18 Mai 2017 publicat în Tratamente naturiste 21 share-uri

Fiindca are o aroma foarte puternica, de obicei ceaiul de iasomie este asociat cu un ceai de baza, precum ceai verde, negru, alb sau oolong, menit sa ii absoarba mireasma si sa ii potenteze calitatile tamaduitoare.

Pe multe strazi din Bucuresti si in multe gradini pluteste un parfum divin de iasomie. Imi plac atat de mult aceste flori albe superbe incat imi imaginez ca undeva in gradina Raiului, aceste flori se afla la loc de cinste printre florile de salcam, tei, liliac, soc sau Mana Maicii Domnului. Da, chiar cred ca Raiul are miros de iasomie.

“Plantele care se trezesc cand altii dorm. Iasomiile timide isi tin parfumul pentru ele insele intreaga zi, dar cand soarele apune isi elibereaza deliciosul secret pentru orice adiere de vant.” (Thomas More)

Iasomia - darul de la Dumnezeu. Istorie si legenda


Foto: Imageman /Shutterstock

Denumirea de “iasomie” s-ar traduce prin “un dar de la Dumnezeu”, iar planta are o frumoasa si indelungata istorie in spate. Inca din antichitate, vechii greci si egipteni foloseau aceasta planta in aromoterapie si ca afrodiziac, ba chiar preparau din frunzele si florile ei o pasta pe care o foloseau pentru a ingriji ranile si cicatricile. De asemenea, chinezii si indienii se numara printre popoarele care au indragit nespus aceasta planta si o folosesc atat ca remediu extern in medicina populara, cat si sub forma de ceai.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Nou, ediție limitată - Wonders of Jasmine

In mod oficial, in China, ceaiul de iasomie apare mentionat in timpul dinastiei Song, care s-a incheiat in secolul 13 IH, fiind insa dedicat doar capetelor incoronate. Mai tarziu, in timpul dinastiei Ming, chinezii au dezvoltat si perfectionat procesul de amestecare a frunzelor de ceai verde sau negru cu florile de iasomie. Nu intamplator, astazi, in China de Nord, inca se mai pastreaza obiceiul de a-ti servi musafirii cu un ceai delicios de iasomie.

Disputele despre originea iasomiei continua insa si astazi…Se spune ca iasomia ar fi originara din Persia, apoi ar fi ajuns in India, de unde a ajuns si pe meleagurile chinezesti. Unele voci sustin ca ar provine de fapt din India, din partile nordice ale vailor muntilor Himalaya, iar altele o plaseaza pe teritoriul Persiei antice, insusi numele de iasomie provenind dintr-un cuvant persan ce inseamna “floare parfumata”.

Un lucru este cert insa: in gradinile regilor din Afganistan, in curtile imperiale chinezesti, in gradinile dinastiilor egiptene, in Nepal, Persia, florile de iasomie erau extrem de pretuite. Astazi sunt peste 200 de specii individuale de iasomie si provin din Asia, Europa si Africa. Femeile din Asia de Est si Sud-Est inca folosesc florile de iasomie ca decoratiuni de par.

Foto: BonNontawat /Shutterstock

Cum s-a raspandit insa iasomia in Europa? Legenda spune ca responsabilul a fost Cupidon. Singurul proprietar al unei plante de iasomie din Toscana a interzis ca cineva sa rupa, chiar si o singura frunza sau floare, din arbustul sau de iasomie. Insa Cupidon si-a aruncat sagetile. Indragostit si dornic sa o cucereasca pe aleasa inimii sale, proprietarul de iasomie nu s-a putut abtine si de ziua iubitei sale i-a daruit un buchet de flori, in care a inclus si o crenguta de iasomie. Se spune ca frumoasa a fost atat de impresionata de parfumul si gingagia florilor incat a acceptat pe loc sa fie sotia gradinarului. De atunci si pana in zilele noastre, o traditie toscana ne arata ca florile de iasomie sunt nelipsite de la nunta unei femei.

Citeste despre beneficiile iasomiei pe pagina urmatoare >>


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri