetea, ar trebui sa fie un prilej de evolutie si incantare. Dar adesea, totul se transforma in lacrimi.
Foto: Shutterstock.com; ilustratie: iubire. fata, plaja, lacrimi
Foto homepage: Shutterstock.com; ilustratie, tristete
Si sufletul spera… uneori in van.
Ne intalnim in iubire pura si distrugem aceste legaturi de suflet interactionand prin ego – astepatri pe care le avem de la ceilalti, dorinta de a fi iubiti si apreciati, validati, prin judecati, reprosuri si amintirea vechilor dureri. Apar multe suferinte si mai ales, senzatia de dezorientare in fata unei realitati duale: Sufletul tau stie altceva decat realitatea concreta. El stie frumusetea din persoana de care te-ai indragostit si nu poate sa accepte ndereptatea unde il poarta personalitatea acelei personae.
❤ Si sufletul spera… uneori in van. Si ne tine agatati in iluzie. Iluzia ca la un moment dat, acel cineva pe care l-am descoperit intr-un moment magic si fericit, va renaste. Sufletul inocent a stabilit deja o conexiune si o carare de energie pe care nu mai poate sa o anuleze. Pentru ca da, el stie. Cum ar putea intelege ca noi oamenii functionam pe niveluri atat de diverse si neconstientizate? Cum sa inteleaga el ca atunci cand ne indragostim suntem puri, vulnerabili si autentici, dezbracati de ego si ca atunci cand vibratia aceasta de inceput se spulbera, ne intoarcem la vechile obiceiuri de a ne rani unii pe altii?...
Si spera si uneori ne tine in loc cu anii, in captura acelui “adevar” indubitabil pe care il stie despre o persoana. Nu se inseala, dar trebuie sa inteleaga ca o persoana renunta la falsitatea personalitatii sale doar daca vrea acest lucru. Adesea, oamenii nu renunta, prefera egoismul in locul iubirii. Si trebuie sa fim foarte sinceri cu noi si sa recunoastem acest lucru. Si daca este cazul... sa ne invatam sufletul sa renunte.
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor
Cei 6 supereroi: Poveștile celor șase copii care au învins, chiar și la 540 de grame de viață. Aparatura medicală de ultimă generație îi ajută pe prematuri să meargă acasă