Stia ca se ratacise pe carari urate ale vietii, dar se afla la locul potrivit. Fiecare om intalnit o facuse sa creasca putin cate putin, dar armonios, discret, ca o flacara ce palpaia candva sau era pe cale de a se stinge, intr-o dimineata.
A crescut copila si rochia i-a devenit neincapatoare. A sosit timpul sa iubeasca. Isi mangaia in liniste pantecul si scria o poveste cu zambetul unui copil, pentru un copil al dragostei lor fugitive. Uitase sa-i marturiseasca sau poate i-a fost teama. Il astepta la locul intalnirii, purtand in privire iubirea dintai.
Un articol de Cristina Panait
Cristina Panait este castigatoare in cadrul concursului de creatie organizat impreuna cu Editura Humanitas
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună