unde gasesc echilibru mamicile singure?

Un subiect feamantat,o intrebare de care ma lovesc zilnic,ca de peretii unei incaperi....Unde sa gasesti resurse, putere,forta de alupta si a merge mai departe, desculta,prin valurile sperantei....
Cum va descurcati,mamici singure, unde gasiti lumina pe care sa o transmiteti mai departe,copiilor vostri?
garbo094906
Postat pe 4 Aprilie 2010 17:26
trebuie sa ai puterea sa o gasesti in tine pentru a putea sa o transmiti si copilului tau.e foarte greu dar daca vrei cu adevarat o sa o gasesti pana la urma. curaj, mult optimism si foarte multa gandire pozitiva.
anirica
Postat pe 4 Aprilie 2010 17:31
sant convinsa ca este foarte greu dar trebuie sa gasesti lumina si puterea tocmai pt ei ....copiii tai.Nu este usor nici cand sant 2 parinti dar de unul singur nu ai pauza niciodata si responsabilitatile sant ale tale in totalitate.DAR EU CRED CA IUBIREA NE SALVEAZA SI NE DA PUTERE.
garbo074997
Postat pe 4 Aprilie 2010 17:48
copilul confera echilibru... Pentru mine a fost de fiecare data argumentul suprem sa merg mai departe, pentru ca nu imi permit sa nu merg. Sa zicem ca au fost momente cind imi era indiferent daca lumea mea se prabuseste: dar n-am nici un drept sa distrug lumea ei.
Temporar, atit cit va depinde de mine, pina va fi suficient de puternica sa isi construiasca singura reperele, nu prea am voie sa fac greseli majore.
Dupa aia, cind oi fi baba, ma pot da cu fundu' de pamint cit vreau.
quasaria
Postat pe 4 Aprilie 2010 19:24

voi stiti ce-am patit mai??
am dat nu stiu cum setarilepe engleza si dintr=odat' tot site=ul parea sa vorbeasca'n engleza mai! citeam si citeam....si nu pricepeam deloc cum toataaa lumea brusc....in engleza vorbeste
fleurdelis
Postat pe 4 Aprilie 2010 19:29
macar vorbeam corect?
Sau vb. asa ca Yoda: "TOATA LUMEA BRUSC IN ENGLEZA VORBESTE".
quasaria
Postat pe 4 Aprilie 2010 19:48
De la: garbo094906, la data 2010-04-04 17:26:30Un subiect feamantat,o intrebare de care ma lovesc zilnic,ca de peretii unei incaperi....Unde sa gasesti resurse, putere,forta de alupta si a merge mai departe, desculta,prin valurile sperantei....
Cum va descurcati,mamici singure, unde gasiti lumina pe care sa o transmiteti mai departe,copiilor vostri?

Forta de a lupta si a merge mai departe o gasesti tocmai in COPILUL tau ! Lupta pentru ca merita s-o faci !
Te-ai intrebat vreodata ce forta au femeile care isi doresc cu disperare sa devina( chiar si ) mamici ( singure ) , dar nu pot ???
Nu te mai plange atat , pentru ca ai un motiv sa fii fericita !
Forta TREBUIE sa fie in tine !
eu_vio
Postat pe 4 Aprilie 2010 21:41
forta si bucuria le gasesti in interiorul tau! eu imi cresc baiatul singur de cand l-am nascut si are zece ani...si nu mi-a fost usor deloc! dar,cand ma ia n brate si ma saruta,stiu ca as mai trece de o mie de ori prin asta pentru el! e cea mai de pret comoara a mea! cel ce pierde este tatal,nu tu! sa -i multumesti lui Dumnezeu ca te-a binecuvantat cu acest copil!
desi este greu,din ce in ce mai greu,stiu ca vei putea razbi in viata,de dragullui,al ostru....astept vesti de la o invingatoare!
enachenclt
Postat pe 7 Aprilie 2010 19:07
Gresesti cand cauti in afara lumina. Lumina e chiar in cuibul vostru. Ce poate fi mai frumos pe lumea asta si mai puternic decat o mama cu copiii ei? Iti spun din experienta. Munceam ca disperata si 12 ore pe zi. Cand ma intorceam acasa, la ei, iesea soarele. Ei mi-au dat puterea sa fac tot ceea ce am facut in viata. Copiii tai sunt lumina ta. Tu esti lumina si sprijinul lor. Nu ai nevoie de nimeni altcineva. Cand m-am casatorit si am avut copii tatal meu mi-a spus o vorba :"ai grija de copii, ei sunt singurele tale rude de acum incolo". A avut extrem de mare dreptate. Acum sunt si ei mari, eu mi-am gasit si jumatatea intre timp, dar cand suntem impreuna acasa in weekend, parca se insenineaza si in zilele cu furtuna.
Lidiaolteanu
Postat pe 22 Aprilie 2010 11:20
Fleur, sunt curioasa. Vorbeam bine in engleza? Ca eu chiar habar nu am sa articulez ceva in limba asta!!
Lidiaolteanu
Postat pe 22 Aprilie 2010 11:21

Bravo! un sociolog sau psiholog bun s-ar fi gandit in primul rand sa puna aceasta intrebare inainte de toate..

Sunt mamica singura dintotdeauna (de 18 ani dragele mele!!!!)si nu ma doare deloc acest lucru, ma mandresc foarte tare cu acest lucru ,deoarece nu vreau sa mai cunosc termenul "mama vitrega, tata vitreg", eu am avut si una si alta .

E dureros sa te nasti intr-o familie rapusa de o amprenta nefasta ca cea in care eu m-am nascut, dar am vrut sa "spal" pacatele parintilor mei fiind eu cea care nu admite aceasta gheboasa amprenta , a amantei care devine nevasta,amant care devine sot s.a

Sper ca dupa ce fiica mea se va castori, sau muta cu logodnicul voi face si eu acest pas dar parca tot nu sunt sigura... si pana anul acesta nu mi-am dorit niciodata casatorie. In schimb mi-am dorit multa iubire si am avut(reciproca)

Lucrurile insa au luat o turnura foarte urata ca eruptia unui vulcan dspre care acum se tot vorbeste , cel din Islanda ,asa cum ne uitam cu un ochi -rade - altul -plange la televizor cand il vedem cum "spumega" linistit de lava; la fel si sufletul meu erupe de sentimentul firesc si da pe afara dar nu ca in cazul altor femei ,altor " vulcani" de alta natura.
Nu este rau deloc, in postura mea , dar fireste, se putea si mai bine.
Nu contest , dar nici nu imi pot imagina viata in doi cum nu poate schiopul sa isi vada corpul intreg..
marilena71
Postat pe 22 Aprilie 2010 17:44
unde oaree isi gasesc echilibru??? in copii lor unici de buna seamaa...nuuuuuuuuuuuuuuuuuuu?/
fleurdelis
Postat pe 22 Aprilie 2010 18:12
sunt o mama singura de 6ani/atunci baiatul meu avea aproape3 ani si fetita 10;am fost o perioada in stare de soc dupa divort/era pornit sa ma distruga pshihic,dar nu a reusit deoarece in urma amenintarilor telef.[fixa]am ajuns intro manastire unde am deschis ochii si am adunat forta, energie,intelepciune de ma intreb si acum de ce m-am consumat atit;nu e nimic intimlpator;necazurile vin ptr a ne cunoaste pe noi si ptr a urca anumite trepte in viata-parerea mea-
Marry63
Postat pe 23 Aprilie 2010 10:43
906,
NU suntem singure !!! avem copiii si asta e extraordinar !
si mie mi-a fost greu si ma gandeam exact la aceleasi lucruri...
si eram nemultumita pe toate planurile, si financiar, si profesional, si social...
dupa 6 ani de casnicie horror nu aveam cu cine sa ies la o cafea...la serviciu era asa si asa, fara nicio perspectiva, plafonare absoluta.
de la birou, direct acasa, repede, ca bona termina programul, si da-i, fa piata, gateste, spala, calca, cu bb pe langa mine, scoate-l la plimbare, du-l acasa, baita, papa, nani... singura, obosita.

m-am tot gandit ca sunt prea tanara sa traiesc asa in fiecare zi, cu un salariu care imi ajunge sa platesc darile, sa cumpar mancare si cele necesare copilului.

mi-era dor sa stau linistita, sa-mi trag un pic sufletul. sa am si eu coltisorul MEU de viata.
voiam sa fac in asa fel incat sa pot pleca cu piciul in vacanta, in weekend , sa am timp sa ma concentrez pe serviciu ca sa avansez profesional, voiam multe.

am avut si am noroc cu ai mei parinti, care sunt saritori. au acceptat sa dau apartamentul in chirie si sa ma mut la ei cu pici cu tot. asa am facut rost de bani pt calatorii, pt ca ador sa calatoresc in lumea larga :)

mi-am sunat toti fostii colegi de scoala/facultate cu care eram apropiata. ne-am intalnit din nou, ne-am regasit. tinem legatura si petrecem multe seri/weekend-uri/vacante frumoase. mi-am facut si prieteni noi, oameni cu care am multe in comun.

am facut cursuri de specializare si tot timpul incerc sa gasesc un job mai bun.

nu ma gandesc decat ca lucrurile merg bine si vor merge si mai bine pentru noi.
am inteles ca orice lucru care mi se intampla e 90% consecinta modului meu de a gandi si a actiona. ca poate sa fie si bine. daca cineva mi-ar fi spus acum 2 ani ca va fi bine, nu as fi crezut. acum cred. pt ca vreau sa ne fie bine.

trebuie sa te tii tare. va fi bine. chiar daca poate nu crezi asta acum.
Blue_Tattoo
Postat pe 23 Aprilie 2010 15:10

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
EUPAREUNIE 2 De la: garbo_408288 19 Aprilie 2015 10:18
Ati pleca in China? 117 De la: september 7 Ianuarie 2012 01:17
de ce barbatii au o gandire asa macarbra,care inspira groaza? 3 De la: ingerasulluptator 16 Iulie 2012 22:37
Greu, dar nu imposibil?... 257 De la: nucu1 6 Iulie 2011 08:00
De ce se intampla asta? 13 De la: elodia 17 Martie 2010 18:31
Setari Cookie-uri