Nu mai contez pentru nimeni...

Toata viata am suferit de singuratate, inca din copilarie...am fost casatorita dar foarte putin a durat "fericirea" mea conjugala...dupa divort mi-am spus ca nu am dreptul sa ma simt singura atata timp cat am un copil.Copilul a fost (si este) centrul universului meu,am trait pentru el, l-am ingrijit, l-am educat cum am stiut mai bine. Acum e mare, nu mai are nevoie de mine,si-a terminat studiile, isi construieste o cariera frumoasa si anul trecut s-a casatorit. Mi-am iubit nora inca din prima zi, am vazut-o ca pe fiica mea pe care mi-am dorit-o si nu am avut-o... Am crezut ca facem parte din acele exceptii... si ca suntem un exemplu pentru relatia frumoasa pe care o poate avea o soacra cu o nora... M-am inselat..era doar prerea mea... doar eu o iubeam, ea nu... A reusit sa-l indeparteze de mine si pe fiul meu...
Nu am stiut sa traiesc...aveam atata nevoie de iubire,am fost deschisa, poate prea deschisa cu toti (nu mi-am ascuns slaiciunile), am fost dependenta de iubire si implicit de oamenii care ma faceau sa cred ca tin la mine... Teama de singuratate m-a obsedat toata viata... Dar este adevarat, "de ce ti-e frica, nu scapi..."
Acum, fiul meu a plecat, are viata lui, eu serviciu nu mai am, prieteni adevarati nu am,nu am familie, telefonul nu mai suna...nu am cu cine sa voresc, sa ma destainui, sa ma sfatuiesc...sunt doar eu si mobila din casa...,viata mea sociala e zero, nu exista, la 45 de ani simt ca am ajuns la sfarsit... incerc sa privesc inainte si nu vad nimic... Sa merg la un psiholog nu-mi permit...
Nu stiu cum am ajuns aici...dintr-o data s-a spulberat toata viata ea... nu mai vad nimic si pe nimeni in jur..
Am pierdut tot, tot ce era mai scump in viata, mi-am pierdut zambetul de pe buze, am pierdut speranta si in final m-am pierdut pe mine!
Si Il intreb pe Dumnezeu de ce m-a pus la atatea incercari, de ce nu am putut cunoste adevarata iubire
De ce m-am temut cel mai mult s-a intamplat sunt absolut singura nu-i nimeni care sa vada sau sa inteleaga ce simt acum. Ce sentiment de inutilitate
Yarina
Postat pe 30 Iunie 2009 12:00
vina iti apartine.....daca nu erai inchisa in tine pe tot parcursul vietii,azi aveai prieteni....azi nu erai deprimata.....si sunt sigura ca nu faptul ca fiul a plecat de langa tine te-a adus in starea asta ci ca s-a indepartat de tine....
trebuie sa mergi mai departe ...daca toti am cadea in depresie ce s-ar alege de viata noastra ?
fi puternica si maine va rasari soarele....poti incepe ati face prieteni virtual......e un inceput.....imbraca-te ,aranjeaza-te si iesi la o plimbare in aer...asta te va ajuta sa iti reincarci bateriile....si nu sta in casa sa iti plangi de mila.....
fiul intotdeauna la o cumpana tot la mama va apela.....si atunci,cand o va face nu ii reprosa nimic....asculta-l...intelege-l....

Postat pe 30 Iunie 2009 12:06
De ce spui ca ai pierdut tot? ai un copil care asa cum spui, are o cariera frumoasa, o familie. nu inteleg
tulipe
Postat pe 30 Iunie 2009 12:06
cum sa se sfarseasca totul la 45 de ani?
pai daca o sa traiesti 90 de nai ce te faci? stai in casa si astepti sfarsitul???

gaseste-ti urgent ceva de facut, o ocupatie, orice...nu se poate sa stai acasa de la 45 de ani!! trebuie sa te pricepi la ceva, iar daca nu, poti sa inveti, ai suficient timp, nu?

viata e frumoasa, singuri sau nu, nu ar trebui sa ne definim prin altii, ci prin noi!

citeste, fa-ti prieteni virtuali sau reali, cum preferi, ia-ti un animalutz si ai grija de el....sunt multe lucruri pe care poti sa le faci sa nu te mai simti singura!
zambila
Postat pe 30 Iunie 2009 14:43
Ai scris totul pe nerasuflate,scriai si simteai ca nu mai ai aer,era o refulare de vina amestecata cu ciuda si revolta,nu vreau sa te supar,asa am simtit eu cand am citit,daca m-am inselat,imi cer mi de scuze.Te rog sa ma crezi dar chiar nu ai nevoie de liniste?acum ia s-a asternut in viata ta,multumirea sufleteasca ca ai reusit sa iti pui copilul pe picioare este o mare realizare,poate ca a venit timpul sa te gandesti si la tine,este cel mai propice moment,crede-ma.Nu stiu care estesursa ta de venit sau cat este,chiar nu este treaba mea,dar pentru inceput,orice boala se trateaza din interior,asa ca iti recomand,pelerinaje la diferite manastiri,unde iti vei linisti sufletul,are multa nevoie,iar prin acest lucru ti-l vei hranii cu multa liniste,iat garantez o reintoarcere din fiecare calatorie cu mult optimism si pace in suflet,pe unde vei pasii,te vei ruga Domnului pentru copilul tau,iar El sigur nu te va uita,important este ca tu sa fi impacata cu tine,ca ai facut ce ti-a stat in putere,dar nu in ultimul rand,in astfel de calatorii,vei socializa cu persoane cu care te vei imprieteni,creazati o lume a ta,pt ca de fapt,tu ai trecut intr-o alta etapa a vietii,aaaaa si nu uita sa te rogi si pentru un suflet pe care sa te poti baza la batranete poate ca Domnul te va asculta si te va pune printre primii pe lista de prioritati,sti ce inseamna asta?ca acel suflet sa fie chiar persoana langa care stai in astfel de calatorii,asta ca sa iti aduc un pic zambetul pe buze,dar sincer,am incercat si merita,iar astfel de pelerinaje,le poti afla umbland un pic pe google (pelerinaje in tara)in general le fac cei de la Patriarhie,iar pt 15-50 lei merita,asta depinde si de tine.sa auzim numai de bine si asteptam vesti mai bune.Ely.
ely_troya
Postat pe 7 Iulie 2009 22:19
Yarina, doar doua vorbe iti spun. ale altora.
- sa nu-i dea dumnezeu omului cat poate el sa duca!
- ce nu te omoara, te face mai puternic (nietzsche, parca).
In sfarsit, stii ce si-ar dori un om pe patul de moarte? Un minut in plus! minutul in care ar putea sa-si retraiasca intreaga viata. fara sa elimine necazurile. in timp, i-au devenit amintiri dragi, le priveste cu zambetul pe buze...
dac-ai stii cat de tare esti...! cate resurse nefolosite zac in tine, cate inertii, cate proiecte frumoase, clipe de fericire...! te asteapta lumea pe care inca nu ai explorat-o. mai stai pe ganduri?
pik_nik
Postat pe 7 Iulie 2009 22:26
pik, m-ai lasat cu gura cascata. deci tu poti fi si sensibil... bravo

yarina, nu e cazul sa disperi. ne ai pe noi de azi inainte si crede-ma (stiu macar din experienta mea) ca aici nu te poti simti singura. ia-ti un catel (iar stiu ..) si poate si o pisica (si aici..). leaga prietenii cu vecinele, fa un curs pentru dezvoltarea unui talent pe care voiai sa-l cultivi de mult. viata chiar este frumoasa. ai doar un moment prost. nu il prelungi... e pacat!
gianiblue
Postat pe 8 Iulie 2009 00:11
pikule.......

yarina....te rog eu mami...revino-ti.....scutura-ti melancolia asta din tine si priveste in jurul tau.....sigur ai o vecina mai tanara care nu se descurca cu copilasii.....sigur poti face ceva de manutza ta - macrame, hainute...ceva.....du-te la o biserica de pe langa casa ta si ajuta la curatenia din sfanta biserica....stai la cateva slujbe si altfel te vei simti.....contezi, scumpa mea...nu te lasa batuta.....viata nu s-a sfarsit pentru tine acuma.....se spune ca viata unei femei reincepe cu adevarat pe la 40-45 de ani......tu de ce renunti????nu te da batuta...daca vrei o prietena langa tine, cu care sa vorbesti, anunta-ma pe privat...te pup si te imbratisez....ai grija de tine...
tutankhamon
Postat pe 8 Iulie 2009 01:04
O mare si frumoasa surpriza am avut atunci cand am constatat ca ati avut rabdare sa cititi strigatul meu de durere si bunavointa sa-mi si raspundeti. Va multumesc din tot sufletul pentru incurajari si pentru vorbele frumoase pe care mi le-ati spus! Aveti reptate! Inteleg ca a inceput un nou capitol in viata mea.. Incerc sa nu ma dau batuta, incerc sa lupt, sa rezist... Nu am gasit inca solutii concrete la care sa apelez,dar le caut si ma gandesc la ideile si sfaturile voastre. Va multumesc si va iubesc!
Yarina
Postat pe 8 Iulie 2009 22:50
Yarina, am citit mesajul tau dar n-am vrut sa-ti raspund ca am crezut ca e la ....misto ca multe altele pe aici.
Dar daca este real si tu ai 45 de ani, esti singura si copilul ti s-a casatorit, pai draga mea care-i problema????
Abia acum iti incepi viata, abia acum incepi sa traiesti pentru TINE.Nu pentru sot, nu pentru copil ci pentru TINE.
Ai servici? pleaca in concedii.Mergi in locuri unde poti intilni alte persoane de virsta ta, mergi singura la film daca nu ai nici macar o prietena.
Oricit de greu ti-ar fi sa-ti schimbi viata, incet, incet fa-o!
E viata ta si esti libera sa faci celelmai multe si mari nebunii pe care nu ti-ai permis sa le faci pina acum.
Ce n-am eu copii casatoriti la casele lor....
Aemulus
Postat pe 8 Iulie 2009 22:56
yarina....ma bucur ca ti-am adus macar o doza de speranta in dezamagirea ta......ma bucur ca am reusit macar un pic sa-ti intorc ochii de la amaraciunea vietii...nu te da batuta mama....lupta...si ai sa vezi ca maica domnului nu te va lasa....la ea sa te rogi fierbinte pentru ca esti femeie si mama...si ai sa vezi ca iti vei reveni...incet incet..te pup si ai grija de tine...
tutankhamon
Postat pe 9 Iulie 2009 01:37
De la: micabis, la data 2009-07-08 22:56:14Yarina, am citit mesajul tau dar n-am vrut sa-ti raspund ca am crezut ca e la ....misto ca multe altele pe aici.
Dar daca este real si tu ai 45 de ani, esti singura si copilul ti s-a casatorit, pai draga mea care-i problema????
Abia acum iti incepi viata, abia acum incepi sa traiesti pentru TINE.Nu pentru sot, nu pentru copil ci pentru TINE.
Ai servici? pleaca in concedii.Mergi in locuri unde poti intilni alte persoane de virsta ta, mergi singura la film daca nu ai nici macar o prietena.
Oricit de greu ti-ar fi sa-ti schimbi viata, incet, incet fa-o!
E viata ta si esti libera sa faci celelmai multe si mari nebunii pe care nu ti-ai permis sa le faci pina acum.
Ce n-am eu copii casatoriti la casele lor....
Yarina
Postat pe 9 Iulie 2009 18:57
Micabis, am 46 de ani si mesajul meu este cat se poate de real. Da, teoretic ai dreptate, ar trebui ca acum sa ma simt libera sa fac tot ce-mi doreste sufletul... Din pacate nu simt asa, incerc sa-mi impun sa gandesc si sa simt asa.... dar imi este greu.... Traiesc de 26 de ani pentru fiul meu, traiesc prin el.... Credeam ca avem ca mai buna relatie mama-fiu.... Acest gand imi dadea putere sa trec peste orice, ma facea realmente fericita. In prezent ma intreb unde am gresit, ce l-a indepartat pe fiul meu de mine, nu-mi da pace aceasta intrebare.... Am incercat sa vorbesc cu el... imi spune ca greseala mea a fost ca am trait prea mult prin el..., atat imi spune, nimic concret.Nu m-am amestecat in viata lor, nu am incercat sa le influentez deciziile, vroiam doar sa stiu ca sunt bine, sa comunice cu mine... Fiul meu vorbeste si se poarta normal cu mine doar cand nora mea nu este de fata. Cand ea este de fata, nu primesc mai mult decat un salut scurt...
Imi cer scuze si promit sa nu ma mai lamentez!
Va multumesc mult, mult! Mesajele voastre au insemnat enorm pentru mine! Toate gandurile bune!
Yarina
Postat pe 9 Iulie 2009 19:23
yarina, accepta schimbarea fiului tau. hai sa-ti spun si partea buna a chestiunii: fiul tau chiar isi iubeste sotia si te poti baza ca va face familie cu ea atat timp cat sunt lipiti unul de altul. stii cat de greu ar fi fost sa vezi ca fiul tau nu se mai desprinde de tine si nu-si gaseste perechea? crede-ma ca este mai bine asa! lasa egoismul firesc si bucura-te pentru el. Pur si implu nora ta nu te agreeaza. Si ce? Bine ca ei sunt bine. Te rog sa retii ca este mult mai bine decat sa ai un fiu nedesprins de tine... Ia vezi si asa lucrurile!
acum ai timp de tine. fiul tau avea dreptate cand ti-a spus ca nu a fost bine sa traiesti prin el si pentru el. ai exagerat oleaca.
fa-ti loc si tie in viata ta!
gianiblue
Postat pe 9 Iulie 2009 19:36
Asa este, gianiblue! La asta m-am gandit si eu, mai ales ca ceea ce este si cum este el, e si rezultatul educatiei pe care i-am dat-o. L-am invatat sa pretuiasca familia, sotia, sa respecte si sa iubeasca femeia de langa el. I-am vorbit mereu despre cat este de important sa respecti, i-am spus mereu ca respectandu-i pe ceilalti, se va respecta pe sine... Sunt dezamagita de faptul ca nora mea nu ma apreciaza, sau nu ma agreeaza... Dragoste cu sila, nu se poate. Sper sa fie ei sanatosi si fericiti impreuna.
Multumesc si numai bine iti doresc!
Yarina
Postat pe 9 Iulie 2009 20:10
Yarina, dac nu din Biblie atunci de la pasari si animale ar trebui sa stim ca atunci cind copilul a ajuns la virst amaturitatii ii dai drumul din cuib sa zboare.Punct.
Sa fii posesiva, acaparatoare, sa nu tai cordonul ombilical la 26 de ani....hmmm..scuza-ma e numai vina ta.
Ma ierti acum, la fel de posesiva ai fost si cu sotul tau?
Bravo lui ca s-a desprins de tine.
E lucru clar ca nici un parinte nu vrea in mod constient raul copilului, dar intr-un mod inconstient cei mai multi (si mai cu seama mame)fac rau.
Eu sunt mama si sa-mi ajute Dumnezeu sa nu fie precum soacrele mele (si fosta care a avut o mare influenta in divortul meu) si actuala care din fericire e prea departe de noi pentru a i se simti influenta.
Vezi, cum sunt mame posesive sunt si neveste posesive si atunci cind cele doua posesive sunt in jurul aceluiasi barbat o ruptura trebuie sa se faca : ori cu mama ori cu nevasta.
Aemulus
Postat pe 9 Iulie 2009 20:42
In principiu sunt de acord cu tine Micabis! Poate nu sunt suficient de obiectiva.... de fapt toti suntem mai mult sau mai putin subiectivi... Crede-ma ca nu mi-am dat seama ca as fi posesiva... Imi doream numai o relatie de prietenie cu ei... Poate ca am cerut prea mult... In iarna, fiul meu a fost trimis de firma 6 luni in strainatate, timp in care am locuit impreuna cu nora mea... Ne-am inteles excelent. Am trait aceste 6 luni ca cele mai bune prietene (imi spune pe nume). Nu stiu ce s-antamplat apoi...
Yarina
Postat pe 9 Iulie 2009 21:12
aaaaa. da? inseamna, yarina ca trebuie sa te relaxezi. vor fi amandoi prietenii tai dar lasa-i sa vina ei spre tine!
gianiblue
Postat pe 9 Iulie 2009 21:14
De la: micabis, la data 2009-07-09 20:42:13Yarina, dac nu din Biblie atunci de la pasari si animale ar trebui sa stim ca atunci cind copilul a ajuns la virst amaturitatii ii dai drumul din cuib sa zboare.Punct.
Sa fii posesiva, acaparatoare, sa nu tai cordonul ombilical la 26 de ani....hmmm..scuza-ma e numai vina ta.
Ma ierti acum, la fel de posesiva ai fost si cu sotul tau?
Bravo lui ca s-a desprins de tine.
E lucru clar ca nici un parinte nu vrea in mod constient raul copilului, dar intr-un mod inconstient cei mai multi (si mai cu seama mame)fac rau.
Eu sunt mama si sa-mi ajute Dumnezeu sa nu fie precum soacrele mele (si fosta care a avut o mare influenta in divortul meu) si actuala care din fericire e prea departe de noi pentru a i se simti influenta.
Vezi, cum sunt mame posesive sunt si neveste posesive si atunci cind cele doua posesive sunt in jurul aceluiasi barbat o ruptura trebuie sa se faca : ori cu mama ori cu nevasta.


f bine punctat...
mia79x
Postat pe 9 Iulie 2009 21:24
Stii ce s-a intimplat? Sa-ti spun eu.I-a venit barbatul acasa si mama soacra a inceput iar .....invaluirea.
Vezi, ea e OK cu tine cita vreme stai departe de comoara ei.
Oricit de mult ti-ar lipsi imbratisarea puiului tau ...... abtine-te sa o arati.El nu mai este puiul tau draga mea.
Doare, dar asta e!
Lasa-i pe ei sa vina spre tine nu merge tu spre ei.
Decit sa-l suni pe baiatul tau mai bine sun-o pe nora ta sa iesiti la cumparaturi, o data la 2-3 saptamini de pilda.Mergi cu nora ta la o cafea si nu o intreba absolut nimic de fiul tau.Las-o pe ea sa vorbeasca.Te gindesti cita teama are ea in sufletul ei ca ai putea sa-i desparti? Imi pare rau sa spun dar teama asta mocneste in sufletul fiecarei tinere neveste : teama ca cineva (si in cazul asta soacra) ar putea sa-i ia comoara.
Fii fericita ca ea il iubeste atit de mult si el la rindul lui ii arata ei dragoste fiind rece cu tine.
Asta e dovada ca dragostea lor e intensa.
Aemulus
Postat pe 9 Iulie 2009 21:28
Mai Micabis...daca nu erai,trebuia sa te inventam...
valentino
Postat pe 9 Iulie 2009 21:32
Aemulus
Postat pe 9 Iulie 2009 21:35
De la: micabis, la data 2009-07-09 21:35:55


valentino
Postat pe 9 Iulie 2009 21:40
Doamne Ajuta sa existe iubire adevarata acum si toata viata lor sa se iubeasca! As fi fericita sa stiu ca toate astea vin din iubire, nu din posesivitate sau egoism.
Yarina
Postat pe 9 Iulie 2009 21:43
val, micabis, imi cer drepturile de autor... pai ce i-am spus doamnei? tztz... tradare, tradare... dar s-o stim si noi!
gianiblue
Postat pe 9 Iulie 2009 22:31
Giani darling, tu ai dreptate in felul tau.
Dar vezi, eu sunt ca si virsta mai apropiata de Val si de aia.Ca el nu si-a permis sa-ti faca tie complemente sa nu se interpreteze
Aemulus
Postat pe 9 Iulie 2009 22:35
micabis, esti eleganta. ca de obicei. eee. lasa. val stie ca mai curand mie imi trebuie complimente. ca-s singura si ratzusca cea urata. si niiimeeeni nuu maaa vreaaa!
gianiblue
Postat pe 9 Iulie 2009 22:38
Gianico minca-o-ar mama pe ea de frumoasa si de desteapta ca nu stiu eu un ciocoflender pe masura ta sa ti-l trimit pachet.

Dar...am eu un feeling ca toate se vor rezolva curind.

Puiule mic ca tare imi esti drag.
Aemulus
Postat pe 9 Iulie 2009 22:44
Se vor rezolva , se vor rezolva ...dar noi credem mai mult ca ea.
blanca
Postat pe 9 Iulie 2009 22:47
mica, esti scorpioanca si ai feeling-uri. atunci sa te exploatez: cati copii voi avea? cand ma casatoresc?
glumesc.
sincer, sunteti voi - cei de aici - care numai ratzushca cea urata nu ma faceti sa ma simt. ba uneori ma intreb daca nu exagerati cu laudele. imi prind bine dar incerc sa nu ma desprind de pamant. si mai sunt si cei de langa mine in real life. si ei ma iubesc si admira. deci - de fapt - nu ma plang...
saru' mana. stii ca si tu imi esti draga. si mai suntem aici o gashca speciala de dragi.
gianiblue
Postat pe 9 Iulie 2009 22:48

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
zice ca ma iubeste dar nu are curaj sa termine cu fosta!38De la: sophia 21 August 2010 08:57
singuratate in doi66De la: garbo091755 5 Ianuarie 2010 10:52
Nu mai contez pentru nimeni...74De la: Yarina 26 August 2009 17:57
Consiliere pe teme de viata - personala si competenta, Cartomantie, Tarot, Horoscop1De la: eUniversum 1 Iunie 2012 14:50
creator4De la: nelly05 28 Octombrie 2009 12:21
Setari Cookie-uri