12:05, 13 Mai 2011 publicat în Lifestyle

A ajuns aici, acum, pentru ca asa au decurs lucrurile, pe drumurile astea a pasit. Cine a indrumat-o? Viata? Sau teama? Intuitia? Sau dragostea? Dorul? Poate curiozitatea?

Ce este ea azi? Cine ar fi vrut sa fie? Este unde si-a dorit? Poate ca da, poate ca ba.

Stie doar ca a crescut… in feluri diferite. In dorinta, in imaginatie, in creativitate, in zambet, in puterea de a darui, dar mai presus in capacitatea de a ierta. Bratele i-au crescut pana la cer intr-o zi si a imbratisat multi oameni. A fost pe rand inger, iubita, mama, dascal, sora, dar mai intai de toate a fost o celula – ou din care s-a format un embrion, apoi un fetus, si in cele din urma o mandrete de fata. Mangaiata de razele plapande ale soarelui de mai, crestea si radea, inseninand zilele celor dragi.

Citeste si:
6 Metode pentru a-ți ajuta sistemul imunitar
6 Metode pentru a-ți ajuta...

A crescut sub protectia ingerilor, a voiei bune, a viselor colorate din fiecare noapte cu luna, si a zorilor senine, cu miros de flori de mar si aripi de zambet si ganduri senine, spalate de roua.

Purta o rochita lunga, asteptand sa creasca. Stia ca atunci cand rochia se va scurta, ea a devenit matura, si oamenii o vor privi cu dragoste, cu admiratie, si usoara invidie. Buzele ei ce poarta un zambet ce te imbie sa le privesti – asta daca nu le poti gusta printr-un sarut – nu se uita cu una cu doua.

Cositele de culoarea ruginii in lumina strengara a zilei in amurg, s-au transformat in bucle rebele, ce sunt rasfatate de vantul turbat, lin sau pur si simplu indragostit de ea, fata cu buze pline de zambete dulci. Si a crescut, si viata o purta prin lume, si intalnea oameni. Crestea, iubea, imbratisa sperantele in fiecare noapte. Isi dorea ca atunci cand va creste mare, sa locuiasca intr-o casa alba, in care visele pe care le desena in nisipul fierbinte sau pe aripile vantului ce zburda in toate zarile sau pe norii cu felurite arome, sa devina reale.

Citeste si:
Cum să ai din nou încredere în iubire după ce ai fost trădat/ă
Cum să ai din nou încredere...

Destinul are prostul obicei sa dea intalniri ciudate. Asa se intalnise ea cu Dezamagirea, intr-o zi de iarna, cand soarele se ascunsese intr-un barlog in sufletul padurii. Orice si-ar fi dorit sa realizeze, totul lua o intosatura radical opusa. Nu mai intelegea nimic. Zambetele si-au modificat forma, obrajii culoarea, buclele au devenit lipsite de vioiciune, iar rochia s-a zdrentuit. Toate visele construite cu truda in fiecare noapte erau daramate in zorii zilei. Nu stia cui sa ceara sfaturi, caci fusese dezamagita si de oameni.

A descoperit ca poate gasi raspunsuri in carti. Din acea clipa citea tot ce gasea, tot ce primea in dar sau ii atragea atentia. Astfel, a crescut intr-un mod armonios, a aflat raspunsuri la intrebari, putere sa depaseasca hopuri si idei pentru a construi poduri peste anotimpuri, griji, nevoi, tristete si rautati.
Sufletul ei crestea luminos, iar frumusetea se intensifica de la interior spre exterior. Povestile din ea dospeau pe zi ce trecea, prindeau forma de fulg, zbor, incredere si familie.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri