|
Pai fiecare trebuie sa isi bata capul si sa munceasca...Nu doar uniii.Pt ca asa hai sa catam toti fraieri pe care sa ii fraierim...Si sa ne furam unii pe altiii,pai unde ajungem? Eu cred ca nicaieri
|
xenaprintesaluptatoare
Postat pe 19 Februarie 2010 11:07
|
Deci nu cred!!!!!!!Ma tem ca forumul asta`i bantuit! 
Chemati popa sa faca festanie! 
|
AdrianaR
Postat pe 19 Februarie 2010 11:10
|
Buna ziua tuturor! Citesc de ceva vreme postarile voastre de pe forum dar este prima data cand scriu. Gasesc foarte interesant modul in care persoane extreme de diferite (ca varsta, pregatire intelectuala, experienta etc.) raspund unor solicitari mai mult sau mai putin grave. Admir femeile puternice si inteligente de aici; cateodata mi-ati dat curaj sa cred in mine si sa merg mai departe. As vrea sa ma prezint (incerc cat mai pe scurt) aici si nu pe topicul noilor veniti, pentru ca am facut parte si eu dintre cele care au intretinut barbati din dragoste. Mai exact, un singur barbat. Dupa o relatie esuata de multi ani cu un coleg de facultate, cand nu mai parea sa apara nimic frumos in viata mea, am crezut ca Dumnezeu mi-a oferit o a doua sansa cand am cunoscut pe internet pe cel care la momentul potrivit am crezut ca imi este destinat. Nu m-am indragostit in doua zile, am vorbit 6 luni aproape zilnic inainte de a ne cunoaste, iar atunci asteptarile noastre au fost depasite: era totul perfect! Singura problema, de care eram consti enti amandoi, era ca nu locuim in aceeasi tara. Eu ma simt foarte legata de Romania, de familie, de prieteni si am incercat initial sa-l conving sa se intoarca el in tara. Este roman dar studiaza (de vreo 10 ani) intr-o alta tara. A insistat sa-si termine studiile acolo. Am inteles, dar, satula de relatia la distanta, de vorbit la telefon si de stat impreuna doar in vacante, mi-am cautat eu de lucru in tara in care studia el, in apropiere de facultatea lui. Culmea este ca am si gasit, iar el m-a ajutat mult la inceput, sa ma stabilesc acolo. Stand insa impreuna, mi-a devenit clar ca pentru el facultatea este un paravan pentru a un face nimic si a-i parazita pe altii (initial mama lui, apoi eu). Banuiam asta si cand stateam in Romania (ce facultate dureaza peste 10 ani???) dar m-am gandit ca venind langa el, vazand ca eu lucrez pana la 12 ore pe zi pentru amandoi, va face si el ceva, fie va lupta sa-si termine facultatea cat mai repede si sa iasa din aceasta situatie de barbat intretinut fie isi va gasi macar un job part time pentru a nu lasa tot greul pe mine. Nimic din toate astea nu s-a intamplat, iar de cate ori aveam discutii, el pleca la mama lui. Am decis sa punem capat acestei situatii si sa-si vada fiecare de drumul lui. Nu va pot povesti cat de greu mi-a fost si imi este, singura intr-o tara straina in care inca nu vorbesc bine limba, dar efectiv am simtit ca imi pierd si ultima urma de respect pentru mine pe care o mai am daca raman in aceasta relatie. Am zile in care sunt extrem de deprimata, cand nu pot decat sa plang gandindu-ma ce naiva am fost, cand pana si sa respir si sa mananc ma doare si mi se pare un efort prea mare. In acele zile m-ati ajutat mult voi, fara sa stiti, mi-ati dat incredere in mine, prin raspunsurile date celor care aveau poate probleme mai grave decat mine.
Sper ca nu v-am plictisit, am promis sa fiu scurta si nu m-am tinut de cuvant. Nu va cer sfaturi (intotdeauna am facut ceea ce am crezut eu de cuviinta, nu acuz pe nimeni pentru greselile mele), dar astept cu interes parerile voastre si nu in ultimul rand am nevoie de prieteni.
o altfel de Irina
|
|
|
garbo010448
Postat pe 20 Februarie 2010 16:42
|
De la: garbo010448, la data 2010-02-20 16:42:07Buna ziua tuturor! Citesc de ceva vreme postarile voastre de pe forum dar este prima data cand scriu. Gasesc foarte interesant modul in care persoane extreme de diferite (ca varsta, pregatire intelectuala, experienta etc.) raspund unor solicitari mai mult sau mai putin grave. Admir femeile puternice si inteligente de aici; cateodata mi-ati dat curaj sa cred in mine si sa merg mai departe. As vrea sa ma prezint (incerc cat mai pe scurt) aici si nu pe topicul noilor veniti, pentru ca am facut parte si eu dintre cele care au intretinut barbati din dragoste. Mai exact, un singur barbat. Dupa o relatie esuata de multi ani cu un coleg de facultate, cand nu mai parea sa apara nimic frumos in viata mea, am crezut ca Dumnezeu mi-a oferit o a doua sansa cand am cunoscut pe internet pe cel care la momentul potrivit am crezut ca imi este destinat. Nu m-am indragostit in doua zile, am vorbit 6 luni aproape zilnic inainte de a ne cunoaste, iar atunci asteptarile noastre au fost depasite: era totul perfect! Singura problema, de care eram consti enti amandoi, era ca nu locuim in aceeasi tara. Eu ma simt foarte legata de Romania, de familie, de prieteni si am incercat initial sa-l conving sa se intoarca el in tara. Este roman dar studiaza (de vreo 10 ani) intr-o alta tara. A insistat sa-si termine studiile acolo. Am inteles, dar, satula de relatia la distanta, de vorbit la telefon si de stat impreuna doar in vacante, mi-am cautat eu de lucru in tara in care studia el, in apropiere de facultatea lui. Culmea este ca am si gasit, iar el m-a ajutat mult la inceput, sa ma stabilesc acolo. Stand insa impreuna, mi-a devenit clar ca pentru el facultatea este un paravan pentru a un face nimic si a-i parazita pe altii (initial mama lui, apoi eu). Banuiam asta si cand stateam in Romania (ce facultate dureaza peste 10 ani???) dar m-am gandit ca venind langa el, vazand ca eu lucrez pana la 12 ore pe zi pentru amandoi, va face si el ceva, fie va lupta sa-si termine facultatea cat mai repede si sa iasa din aceasta situatie de barbat intretinut fie isi va gasi macar un job part time pentru a nu lasa tot greul pe mine. Nimic din toate astea nu s-a intamplat, iar de cate ori aveam discutii, el pleca la mama lui. Am decis sa punem capat acestei situatii si sa-si vada fiecare de drumul lui. Nu va pot povesti cat de greu mi-a fost si imi este, singura intr-o tara straina in care inca nu vorbesc bine limba, dar efectiv am simtit ca imi pierd si ultima urma de respect pentru mine pe care o mai am daca raman in aceasta relatie. Am zile in care sunt extrem de deprimata, cand nu pot decat sa plang gandindu-ma ce naiva am fost, cand pana si sa respir si sa mananc ma doare si mi se pare un efort prea mare. In acele zile m-ati ajutat mult voi, fara sa stiti, mi-ati dat incredere in mine, prin raspunsurile date celor care aveau poate probleme mai grave decat mine.
Sper ca nu v-am plictisit, am promis sa fiu scurta si nu m-am tinut de cuvant. Nu va cer sfaturi (intotdeauna am facut ceea ce am crezut eu de cuviinta, nu acuz pe nimeni pentru greselile mele), dar astept cu interes parerile voastre si nu in ultimul rand am nevoie de prieteni.
o altfel de Irina
Am fost de doua ori in situatia de a avea relatii cu indivizi care se voiau intretinuti numai pentru simplul fapt ca existau degeaba pe pamantul asta si am fugit ca dracul de tamaie, dar asta nu inseamna ca eu am fost mai desteapta ca tine sau tu esti de condamnat in vreun fel.Facem in viata multe alegeri gresite dar e bine doar sa tragem din ele morala si sa alegem mai bine data viitoare.Incearca sa nu te mai uiti inapoi , sa nu mai regreti si sa privesti doar inainte.Nu mai merge pe tiparul aceleeasi greseli si cred ca poti sa ai mai multe pretentii de la un barbat.
|
Postat pe 20 Februarie 2010 16:59
|
N-ai gresit cu nimic. A fost doar o incercare pe care trebuia sa o faci altfel ti s-ar fi parut toata viata ca ceva e neterminat. E foarte bine ca ai reusit sa te rupi de relatie. Cred ca noi femeile avem o problema. Incercam sa demonstram ceva facand noi insine acel ceva. Nu prea ne iese. Dimpotriva as putea spune. Barbatul se culca pe o ureche ca are cine sa faca acel lucru si nici nu-l va face. Credem ca daca noi facem ceva care pentru noi e destul de greu, respectivul va fi miscat si va incerca sa se revanseze. Aiurea. I se va parea normal, ba chiar atunci cand ii atragi atentia ca ceva nu e in regula i se va parea ca e nedreptatit. Tu stai linistita ca ai facut bine ce ai facut. Acum ti-e greu, dar vei vedea ca pentru tine e bine si asa. 
|
Doara
Postat pe 20 Februarie 2010 17:00
|
va multumesc pentru raspunsuri. am uitat sa precizez ca el are aproape 35 de ani si de cand a plecat din tara n-a mai lucrat nici macar o zi. cred ca am perceput la un moment dat ca are o problema si am incercat sa-l ajut, pentru ca il iubeam. am incercat sa-i redau increderea in el, asta ma gandeam ca e problema lui (si poate ca e!) prin faptul ca eu am reusit in 3 luni ceea ce el nu a reusit in 10. am incercam sa-l ambitionez intr-un fel. am esuat. nu sunt nici psiholog, nici psihiatru, poate altcineva in locul meu ar fi stiut sa-l determine sa faca ceva. eu am incercat 3 ani (cred ca am uitat sa precizez cat a durat relatia noastra  )si nu am reusit.
|
garbo010448
Postat pe 20 Februarie 2010 17:15
|
De la: garbo010448, la data 2010-02-20 17:15:19va multumesc pentru raspunsuri. am uitat sa precizez ca el are aproape 35 de ani si de cand a plecat din tara n-a mai lucrat nici macar o zi. cred ca am perceput la un moment dat ca are o problema si am incercat sa-l ajut, pentru ca il iubeam. am incercat sa-i redau increderea in el, asta ma gandeam ca e problema lui (si poate ca e!) prin faptul ca eu am reusit in 3 luni ceea ce el nu a reusit in 10. am incercam sa-l ambitionez intr-un fel. am esuat. nu sunt nici psiholog, nici psihiatru, poate altcineva in locul meu ar fi stiut sa-l determine sa faca ceva. eu am incercat 3 ani (cred ca am uitat sa precizez cat a durat relatia noastra )si nu am reusit.
Draga mea , nu poti salva pe cineva care nu se lasa salvat.
Salveaza-te pe tine pentru ca individul la 35 de ani nu cred ca se mai schimba.Eu cred ca meriti mai mult .
|
Postat pe 20 Februarie 2010 17:19
|
ai dreptate, dar mie mi-au trebuit 3 ani sa inteleg asta. oi fi eu mai grea de cap sau am fost orbita, sau pur si simplu nu am vrut sa cred asta. am mai spus, la inceput totul era perfect, el promitea sa termine facultatea in 2 ani (si acuma promite tot in 2 ani s-o termine  )
in ceea ce ma priveste, m-am salvat deja, renuntand sa mai incerc sa-l schimb. iar cand nu sunt deprimata am sperante de viitor si abia astept sa vad ce va urma. mai rau nu poate sa fie. am mai multa experienta si poate m-am mai si maturizat un pic.
|
garbo010448
Postat pe 20 Februarie 2010 17:43
|
De la: garbo010448, la data 2010-02-20 17:43:23ai dreptate, dar mie mi-au trebuit 3 ani sa inteleg asta. oi fi eu mai grea de cap sau am fost orbita, sau pur si simplu nu am vrut sa cred asta. am mai spus, la inceput totul era perfect, el promitea sa termine facultatea in 2 ani (si acuma promite tot in 2 ani s-o termine )
in ceea ce ma priveste, m-am salvat deja, renuntand sa mai incerc sa-l schimb. iar cand nu sunt deprimata am sperante de viitor si abia astept sa vad ce va urma. mai rau nu poate sa fie. am mai multa experienta si poate m-am mai si maturizat un pic.
Ideea e sa nu repeti greseala , sa nu alegi pe viitor acelasi gen de barbat.De ce sa fii deprimata?Daca ai fost in stare sa-l duci in spate atata timp inseamna ca esti o femeie capabila si puternica.
Ridica-te , pretuieste-te mai mult si mergi mai departe si multumeste-te cu faptul ca ai avut puterea sa te trezesti si sa te te rupi din relatia asta obositoare.Noi, femeile n-ar mai trebui sa ne privim prin ochii barbatilor cu care ne insotim, ci cu ochii propriei minti si sa recunoastem ca de multe ori facem cat 10 barbati fiecare.
|
Postat pe 20 Februarie 2010 17:52
|
nu l-am dus 3 ani in spate, pentru ca am stat mai mult separat, ne vedeam doar in vacante. iar deprimata sunt pentru ca m-am inselat in privinta lui, nu a fost asa cum credeam eu sau asa cum am vrut eu sa fie. se pare ca nu ma pricep la apreciat oamenii si asta tot ca pe un esec al meu o percep.
multumesc frumos de aprecieri si de raspunsuri. 
|
garbo010448
Postat pe 20 Februarie 2010 18:11
|
|
Stai linistita ca nu esti nici prima, nici ultima care pateste asa. Stii cum e vorba aia: "cand ti se punde drag de un kkt, te apleci si il aperi de muste".
|
Doara
Postat pe 20 Februarie 2010 18:17
|
nu cred ca voi alege acelasi tip de barbat, ce farmec ar mai avea viata atunci?  primul meu prieten era obsedat de cariera, a facut 2 facultati si un master, dar nu prea avea timp de mine, de aici discutiile. al doilea avea totdeauna timp de mine(probabil ca asta m-a si atras la inceput la el, imi oferea suficienta atentie) dar nu facea nimic altceva. se pare ca am nimerit 2 extreme.  oare cer prea mult daca imi doresc sa gasesc pe cineva care sa le combine pe amandoua?
|
garbo010448
Postat pe 20 Februarie 2010 18:22
|
De la: garbo010448, la data 2010-02-20 18:11:10nu l-am dus 3 ani in spate, pentru ca am stat mai mult separat, ne vedeam doar in vacante. iar deprimata sunt pentru ca m-am inselat in privinta lui, nu a fost asa cum credeam eu sau asa cum am vrut eu sa fie. se pare ca nu ma pricep la apreciat oamenii si asta tot ca pe un esec al meu o percep.
multumesc frumos de aprecieri si de raspunsuri.
E un fel de a spune ca l-ai dus in spate, n-o lua ad literam.
|
Postat pe 20 Februarie 2010 18:26
|
De la: garbo010448, la data 2010-02-20 17:43:23ai dreptate, dar mie mi-au trebuit 3 ani sa inteleg asta. oi fi eu mai grea de cap sau am fost orbita, sau pur si simplu nu am vrut sa cred asta. am mai spus, la inceput totul era perfect, el promitea sa termine facultatea in 2 ani (si acuma promite tot in 2 ani s-o termine )
in ceea ce ma priveste, m-am salvat deja, renuntand sa mai incerc sa-l schimb. iar cand nu sunt deprimata am sperante de viitor si abia astept sa vad ce va urma. mai rau nu poate sa fie. am mai multa experienta si poate m-am mai si maturizat un pic.
Exact ce spusei mai devreme, alege mai bine data viitoare.
|
Postat pe 20 Februarie 2010 18:27
|
dor marunt, esti maligna!  nu stiam vorba aia...
totusi nu e chiar asa. pe tip chiar il duce capul, stie sa faca o gramada de chestii (in romania a lucrat pana sa plece), vorbeste mai multe limbi straine... i-a cucerit si pe ai mei de prima data, tata zicea ca pare desprins din gasca lui Plesu si Liiceanu. va dati seama cat de dezamagiti sunt acuma, nici nu vor sa mai auda de el. deci, poate, dar... nu vrea. De ce? habar n-am. buba la cap. am incercat s-o fac pe psiholoaga 3 ani, dar am renuntat pana la urma.
|
garbo010448
Postat pe 20 Februarie 2010 18:43
|
Buna Irina!
Te inteleg perfect. Am trait aceeasi experienta ca si tine. Am suferit mult. Constat insa ca din atitudinea ta rezulta ca de fapt il barfesti pe fostul tau iubit. Cand iubesti cu adevarat, nu observi niciun defect. Cand observi insa defectele, inseamna ca te-ai lecuit. Multumeste-i Domnului ca nu ati mers mai departe. Inteleg ca nu esti din tara in care te afli acum. Esti o straina printre straini, nu uita! Cel mai bine ar fi sa te intorci la familia ta care te iubeste (pentru ca sangele apa nu se face). Din cate constat, esti o luptatoare si pe luptatori ii ajuta Dumnezeu. Nu te uita inapoi, pentru ca viata merge inainte. Esti tanara si numai tu contezi. Daca ti putin la tine, pentru ca esti o fata desteapta, vei razbi. Locul tau este numai langa ai tai. Daca ai o pregatire profesionala, pe care sa te bazezi, totul vine de la sine. Nu te impiedica de un ciot! Toate cele bune!
|
Greta123
Postat pe 25 Februarie 2010 23:19
|
|
mare dreptate ai, greta. imi dau seama ca nu-l mai iubesc; la inceput imi parea perfectiunea intruchipata, daca avea defecte le iubeam si pe acelea... mi se pareau dragutze. se spune ca iubirea ar dura 3 ani, daca in acest timp partenerii nu si-au construit un viitor impreuna, teluri,visuri comune, eventual copii, ceva care sa-i lege, dupa acest interval iubirea aceea care te orbeste si care te face sa uiti si de tine dispare. intr-o relatie "de succes" ea ar fi inlocuita de respect, prietenie, etc. voi ce credeti? mai exista fiori si emotii dupa mai multi ani de relatie? imi doresc sa aud ca da, doar ca n-am intalnit eu pana acum persoana potrivita.
|
garbo010448
Postat pe 26 Februarie 2010 22:00
|
Hmmmm... Sponsor am fost si eu,la vremea mea. Trecuta vremea - trecuta dragostea.
Ce m-a lasat insa lata dupa toata tarasenia - cat de usor si repede am fost inlocuita. In consecinta,cererea de looseri e mai mare decat oferta. Sau era pe vremea aia,ma rog.
|
Allegra
Postat pe 10 Martie 2011 23:42
|
POATE ITI DORESTI HAINUTZE DE CALITATE LA PRET REDUS
http://miki-shoppinghaineoutlet.blogspot.com/
|
bellamy
Postat pe 11 Martie 2011 05:55
|
|
Daca o femeie intretine un barbat cel putin in primii ani de relatie e clar ca isi cumpara dragostea ..si in cazul asta trebuie sa fie extrem de asumata cu situatia ...sa stie ce ofera si mai ales ce vrea la schimb ...si sa aiba vesnic intrebarea in cap : daca o vrea pe ea sau statutul si siguranta financiara pe care o ofera. Mi se pare mie una personal o situatie riscanta si nu as face-o decat dupa cativa ani buni de relatie si asta pe o perioada determinata . Barbatul dupa parerea mea trebuie sa fie capabil cand vrea o femeie langa el , sa-i ofere acesteia minimul de siguranta financiara si mai ales sa poata sa o intretina cel putin 6 luni -1 an cat timp aceasta e gravidutza si se afla in imposibilitate de a produce. In alte conditii cred ca un barbat nu ar trebui sa se dedice unei relatii pe termen lung . Dar daca se intampla ca barbatul sa aiba o situatie neprevazuta si sa aiba nevoie de o infuzie de capital ...femeia il ajuta neconditionat ..atata timp cat barbatul nu va sti ca ajutorul provine din partea femeii . Asta e parerea mea si o sustin . Cred in patriarhat!!!
|
ioana_dntis2001
Postat pe 26 Iunie 2011 21:42
|
De la: garbo052263, la data 2009-10-16 12:42:38v-ati confruntat cu astfel de situatii...ce ati face daca prietenul sau iubitul vostru s-ar afla intr-o astfel de situatie..l-ati ajuta daca ar fi intr-o situatie materiala dificila..???
Intr-o relatie sunt momente bune si mai putin bune ..... Daca omul de langa tine si-s pierdut serviciul e normal sa-i stai aproape in conditiile in care isi cauta altceva de munca , oricui i se poate intampla ..... Daca incearca sa traiasca (sau traieste) ca o LIPITOARE nu merita sa-ti pierzi nici 5 minute din viata cu un asemenea "barbat"
|
Fata_Morgana
Postat pe 24 Iulie 2011 12:07
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie