“Omul are nevoie de o poveste pentru a invata sa isi traiasca viata…” Psiholog Constantin Cornea
“Am muncit enorm si am avut noroc sa fiu omul potrivit la locul potrivit. Am dormit cand am apucat, am mancat in fuga, am exagerat cu alcoolul, am calcat stramb ori de cate ori am gasit o tipa frumoasa, dar mi-am iubit familia mai mult decat orice pe lume. Stiu ca pare o ecuatie imposibila, sa iti iubesti familia si sa inseli. Dar eu cred ca este doar o ipocrizie. Oare cati au ocazia cu adevarat sa o faca si nu o fac pentru ca sunt casatoriti. Sunt convins ca mult mai putini decat cei dispusi sa arunce cu piatra.
Am construit o companie infloritoare pentru care am muncit enorm, am riscat, dar am castigat. Nu m-am gandit o clipa la faptul ca viata de familie trebuie sa fie intr-un echilibru cu afacerea. Am crezut ca rodul afacerii este cel care imi tine familia unita si ca escapadele, de orice natura, imi sunt iertate tocmai pentru ceea ce aduceam acasa.
Nu m-am gandit o clipa ca un om puternic, care a realizat atat de multe, va ajunge vreodata la psiholog. Ma gandeam ca acesta este pentru oameni slabi. Iar eu eram un om puternic, care avea tot ce ii este necesar.
Am inteles cateva ecuatii la care nu m-am gandit sau pe care nu le-am luat in seama in alergatura mea dupa succes. Am inteles ca timpul cu familia nu poate fi cumparat, ca partenera nu se poate hrani doar cu cadouri, iar copiii cresc si clipele importante din viata lor nu se mai intorc niciodata.
M-ai rugat sa iti spun ce le place copiilor mei, ce dorinte au, ce calitati le-am cultivat sau cate confidente am impartasit alaturi de ei. Mi s-a parut o intrebare simpla, puerila. Insa am gasit atat de greu raspunsurile… Mi-am dat seama ca timpul a trecut, iar eu nu ii cunosc aproape deloc.
Imi spuneai ca parintii ar trebui sa fie un model pentru copii. Parea un cliseu… M-ai intrebat care sunt calitatile pe care eu le-am cizelat, cultivat, incurajat, dar si demonstrat prin propriul exemplu ca sunt importante in viata. Mi-am dat seama ca reprezint aproape un necunoscut care le sponsoriza placerile, fara sa formam o familie, o echipa. Culmea, la o intrebare cliseu, nu gaseam raspunsul cliseu. M-ai rugat sa aduc poze din anii trecuti si nu imi aminteam mare lucru din acele fotografii. Parca nu erau si despre mine. Aburii alcoolului, nonsalanta omului ajuns au sters ca un burete trecutul din mintea mea.
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor
Cei 6 supereroi: Poveștile celor șase copii care au învins, chiar și la 540 de grame de viață. Aparatura medicală de ultimă generație îi ajută pe prematuri să meargă acasă