Despre talent și importanța de a ne urma chemarea.

Ție ce-ți trece prin minte când auzi cuvântul „talent”? Care este prima imagine care îți vine în minte? (Spune cu voce tare prima idee ce-ți apare, iar după aceea continuă lectura articolului.)

Dacă e să-mi exprim părerea, pentru mine este un dans frenetic în vârful picioarelor, o splendidă săritură în apă sau tușa învingătoare a unui spadasin. Sau, de ce nu... un sărut. Ne trebuie talent și pentru a săruta, nu-i așa?

Etimologic vorbind, «cuvântul „talent” provine din limba latină medievală, unde desemna „valoarea” pe care cineva o avea. Încă din vremea Republicii, talentum desemna o unitate de măsurare a greutății folosită de negustorii greci și, cu timpul, a ajuns să desemneze orice monedă grecească din aur sau argint, adică orice monedă cu valoare considerabilă. Prin urmare, „talentul” este o metaforă pentru „valoare”.», fără a ne referi însă aici, la prețul cu care sunt etichetate/achitate produsele în piață.

TALENTUL ESTE VALOAREA NOASTRĂ - UN GIUVAIER

Talentul este valoarea nostră. Este acea calitate, acea dotare, abilitate sau competență pe care fiecare dintre noi o posedă într-un anume sector sau moment al vieții. Fiecare dintre noi avem cel puțin unul, cu siguranță.

Talentul este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău către Dumnezeu. - Leo Buscaglia

Talentul este acel ceva extrem de personal care ne determină să fim orgolioși de noi înșine. Este cartea noastră de vizită care ne face diferiți de ceilalți în acestă viață, este ceva-ul cu care ne naștem și care de cele mai multe ori se transformă în scopul nostru de a fi. Este o vocație care trebuie recunoscută, hrănită, scoasă la lumină. Din rațiuni culturale, familiare sau sociale, adesea uităm să ne ascultăm valorile, talentul sau talentele noastre. Sau și mai rău, dese ori nici nu-l recunoaștem pentru că altcineva are grijă să ne spună ce trebuie să facem, negându-ne astfel talentul nostru și deci pe noi.

Photo by Hope Aye from Pexels

Dar, cum să facem să-l recunoaștem? Să redevenim copii pentru o clipă: haideți să redevenim copiii de 4 - 6 - 10 ani, când probabil eram cu mult mai deschiși față de lume, decât suntem astăzi și cred că acolo vom descoperi și răspunsul. Ce anume îți plăcea să faci în afară de a căuta cu frenezie borcanul cu dulceață? Care era cea mai mare pasiune a ta? Ce îți doreai să faci când devii mare? Cum te imaginai? Crescând, se întâmplă ca nimeni să nu ne sprijine. Nimeni nu ne îndeamnă să fim noi cu adevărat și iată cum talentul și dorințele care îl animă sunt uitate într-un colț umbrit al existenței noastre.

Photo by Wellington Cunha from Pexels

Dar talentul nostru nu trebuie uitat, el trebuie onorat și tratat ca un giuvaier. Talentul nostru, piatra prețioasă pe care fiecare o șlefuiește, este motorul dorințelor care nasc în mod spontan din interior și care reflectă capacitatea nostră, valoarea noastră, abilitățile noastre de a făuri. Este acel ceva care ne conduce spre satisfacție, spre o constantă stare de bine - la mulțumire sufletească și chiar la fericire.

Talentul este un dar universal, dar ai nevoie de curaj ca să îl poți folosi. Nu îți fie teamă de a fi cel mai bun. - Paulo Coelho

Dacă însă ajungem să percepem valoarea simbolică a dorințelor pe care le purtăm în suflet, vom putea obține un extraordinar indiciu pentru drumul cel mai potrivit ce îl avem de parcurs.

MISTERUL REGELUI SOLOMON

În Biblie ni se vorbește despre talente în timpul construcției Templului lui Solomon. Regele David a lăsat fiului său Solomon talentele sau „aurul” pentru a construi un templu în onoarea divinității. Am putea spune că talentul este o moștenire pe care o primim astfel încât fiecare dintre noi să se poată exprima în raport cu partea sa divină.

Prin moștenire nu trebuie să înțelegem că ar trebui să continuăm talentul părinților noștri, ci să recunoaștem acea moștenire specială cu care venim pe această lume și care este un dar individual. O moștenire care nu este necesar să ne fie predată de nimeni pentru că face parte din ADN-ul nostru. Să ne onorăm propriul talent este asemenea construirii unui templu, precum Solomon, ținând seama de înclinațiile naturale și frumusețea noastră interioară.

Mergând și mai departe, descoperim că numele „Solomon” are aceeași rădăcină precum „shalom” care înseamnă pace, bunăstare.

Putem spune că talentul fiecăruia dintre noi este templul nostru de pace și starea de bine.

Ce ai gândit în faza inițială? Ce visai să devii când erai copil? Acestea sunt întrebări esențiale care ne ajută să aflăm dacă suntem pe strada corectă, în acord cu noi înșine, pentru a putea exprima pe deplin talentul nostru.

Foto homepage: By Ailisa /Shutterstock


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului MISTERUL REGELUI SOLOMON - aurul din suflet: Când nu ne urmăm talentul, ne negăm pe noi înșine.