La școala din Căiuți, Irina e considerată eleva cu potențialul cel mai mare la învățătură. E în clasa a VI-a, are numai note de zece și un viitor strălucit în față. Este copilul sensibil, modest în a-și arăta calitățile, bun cu toată lumea, de ajutor în casă și săritor. Cum altfel ar putea să se arate viitorul ei? În realitate, însă, viața Irinei nu e deloc ușoară.

Comunicat de presă

Ea face zilnic naveta dintr-un sat al comunei Căiuți, aflat la 15 kilometri de școală. „Mereu a știut să se mulțumească cu ce are, nu a cerut niciodată imposibillul și nici nu a avut pretenții mai mari decât posibilitățile”, spune mama ei.

Ionela Hoarță, mama Irinei, s-a născut în comună și soarta a făcut ca în calea ei să ajungă un om cu suflet mare care a ajutat-o să-și continue educația. A mers la liceu la Iași și apoi a avut șansa să urmeze o facultate. Pentru că se îndrăgostise de un băiat din sat, care locuia și muncea la Brașov, a ales să studieze mai departe acolo. A urmat astfel Facultatea de Științe Economice din Brașov, și-a luat licența și urma să fie finanțistă. Numai că la momentul respectiv nu și-a găsit de muncă în domeniu. S-a angajat ca vânzătoare, energia ei fiind canalizată mai degrabă către omul pe care îl iubea.

De ceva timp acesta fusese diagnosticat cu scleroză în plăci și, deși poate ar fi putut să se retragă și să-și vadă de viață, mai ales că știa că e o boală incurabilă ce avea să evolueze în timp, din prea multă iubire ea l-a luat de soț. Rodul acestei mari iubiri a fost Irina. Apoi au urmat alți doi copii, un băiat în vârstă de șase ani și unul ce abia a împlinit doi ani. „Soțul meu era dulgher și avea o meserie bună. Numai că pe șantier au apărut primele semne ale bolii. Atunci au observat că nu mai putea ține ciocanul în mână, nu se mai putea ține pe picioare de multe ori. A pierdut serviciul, am fost pe la toți medicii și după câțiva ani am aflat diagnosticul”. S-au mutat la țară, la Căiuți, locul de baștină al amândurora și și-au văzut mai departe de viața lor, cu bune, cu rele.

Astăzi tatăl Irinei ajută cum poate la treburile casei, într-un ritm foarte lent și nesigur de multe ori. Dar nimic nu poate zdruncina această mare iubire ce-i leagă pe părinții ei, nici măcar lipsurile materiale. Iar asta nu poate însemna decât cel mai potrivit loc în care să crească un copil, unul încărcat de dragoste, zâmbete și încurajări.

Irina își dorește foarte mult să studieze Teatrul. Mijloacele materiale din familie nu o ajută în acest moment să se apropie de visul ei, deși părinții o susțin în tot ceea ce își dorește. „O să încerc din toate puterile să meargă la liceu și apoi la facultate. Despre cursuri de dans, teatru sau muzică nici nu m-am interesat pentru că nici nu îndrăznim să visăm”, spune mama. Irina a fost de mică un copil absorbit de cărți. „Stătea numai cu cărțile în față, desena, colora, citea. Asta face zi azi. Iar când nu e cu cărțile în brațe, mă ajută în casă, are grijă de frățiorii ei”.

Foto: Irina si familia ei

Ce speră Irina până atunci este ca drumul pe care îl parcurge acum spre școală să fie unul mai ușor, pentru ea și colegii ei, și să îi rămână mai mult timp de studiu. La sfârșitul anului trecut, școala din Căiuți a intrat în campania Împreună pentru școala noastră organizată de Narada din dorința de a mobiliza comunitatea și de a-i face pe oameni să doneze pentru o cauză nobilă: achiziționarea unui microbuz școlar.

Ce s-a întâmplat a fost ceva ce a depășit speranțele tuturor. Campania s-a încheiat cu un târg școlar în care s-au implicat atât profesorii, cât și elevii și părinții, unde au fost licitate produse confecționate de toți. Deși Căiuți este o localitate vulnerabilă din inima Moldovei, deși locuri de muncă sunt foarte puține în localitate și cel mai apropiat oraș este Oneștiul, la 30 de kilometri, oamenii au venit și au susținut inițiativele copiilor și ale profesorilor.

La finalul zilei de târg, școala a strâns 5000 de euro, o sumă enormă pentru condițiile descrise, însă insuficientă pentru acest proiect. La acești bani se vor adăuga finanțări din partea partenerilor Narada, Bergerat Monnoyeur, Ipso Agricultură, BIC Romania, Amazon Romania, Adrem Amazon Romania și SITECH Romania Construction Technology, dar și din partea consiliului local tocmai ca Irina și colegii ei să poată veni zilnic la școală cu un microbuz nou.

Narada a luat ființă în urmă cu mai bine de cinci ani, când Andra Munteanu (co -fondatoare a organizației) a citit un studiu despre motivele abandonului școlar în rândul copiilor. Primele pe listă erau durerile de dinți și lipsa încălțărilor potrivite. Motive absurde într-o Românie europeană, dar dureros de reale în comunitățile marginalizate și vulnerabile din țară. În aceeași perioadă, Raluca Jianu s-a alăturat ca voluntar în sprijinul misiunii, creionând pentru prima dată schița pe hârtie a ceea ce avea să devină mai târziu HartaEdu.ro. Astăzi este CEO al organizației.

Născută sub umbrela Romanian Business Leaders, Narada are viziunea de a construi o Românie în care fiecare copil are acces la o educație de calitate, care să-l pregătească pentru succesul în viață și în carieră. Cu o echipă multi-disciplinară de profesioniști care abordează problema cu soluții integrate, utilizând tehnologia și transferul de know-how, dar și experiența profesională, cu un mod de lucru tehnocrat și planificat, Narada își propune misiunea de a mobiliza comunitățile pentru a găsi soluții de transformare a sistemului educațional.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri