De regula, desprinderea nu se realizeaza fara efort si fara a trece printr-un amalgam de sentimente care pot fi de-a dreptul ravasitoare prin intensitatea si contrarietatea lor. Oscilam intre manie, iubire, cramponarea de trecut, neacceptare, melancoli si tristete si suntem tentati sa construim o imagine idealizata a trecutului chiar daca acesta era departe de a fi perfect. Procesul in sine este o experienta psihologica covarsitoare si poate devitaliza emotional. Intervine in joc puterea ta de a lupta cu dezradacinarea, cu iubirea, cu absenta iubirii, cu suferinta care ramane dupa. Schimbarea care survine despartirii pare un haos total. Iar haosul sperie si produce teama. Nu doare neaparat iubirea, ci golul pe care il lasa in urma acel “ceva” care a facut parte din viata ta. Doare absenta lui. Dar fiecare reuseste pana la urma. In bataile propriului ritm, fiecare reuseste sa se dezlipeasca de trecut si sa inceapa constructia unei noi etape in viata. Si nu exista "nu pot" in aceasta perioada travaliului de doliu. Exista doar "trebuie". Trebuie sa mergi mai departe.
Un articol de Dana Negoita
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie