Am o poveste si cred ca m-ar ajuta niste pareri de la oameni mai trecuti prin viata.
Am avut o relatie de aproximativ 10 ani din care 7 ani in casatorie. Avem un baiat de 5 ani.
In ultimii 4 ani impins intr-un fel de dorinta de a asigura o viata mai buna familiei
am acceptat/ales un loc de munca care implica multe plecari din tara.
Lucram doar eu si desi nu o duceam f. rau am fost intr-un fel nevoit sa fac acest job.
Acum 1 an jumate am realizat cat rau a facut departarea aceea caminului nostru si am hotarat sa plecam din tara cu totii - impacand in felul asta si dorinta de a avea o viata mai frumoasa/usoara dar si sa refacem ce am stricat inainte prin absentele mele prelungite. Am plecat din tara cu totii insa aici am avut o perioada f. dificila de inceput (am intarziat venirea lor pt. ca nu castigam indestulator, lucram doar eu, nu aveam un loc in gradinita pentru baiat..) lucruri care au facut ca sotia mea sa isi doreasca sa revina in Romania
unde parasise un loc de munca (pe care-l obtinuse recent) si unde era din ce in ce mai apreciata.
O sa trec direct la intriga ca sa nu plictisesc.. Iarna trecuta sotia mea, fiind cu totii inca in strainatate, mi-a marturisit ca nu ma mai iubeste si ca doreste sa ne separam. Am simtit cum se prabuseste cerul peste mine. Simteam acea desertaciune a eforturilor si sacrificiilor pe care le facusem intr-un fel si pentru ea, pentru copil... Ramasesem fara scop in viata.
Ulterior aveam sa aflu ca in toata perioada in care eram plecati (dar si inainte) sotia mea avea un confident (cu 16 ani mai in varsta decat ea, divortat si el) caruia i se confesa si i se arata nefericita cu perspectiva sumbra de a pleca din tara alaturi de mine si in general despre momentele mai neplacute din relatia noastra. Am inteles acum ca ele au fost
mult mai intens contabilizate de catre sotia mea decat de mine. Pentru mine au contat si inca conteaza f. mult momentele fericite si chiar electrizante as putea spune din aceasta relatie - au fost f. multe si acestea.
A urmat apoi o perioada in care s-a intors in Romania, apoi s-a reintors la mine.., apoi dinou in Ro, apoi mi-a spus dinou ca nu mai e decat compasiune si ca vrea o perioada de pauza in care sa isi dea seama de adevar.. despre ce simte de fapt.
In aceasta perioada de pauza copilul meu incepea sa semene (la gesturi) tot mai mult cu acel prieten care acum devenise mult mai mult decat atat. De la el am aflat fara ca eu sa scormonesc multe realitati. Petreceau timp si weekend-uri impreuna (si cu copilul nostru) si simteam cum incet, incet o pierd dinou si nu numai pe ea de data asta..
I-am propus atunci sa divortam si a acceptat aproape fara ezitare... Am fost acasa in cateva randuri. Copilul nostru are mare nevoie de mine. Desi mi-e rusine, am plans amandoi in hohote cand ne-am despartit ultima oara. Mi-e foarte greu insa sa revin acolo in locuri atat de incarcate emotional pentru mine unde acum a ramas doar o tacere apasatoare.
Mi-e greu sa vad si sa accept cum baiatul nostru are un univers in care o mare pata de culoare/de bucurie este prietenia cu acest nou membru al 'echipei' care locuieste la 2 pasi.. Nu am cum sa intervin si poate nici nu imi doresc sa fac asta.
O iubesc foarte mult pe sotia mea (fosta) si pe copilul meu si simt ca cel mai bun lucru pe care pot sa il fac e sa nu fiu un obstacol.
Acum sunt in fata unei mari dileme:
- sa raman in aici definitiv (in strainatate) si sa vina din cand in cand baiatul pe la mine
- sa raman in aici temporar si sa ma intorc pentru copil
- sa ma intorc pentru copil cat mai repede posibil
Nu doresc niciun fel de lucru material care sa imi revina dupa separare - mi se pare un gest ne-caveleresc si mi se pare normal ca eu sa incep (acum in mijolocul vietii - am 35 de ani) de la 0 si nu sotia mea. De acea am acum nevoie de o perioada in care sa strang aici
atati bani cat sa imi permita sa nu mor de foame in Ro pana cand imi voi gasi acolo ceva de lucru.
Vreau sa spun ca in tot acest timp sotia mea, desi incearca sa ma protejeze de anumite realitatati care evolueaza, se comporta rezonabil, cu caldura, cu incurajari legate de relatia mea cu baiatul... insa va dati seama cat de bine imi fac aceste lucruri ca venind de la ea pe care probabil subconstientul meu o vede ca un fel de raspunzatoare pentru situatie. Insa asta e doar subconstientul - in realitate am gresit amandoi f. mult si am ajuns aici cu concursul amandurora - asta imi e clar.
|
garbo_6349
Postat pe 5 August 2012 15:36
|
Imi pare foarte rau pentru voi.Pari un tip foarte realist.Te admir pentru altruismul si obiectivitatea cu care tratezi aceasta situatie ata de grea pentru voi.Parerea mea e sa incerci sa comunici cat mai mult cu copilasul vostru.Poti vorbi zilnic cu el folosind internetul.Are foarte mare nevoie de un model masculin.Sraduiestete sa fii prezent zilnic in viata lui.E minunat ca ai ramas prieten cu fosta ta sotie.Nu uita ca pentu baietel tu esti la fel de important ca si mama sa.Ramai prezent in viata lui!El e cel mai important.
|
Mihaela_Mariana_1
Postat pe 22 August 2012 16:31
|
Am modificat mesajul original si precizez ca sunt barbat. Neavand cont automat s-a inregistrat ca femeie.
Este foarte greu pentru altcineva sa te sfatuiasca si de aceea nici nu voi incerca. In schimb iti voi da ceva exemple traite de mine personal. Tu singur trebuie sa gasesti raspunsurile care sa ti se potriveasca.
Si eu am trecut prin asa ceva. Ce pot sa-ti spun este ca oamenii se schimba de-a lungul vietii, isi schimba obiectivele isi schimba modul de perceptie a ceea ce se intampla in jurul lor, etc.
Acum doi ani am inceput procesul de separare intr-un mod cu totul asemanator tie. La un moment dat contrar celor ce stabilisem de comun acord in privinta separarii, fosta sotie s-a gandit sa nu faca intocmai si astfel am fost nevoit sa apelez la ajutorul unei avocate. Aceasta m-a intrebat odata: "Avand in vedere ceea ce s-a intamplat in ultimul timp, crezi ca sotia ta ar face gestul acesta daca ar fi in locul tau?"
Pe de alta parte poate tu iti doresti sa mai fi cu ea, dar ea crezi ca-si mai doreste? Daca nu trebuie sa abordezi totul sub alta perspectiva si sa te gandesti ca de acum obiectivele tale sunt copilul tau si TU.
Ea va ramane doar o prietenie.
Gesturi cavaleresti nu cred ca-si au rostul in privinta celor enumerate mai sus. Este vorba de drept. Bunurile este drept si just sa fie impartite. Nu este drept ca tu sa reincepi de la zero indiferent de sansele pe care le ai tu in comparatie cu ea.
Daca vrei sa oferi, atunci o poti face pentru copil la orice moment al vietii si in ce masura iti vei dori.
Greseli facem toti dar de acum trebuie sa inveti sa te iubesti si sa te respecti si pe tine.
Asadar, actioneaza in consecinta.
|
|
|
GikuTza
Postat pe 22 August 2012 18:01
|
Imi pare rau ptr ce ti s-a intamplat ....
Parerea mea este ca trebuie sa o iei de la inceput cu alta fata ,in cazul in care vrei sa te recasatoresti.
Tine legatura cu copilul tau si cu timpul poate va veni la tine.Este important sa stie ca il iubesti si ca poate conta pe tine in orice situatie.
Te poate ajuta in aceste momente difcile si de rascruce doar Dumnezeu.Cultiva credinata in EL ,roaga-te si mergi la biserica .
Dumnezeu sa te intareasca si ai incredere in El !
|
ica2
Postat pe 22 August 2012 18:29
|
|
Cu siguranta ca decizia finala v-a trebui sa o iei tu, indiferent de sfaturile unuia sau altuia... In sufletul tau se gaseste cheia la problema pe care o ai. Pari insa a fi un barbat atat de matur, de coerent in exprimare
|
garbo287170
Postat pe 22 August 2012 22:48
|
Cu siguranta ca decizia finala v-a trebui sa o iei tu, indiferent de sfaturile unuia sau altuia. In sufletul tau se gaseste cheia la problema pe care o ai... Pari insa a fi un barbat atat de matur, de calculat si de coerent in exprimare incat sunt convinsa ca hotararea pe care o vei lua va fi cea buna. Nu te teme ca vei gresi, toti suntem supusi greselii, insa mai bine sa iei o decizie ferma si sa ti-o asumi decat sa nu actionezi in nici un fel.
Daca vrei si o tusa personala, eu cred ca raportul cu copilul tau trebuie sa primeze. Chiar daca vor fi momente in care nu vei simti reciprocitate din partea lui trebuie sa fii intelegator, e inca la varsta in care pustii pot fi ,,cumparati" cu o ciocolata. Sa fii insa sigur ca peste cativa ani iti v-a intelege framantarile si eforturile. Si v-a aprecia...
A, si daca ar fi sa judecam lucrurile doar citind cateva randuri trimise de cineva (in speta de tine), sotia ta va afla mai devreme sau mai tarziu ce a pierdut. ,,Indragostelille" vin si trec, iubirile raman mereu in suflet...
|
garbo287170
Postat pe 22 August 2012 22:48
|
mi se pare o abordare de gentleman, pina la urma. Si ar trebui sa iti vezi si avantajele. Iti spun asta din perspectiva cuiva care a muncit - si munceste - in afara. E drept ca mie mi-a fost teama exact de consecintele pe care le mentionezi tu, drept urmare mi-am luat plodul la spinare si am plecat cu ea peste tot pe unde am fost, chiar daca a trebuit sa fac ceva echilibristica pentru asta: ex. cu cine lasi bebelusul in prima zi in care stai la hotel si tu trebuie sa te duci la birou???? Si nici macar n-ai apucat sa schimbi bani, cu atit mai putin sa gasesti o bona?
Dar, in fine, pina la urma unde e o problema e si o solutie. Iar un job in afara presupune mult mai multe avantaje comparativ cu unul in RO. Gindeste-te ca esti scutit de multe piedici si cheltuieli fiind acolo SINGUR, poti sa construiesti o viata buna de care pina la urma tot copilul va beneficia - chiar daca nu acum, mai tirziu. Nu stiu prea multi adolescenti care, avind un parinte in afara, ar prefera sa stea in Ro si sa munceasca pe trei lei, asta daca au marele noroc sa aiba unde sa munceasca. E important sa pastrezi legatura cu el, sa nu capete o imagine deformata a ce s-a intimplat, sa nu se simta parasit EL. Atit. Iar daca acum, cind e mic, ii e mai bine cu mama lui, cind va mai creste ii va fi in mod sigur mai bine cu tine: daca vei reusi sa ti-l mentii apropiat, mailuri, scrisori, telefoane, etc.
|
quasaria
Postat pe 23 August 2012 14:59
|
As fi vrut ca si fostul meu sot sa fi reactionat la fel de ok ca si tine,in momentul divortului,mai ales cu privire la copil.
Da,situatia voastra este extrem de dificila,si asta din cauza ca nu sunteti nepasatori unul fata de celalalt in raport cu viitorul vostru comun legat de copil. Reactia ei spune multe-faptul ca incearca sa te menajeze de amanunte,faptul ca imaginea ta ca tata nu este sifonata de eventualele ei vorbe urate (asta inseamna ca nu te vede absolut deloc vinovat de situatie,sau ca este suficient de constienta ca nimeni nu te poate inlocui in sufletul copilului),faptul ca si ea sufera pentru situatia de fapt(am plans amandoi in hohote cand ne-am despartit ultima oara. Mi-e foarte greu insa sa revin acolo in locuri atat de incarcate emotional pentru mine unde acum a ramas doar o tacere apasatoare)....
De fapt,aceasta asa zisa vina impartita este doar urmarea unei slabiciuni a caracterului ei. Sunt femeie,nu vreau sa improsc cu noroi pe nimeni,dar ea a ajuns sa se destainuiasca in alta parte si sa te insele doar ca urmare a distantei fizice si sufletesti dintre voi,sau pentru ca si tu ai inselat-o?As intelege-o in gestul ei de a se plange daca era doar distanta,dar acest confident sa fie un barbat n-as fi ales nici in ruptul capului. Daca,insa,avea o moneda de platit,e scuzabil. Dupa reactia ei,insa,se pare ca se invinovateste putintel singura-o sti ea ce stie.....La fel si tu ,te invinovatesti pentru ale tale...Sa stii ca acesta este primul pas spre iertare.Iertarea ta pentru ea si a ta pentru tine.(Sa te ierti singur pentru greselile proprii e cel mai greu.)
De ce fac atata teorie?
Pentru ca reactiile voastre in raport unul fata de altul si amandoi fata de copil conteaza cel mai mult in momentul divortului,si aceste reactii sunt dictate de cat de mult va iertati reciproc greselile,de cat va acceptati cu ele,de cat sunteti capabili sa treceti peste....sunt convinsa ca intre voi s-a spus tot ce se putea spune,acum au ramas tacerile. As crede ca din starea aceasta bilaterala de regret nespus s-ar putea sa fie castigator copilul.
Fiti in continuare la fel amandoi in raport cu copilul- echilibati in a sustine in fata copilului , unul in raport cu celalalt,calitatea voastra de PARINTI BUNI,dincolo de reprosurile pe care cu siguranta vi le aduceti ca parteneri de relatie.
Tie iti este teama ca in momentul de fata conjunctura materiala care te obliga sa ramai in strainatate te va indeparta de copilul tau. Oricum vezi o indepartare a pustiului fata de tine in detrimentul celuilalt mascul.Tu esti departe de copil,el este aici,zilnic cu el.Impedimente o gramada.Concurenta neloiala-asa o vezi.Gelozie.Posesivitate.Sentimente perfect umane.
Perfect justificate.
Fals.--Nimic din ce simti nu are justificare in realitate.Sunt sentimentele tale,spaimele tale,dar nu este realitatea obiectiva.
Realitatea este una singura:nu ai de ce sa-ti fie teama din partea altora,VEI FI INTOTDEAUNA TATAL COPILULUI TAU.Singurul cu care te lupti esti tu,TU-cel cum vei reactiona in viitor.
Sunt mama unui baietel ,copil al unui divort,care in momentul de fata are un tata vitreg.Am divortat pentru ca tatal copilului m-a lovit,si fizic,si psihic-cand m-a inselat.Copilul a vazut acestea.Cand a intrat in viata noastra,barbatul acesta nu trebuia sa lupte cu ceva anume, cu imaginea tatalui perfect.
Au trecut niste ani de relatie intre baietel si noul meu sot.Acesta din urma se poarta extraordinar de bine cu copilul,ca si cand i-ar fi tata natural.Copilul putea sa-l considere TATA.Nu s-a intamplat asta .
Nu l-am vorbit de rau pe tatal sau nici o secunda, nici eu,nici sotul meu,in fata copilului.Copilul putea sa-l considere pe tatal lui natural CEL MAI BUN tata din lume.Nu s-a intamplat nici asta.
Si stii de ce ?pentru ca RELATIILE SE CONSTRUIESC.Tatal lui nu s-a preocupat sa fie un bun tata pentru fiul sau.Au ramas in urma gesturile provocatoare de divort,copiii uita, erau gesturi la adresa mea, nu am sesizat nici o data ca cel mic s-ar lupta cu fantasme din urma .Pe el prezentul l-a dezamagit.
Cu regret o spun, baiatul meu intreaba "De ce nu se poarta si tati cu mine cum se poarta de bine Radu(sotul actual)?"Cu alte cuvinte, tata, desi il dezamageste,este tot TATA.Oricate chestii cool il invata Radu(sa mearga cu bicicleta,sa joace tenis,sah,sa faca impreuna corabii),exista acolo un gol ,pe care numai tata l-ar putea umple,daca l-ar interesa.Sper ca baiatul tau sa nu resimta golul asta.
Asa ca ,orice ai alege,fa in asa fel incat copilul tau sa simta ca il iubesti si ca tot ce faci-chiar si munca in strainatate -este pentru EL. Barbatii nu prea vorbesc despre asta.Spune-i fiului tau ca il iubesti si tot ce faci pentruel . Da,stiu,conteaza si timpul,dar daca ai timp la indemana si nu il umpli cu sentimente de calitate,degeaba.Asa ca ofera-i O RELATIE DE CALITATE.
Poti cere in instanta,data fiind situatia,sa-si petreaca vacantele la tine-iarna,primavara,vara.Craciunul si Revelionul alternativ-anii cu sot Craciunul, anii fara sot-Revelionul.La fel si Pastele-un an da,un an -ba. Iar vara lasa-i mamei 2 saptamani de vacanta,restul vacantei sa fie cu tine.
Cel mai important lucru-cere sa poti sa-l vezi ORICAND doresti,in eventualitatea unor vizite ale tale in Romania.
Si exista Internetul zilnic.
Judecatorii care vad doi parinti care se inteleg ,fac treaba asa cum isi doresc parintii,zic mersi ca au scapat ei de o grija,deci cel mai bine este sa discuti cu mama ,calm, aceste aspecte ,dinainte.
Si mai important decat orice este RELATIA TA cu COPILUL.
Nu-ti fie teama,locul tau nu-l poate lua nimeni,decat daca vrei tu sa renunti la el.
Iti urez multa pace sufleteasca si intelepciune.
|
garbo_5053
Postat pe 23 August 2012 16:27
|
Daca vei pstra contactul cu copilul tau, daca o sa-i fii aproape atunci cand ii va fi greu cu siguranta vei fi si vei ramane tatal copilului. Nu conteaza cati km va despart.
Evident ca trebuie sa pastrezi o reltie civilizata cu mama baiatului, altfel nu iti va fi usor.
Sunt convinsa ca te vei descurca din moment ce ai stiut sa gestionezi perioada divortului.
|
adeline
Postat pe 24 August 2012 16:05
|
imi pare foarte rau ca nu am rabdare sa citesc
cine stie cand mi-ar folosi toate astea
|
pustietate_in_floare
Postat pe 24 August 2012 19:55
|
Dragul meu domn, asa cum te-au sfatuit si ceilalti care si-au dat cu parea inaintea mea.....important este sa ramai alaturi de copil....el iti va fi bucuria vietii in continuare...si inca ceva...cred ca este esential sa ramai prezent in viata lui....si asta nu se poate daca esti la distanta...In timp, durerea ta se va estompa..si aici ma refer la ceea ce simti inca pt fosta ta sotie. Dar va ramane o rana permanenta daca relatia cu cel mic se va deteriora...
Asa ca sfatul meu sincer este sa incerci sa ai puterea sa treci peste dezamagirea cauzata de despartie si sa te concentrezi asupra micutului...
Si eu sunt divortaat si din pacate tatal copilului meu nu gandeste la fel ca tine....din contra eu am fost cea care tot timpul a incercat sa resusciteze relatia dintre cei doi...din cauza ca la un moment dat cel mic nici macar la telefon nu mai dorea sa comunice cu tatal lui.
In consecinta nu renunta la copilul tau....mai tarziu iti va multumi! Mult noroc!
|
garbo061117
Postat pe 25 August 2012 03:27
|
|
din pacate, relatia cu fosta nu cred ca o mai poti reface...ruptura e prea veche. e bine insa ca colaboreaza cu tine pt copil, ca nu iti baga bete in roata. eu zic sa iti vezi de viata ta acolo, unde o ai de mult timp si sa mentii legatura cu baiatul, sa ti-l apropii. bafta
|
MARILENA_25
Postat pe 25 August 2012 10:48
|
Esti un om bun, nu-ti mai face atatea reprosuri. Sotul meu a fost si el plecat, timp de 12 luni, iar eu am ramas in tara, singura cu copiii. Nu am simtit nevoia unui "confident" si nu am putut sa imi vizitez sotul, pentru ca era foarte departe. In schimb comunicam aproape in fiecare zi, prin messenger sau sms-uri. In locul tau, as incerca sa comunic cat mai des cu copilul, pentru ca este foarte important. Apoi, as incerca cat mai urgent sa imi refac viata.
Sotia ta este o persoana nehotarata si, probabil mai nesigura pe ea; poate de aceea si-a ales un confident cu mult mai varstnic, care sa tina loc si de tata, pentru ea. Acest barbat este un OPORTUNIST, care a stiut cum sa profite de momentele ei de slabiciune. Va disparea din viata ei, la un moment dat si cred ca ai putea grabi si tu acest lucru, solicitand PARTAJUL bunurilor. Sunt convinsa.
Oricum, deoarece acest barbat este cu 16 ani mai in varsta, vor exista probleme majore in cativa ani, pe toate planurile. Daca vor ramane impreuna, o sa vina si randul lui sa fie inselat, dar asta nu o sa mai fie problema ta. S-ar putea ca, in cativa ani, sa doreasca sa se intoarca la tine si o sa incerce sa te santajeze, sentimental, cu copilul, ca sa o reprimesti. Ar fi o mare greseala.
Nu cred ca e cazul sa faci acte de caritate. Mai bine te gandesti la copilul tau si la tine.
Meriti sa ai o viata frumoasa.
|
garbo246436
Postat pe 26 August 2012 08:22
|
"acte de caritate...."... 
Ceea ce pierzi la un divort e timpul. Timpul petrecut impreuna, planurile, visele, investitia emotionala - banii, oricit ar parea de greu de crezut, se fac, si in unele tari se fac nu usor, ci constant... Poti sa o iei de la capat cu chilotii de pe tine si atit. Nu e cazul sa iti terfelesti amintirile pretinzind ca ti se cuvine juma de televizor... pe bune.
Si nu vorbesc din auzite, ci din prisma faptului ca am plecat din RO cu un copil la spinare, in conditiile in care am incuiat tot...doar am tras usa dupa mine. N-am luat nimic din ce am facut impreuna cu ex, n-am vindut nimic, n-am inchiriat apartamente, n-am vindut masini. Nimic. Am luat doar haine in limita a 20 de kg - ceea ce inseamna citeva izmene. Si copilul.
Asa ca discutiile despre avere sint desuete. Sint alte lucruri care te apasa mai mult decit banii pe care i-ai lasat fostei sau fostului...
|
quasaria
Postat pe 26 August 2012 09:11
|
Eu nu pot sa iti dau sfaturi doar sa iti spun ce cred ....nu ati fost potriviti...ceva a lipsit relatiei voastre altfel ea nu isi gasea pe altcineva....si mai bine ca s-a terminat acum cand esti tanar si iti poti intalni cu adevarat jumatatea....acea femeie care nu poate respira fara tine si care daca ar fi fost in locul sotiei tale te-ar fi asteptat si 10 ani....
Eu sunt in alta situatie muuult mai incurcata....si am un chin de 12 ani de casnicie....cu un om total nepotrivit...ce nu ma respecta si nu ma iubeste....si suport muulteee....asta pentru cei 2 copilasi pe care ii am....care nu au nicio vina....si stii ce-i curios???.....tu ai pierdut o casnicie pentru strainatate....la mine strainatatea pare a fi singura mea salvare din iadul ce-l traiesc.....si ma gandesc in orice zi cum sa fac si cand ......apoi ma uit la ei.....si raman doar cu lacrilmile ...si suferinta...
.FII TARE SI DUMNEZEU SA TE AJUTE SA TRECI PESTE....DOAMNE AJUTA!!!
|
fararipi
Postat pe 26 August 2012 11:01
|
|
As vrea sa am si eu curajul sa fac ceea ce ai facut tu....si chiar nu-mi trebuie nimic....insa la mine problema e ....ca am doi copii...si el nu ar fi de acord si ar face orice sa ma impiedice..si legal o poate face....esti o norocoasa ca ti-a lasat ce ai mai de pret....averea noastra....copiii...
|
fararipi
Postat pe 26 August 2012 11:12
|
De la: oana1979, la data 2012-08-26 11:12:26As vrea sa am si eu curajul sa fac ceea ce ai facut tu....si chiar nu-mi trebuie nimic....insa la mine problema e ....ca am doi copii...si el nu ar fi de acord si ar face orice sa ma impiedice..si legal o poate face....esti o norocoasa ca ti-a lasat ce ai mai de pret....averea noastra....copiii...
|
fararipi
Postat pe 26 August 2012 11:13
|
|
avea citeva saptamini. Ar fi fost mult mai complicat sa o alapteze el.
|
quasaria
Postat pe 26 August 2012 13:24
|
|
te admir...eu am fost o lasa si m-am lasat mereu amagita de un prea bun actor...
|
fararipi
Postat pe 26 August 2012 13:42
|
Q,cred ca ...436 nu se referea la acte de caritate in privinta banilor,ci la gestul de a o primi inapoi,in eventualitatea ca ......
Sunt de acord cu tine,si eu am lasat averi in urma la partaj,fara nici o durere sufleteasca,pretul platit in divorturi este investitia emotionala pierduta,visele naruite,durerea din suflet si mai ales regretul ca i-ai ales copilului un tata nepotrivit aspiratiilor tale pt copil. Dar viata trece cu ale ei,copilul creste,invata lectia vietii poate mai bine ca altii,cu siguranta mai dureros dar poate mai cu folos pt viitorul lui.
|
garbo_5053
Postat pe 27 August 2012 12:49
|
Va multumesc foarte mult pentru timp si anvergura raspunsurilor!
Stiam eu ca merita sa astept pana va intoarceti din concediu..
La un moment dat credeam ca sunt prea complicat pentru a pune la incercare rabdarea celor care pot spune ceva. Aveam si un sentiment de femeiusca plangacioasa vorbim aici pe forum mai mult cu femei (Yes, I feel like a woman!) insa, nu, iata ca e si un barbat care s-a alaturat. garbo_2348 inregistrat (doar) ca femeie! Thanks buddy!
Iti multumesc mult si tie garbo_5053 whoever you are!
((((..dar ea a ajuns sa se destainuiasca in alta parte si sa te insele doar ca urmare a distantei fizice si sufletesti dintre voi,sau pentru ca si tu ai inselat-o?)))
Nu am inselat-o niciodata, insa fiind nefericit si eu pe alocuri in ultimii ani am avut alte comportamente mai subtile, mai fara impact frontal (credeam eu). Acum realizez ca ele s-au acumulat. Vorbesc aici despre faptul ca eu eram un fel de 'de serviciu' cu grijile si cu rezolvarea problemelor si am pierdut pe drum capacitatea de a ma bucura de lucruri simple. Am indus aceasta stare si partenerei (care avea un background diferit) si am facut ca pana la urma sa creada ca sunt incapabil sa fiu si sa ofer fericire. Asta cred acum.
Apoi, incerc sa separ cele 2 intrigi:
1. sotia mea a simtit ca nu mai e ce trebuie = 'nu te mai iubesc!';
2. dupa ceva timp confidentul devine iubit.
Una-i una alta-i alta. Asta e ceea ce mi s-a spus si asta cred si eu pana la o proba contrarie. Sunt naiv? Poate..
Recunosc ca e mai racoritor pentru mine sa ignor #1 insa daca as face-o nu as invata nimic poate pentru o urmatoare, eventuala, putin-probabila si total nedorita acum... relatie..
Multumesc, mai vorbim!
|
garbo_6349
Postat pe 28 August 2012 13:40
|
Buna si iarasi iti multumesc,
Asta simt si eu - am evoluat in cadente si directii diferite. Proiectele mele au ramas doar ale mele la un moment dat. Intr-adevar slabiciunea si as mai adauga si lipsa de comunicare au dus in acest punct.
Am spus 'sa separ intrigile' in contextul ntrebarii cu 'inselarea'.
Copilul trebuie sa ramana principalul focus - asta e si lupta mea (cu mine) si sunt multe momente in care in mod necontrolat suficient devin eu cel care necesita atentie si ingrijiri.... cel care cauta obsesiv sa traga invataminte. Macin mult mai mult decat ar trebui sa o fac, stiu.
E o situatie noua, nu stiu cum sa ma comport, pe de alta parte - nu stiu de exemplu cum o sa pot sa ma indepartez afectiv gradual de ea, sa ramana un coleg de proiect, consolidand totodata ceea ce am deja cu copilul. Cum o sa functioneze treaba asta, habar n-am...
|
garbo_6349
Postat pe 28 August 2012 17:35
|
Totul parea asa de simplu acum 10 ani, acum 7 ani sau acum 5 ani ... Si tot acest timp in care s-au intamplat atat de multe si ai construit un univers intreg care acum s-a destramat..
si fiecare incercare de a stinge durerea se opreste in ganduri care nu ajuta in nici o directie .. de parca orice decizie luata acum ar fi definitiva .. oare de inima sau ganduri sa asculti!?
e tot mai aproape momentul in care construiesti un nou univers si numai tu stii daca baiatul tau sau altceva/ altcineva e centrul acestui univers...
si orice drum ai urma timpul e cel care iti va lumina cararea..
putere, rabdare si iubire!
|
Allexandra
Postat pe 29 August 2012 18:45
|
Momentul e dificil dar nu tragic. Comunicarea a fost baiul si nu departarea! Nu-ti mai reprosa strainatatea pentru ca nu ai dreptate! Poti comunica foarte bine la distanta si poti cu partenerul in coaste sa nu comunici deloc. Ea a gasit deci un om, un barbat care a ascultat-o si a inteles-o...un barbat care probabil o iubeste.
Solutia problemei este deci tot comunicarea, invata acum sa comunici cu ea ca sa gestionati IMPREUNA despartirea voastra. Veti ramane ORICUM legati prin copil, de copil...cel putin...Ea pare o femeie dispusa la dialog ceea ce nu e chiar putin. Ramai in strainatate o vreme, fa bani, lasa timpul sa mai treaca dar sfatul meu e sa te intorci langa copil, sa-i fii in preajma , sa-l vezi crescand, sa-i fii un adevarat tata. Multi dintre noi esuam in casnicii dar tare bine ar fi sa nu esuam ca parinti...
Mai zic odata o vorba care mie imi place mult: nu exista erori ci exista drumuri, drumuri catre noi insine la urma urmei...Fa din acest divort o lectie de viata si nu o rana care sa nu se inchida, ok?
|
Luna_in_capricorn
Postat pe 29 August 2012 19:30
|
problema e ca incerci sa planifici lucruri care nu pot fi planificate. NU e momentul sa fii control freak. Ia lucrurile asa cum vin. Uneori, se aseaza singure. Sintem mai adaptabili decit credem, doar ca avem nevoie de timp. Mai mult sau mai putin timp.
Nu cred ca trebuie sa te intorci in RO ca sa fii fizic alaturi de copil - e important sa ai o relatie de calitate cu el, nu una in care sa iti vada figura tot timpul prin preajma, neaparat. Gindeste dincolo de urmatoarea luna, urmatorul an: copilul va creste, va avea si alte nevoi in afara de a-l plimba prin parcul din coltul blocului cu trotineta: atunci o sa poti sa il ajuti daca esti stabilit in alta parte decit in RO.
|
quasaria
Postat pe 30 August 2012 15:18
|
,,E o situatie noua, nu stiu cum sa ma comport, pe de alta parte - nu stiu de exemplu cum o sa pot sa ma indepartez afectiv gradual de ea, sa ramana un coleg de proiect, consolidand totodata ceea ce am deja cu copilul. Cum o sa functioneze treaba asta, habar n-am...,,
L-am intrebat pe sotul meu,care afost intr-o situatie asemanatoare cu a ta.Fosta lui l-a inselat,iar el, desi a incercat din rasputeri sa o ierte pentru a pastra familia,copiii,nu a rezistat mai mult de un an jumate sub presiunea sentimentelor de tradare,de neincredere .A dat divort,desi ii sangera inima dupa fetite.
Mi-a spus ca initial a urat-o pentru ca l-a ranit personal,apoi a urat-o pentru ca a destramat familia,apoi s-a astermut doar tristetea dupa copii.La sfrsit s-a reechilibrat. Se simte si acum micsorat din rolul de tata (la distanta de ani de zile de la evenimente),dar vazut din afara-ochiul meu este destul de obiectiv in raport cu asta-este un tata extraordinar pentru copiii lui,si ei percep in totalitate asta.Desi nu stau cu el decat 2 zile la cate 2 saptamani,amandoua fetele sunt topite dupa el.Daca el spune intr-un fel,il asculta orbeste,nu pentru ca le impune, ci pentru ca tata ,,stie tot,, daca el doreste sa faca altfel decat vor ele nu se aud discutii,plangeri sau lamentari,pt ca stie sa le explice avantajele de a face acel altfel.Daca ele cer ceva peste limitele bunului simt stie sa le convinga cu blandete sa renunte,fara sa uite sa le ofere altceva rezonabil in schimb (nu ma refer la chestii banesti,materiale,ci la eforturi de timp,de energie sau de situatii).Este mereu un om echilibrat,intelegator si realist.
Si asta nu se intampla pentru ca cei doi adulti au fost ,,buni colegi de proiect,,-cum ai spus tu,ex-sotia lui a fost turbata un timp,ii interzicea sa vina sa ia fetele la programul de vizitare,le picura in urechi venin la adresa lui,etc Era o reactie de furie la adresa faptului ca fusese pedepsita pentru actul ei (sex de sport),era o femeie dominatoare,avida de putere si control, se simtise puternica asupra lui ani de zile si deodata pierduse controlul relatiei.Pentru indrazneala de a fi incheiat relatia,el merita a fi cel pedepsit.
El a continuat sa le spuna fetelor ca le iubeste, ca ii este dor de ele,ca ce s-a intamplat intre el si mama lor n-are legatura cu cat de mult le iubeste el pe ele.A functionat.
Ai marele avantaj ca nu ai o fosta furioasa ,agresiva si care sa instige copilul impotriva ta.
Sentimentele tale pentru ea vor curge dupa cum este inima ta construita-poate nu va fi ura,ci doar regret,etc,etc.TIMPUL iti va macina sentimentele pentru ea in ritmul tau specific.
Sentimentele tale pentru copil nu se vor schimba fata de momentul actual.Ti-e frica de tine ca te vei indeparta afectiv ,din tine insuti, de baietel????Nu cred. Dupa cum vorbesti despre copil ,orice conjunctura s-ar interpune intre voi,nu cred ca te vei schimba esential in afectele tale pentru copil .Distanta strainatatii,km si ore de pauza in comunicare nu rup legaturi afective atat de puternice.Ti-e frica ca iti va reprosa dupa ani ,,unde ai fost cand am luat premiul in clasa I,sau cate lectii ai facut cu mine??sau de ce m-a dus la handbal doar nenea...si nu si tu??,, Stiu,ar parea indreptatite asemenea reprosuri ,dar spune-i din timp mamei sa nu te sape din punctul asta de vedere,pana mai creste pustiul,si pe la 8-9 ani ii vei putea explica tu singur de ce ai ales strainatatea-tot pentru el, in favoarea lui, si fii convins ca daca gaseste in tonul tau sentimentul de dragoste si nu se simte parasit afectiv, va intelege in totalitate.Copilul meu are 9 ani si de pe la 6-7 emite judecati extrem de juste despre tatal lui,despre sotul meu, despre toti cu care este in contact,mult mai pertinente decat am putea noi,adultii, sa o facem.Au astia mici niste detectoare de sentimente ceva de speriat!1 Ma bucur macar pentru asta.
Si daca va aparea peste niste ani o noua, sunt convinsa ca nu-i va lua locul copilului.Sau ca vei sti sa alegi ofemeie care sa nu-ti pretinda aberatia asta.
Ca un sfat paralel,mai lasa lucrurile sa curga.Viata le aseaza cum sunt facute sa se aseze,chit ca vrem noi intr-un fel sau altul.
Te zbati sa iei decizia corecta.
Siii???
De unde stii ca e cea corecta,din perspectiva viitorului?
Pentru moment,logica banala,a mea,a ta ,a Quasariei,etc si a altora este sa ramai acolo unde esti,tot spre binele copilului.
Numai viitorul va spune daca a fost alegera corecta.Nu poti trai sub spectrul ,,ar fi fost asa,asa,asa, daca alegeam atunci,candva, altfel.,, -pt ca nu stii intr-adevar cum ar fi fost lucrurile,daca decizia ar fi alta. Nu-ti poti prevedea viitorul .Alegerile sunt bune sau rele prin prisma moralitatii, nu a conjuncturilor alese.
|
garbo_5053
Postat pe 1 Septembrie 2012 13:23
|
Medierea reprezinta modalitatea de solutionare a conflictelor pe cale amiabila cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator autorizat, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al sotilor.
Mediatorul autorizat te poate scapa de proces intr-un termen foarte scurt si cu maxima discretie, partile putand divorta in mod amiabil, fara un conflict major, pot stabili custodia comuna a copilului/copiilor partajul si toate cererile conexe unui divort in termeni legali si cu cheltuieli minime .
Ce alegeti, mediere sau un proces costisitor ? http://mediatorbucurestimustateanu.ro/divortul-cu-copii-minori/
|
Mediator_Bucuresti_Mustateanu
Postat pe 18 Aprilie 2013 10:15
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie