Divort?

vreau sa divortez!!!

sa raman sau nu?
Citesc si vad ca sunt prea multe cazuri triste...
probabil toata lumea e obisnuita sa vada o femeie trista ca a divortat sotul de ea, dar eu ma aflus in postura cealalta...
Am o relatie de 3 ani si jumatate...dupa 4 luni sotia a ramas insarcinata (pt ca ne-am dorit) si pt ca totul parea, sau era ok...cine mai stie?! e drept diferente de opinie au fost si sunt, din pacate...e si o diferenta de varsta...eu am 34 ea are 28 de ani. Copilul nostru e ca pt orice parinti absolut minunat..iar noi suntem ca 2 straini...de la bun inceput am avut discutii pt ca era foarte influentabila de familia ei...dominata de-a dreptul...am avut multiple certuri si din pacate ii spuneam inca de atunci ca in timp se vor intoarce impotriva mea...si asa a fost...mereu a stat in zona ei de confort iar eu m-am zbatut pt orice inclusiv pt ceea ce tine de ea...da poate am gresit... dar alternativa nu aveam decat sa las totul sa pice jos...caldura nu am simtit...iubire nici atat...mereu doar scuze...si motive...banalitati gandite si dorite impreuna...(Ex.: noi ne organizam nunta...degeaba...ai ei ai intervenit cum au vrut...eu daca ma deranjam eram cel de vina pt ca vreau totul doar ca mine...etc.). e foarte greu sa vezi ca impreuna cu celalalt stabilesti ce vreti iar cand apar altii voi noi nu mai contati...totul se schimba...devii tu fixist si nebun pt ca dezvolti control..etc....am ajuns sa fiu repudiat si daca invoc ca nu vad/simt caldura...stau langa un om care asteapta totul dar nu ofera nimic...da, e trist,...strang din dintii si merg inainte pt copil...si ma rog sa rezist...pt ca nu vad cum as putea trai stiind ca copilul nostru sta in casa la ai ei ... oameni prezentabili in societate dar fara nici o noima in ceea ce priveste educatia...in momentele lor de deschidere ei au recunoscut ca fetele (sotia are o sora) au crescut ele de capul lor...nu a fost nici o autoritate care sa le tina in frau...nu sunt un tata perfect...nu sunt om perfect...dar pt mine copilul este tot ce am mai bun...nu dorm noaptea sa stiu ca e bolnav...stau si il veghez si nu ma plang ca a 2-a zi merg la job...dar pt sotia asa ceva e un chin...cum sa nu poata dormi ca ea a 2-a zi nu e buna de nimic daca nu doarme...eu asa am fost crescut sa fac tot ce pot si sa ma bucur ca pot...ea sta intr-o zona de confort ce constant ne-a ridicat probleme...in concediu nu putem merge cu masina decat cu discutii...e obositor...vrea doar cu avionul ca e ma simplu...dar ea nu sta sa vada ce si cat costa...etc....ea doar vrea ca acum are "cei mai frumosi ani"....ce pot? si cum pot face sa fiu eu parintele care primeste copilul in locuinta? stiu ca de obicei el revine mamei...dar ea nu este pe cat de responsabila zic eu ca ar trebui sa fie...spun asta pt ca ea de-o vreme a luat-o iar pe varianta divortului...cred si simt ca vorbeste cu ai ei...un aspect deloc placut mai ales ca ea stie ca eu nu impartasesc probleme noastre altora...dar asta e...ai ei sunt flower power...nu se gandeste nimeni la consecinte...la ei cine tipa sau se simte mai rau primeste dreptatea aferenta...nu vad solutii si caut in continuare pt a putea merge inainte
garbo_455858
Postat pe 19 Septembrie 2016 12:49

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
azi s-a pronuntat divortul,simt ca nu mai am putere 22 De la: tutankhamon 20 Iunie 2009 01:02
Intrebare 8 De la: Lidiaolteanu 9 Martie 2011 16:52
O durere teribila devenita obsesie 13 De la: cleooo23 8 Iunie 2012 10:28
arta impacarii 27 De la: garbo171197 8 Octombrie 2010 23:55
divort sau nu? am nevoie de o parere, please!!! 182 De la: iasomia 31 Iulie 2009 17:45
Setari Cookie-uri