Stia ca se ratacise pe carari urate ale vietii, dar se afla la locul potrivit. Fiecare om intalnit o facuse sa creasca putin cate putin, dar armonios, discret, ca o flacara ce palpaia candva sau era pe cale de a se stinge, intr-o dimineata.
A crescut copila si rochia i-a devenit neincapatoare. A sosit timpul sa iubeasca. Isi mangaia in liniste pantecul si scria o poveste cu zambetul unui copil, pentru un copil al dragostei lor fugitive. Uitase sa-i marturiseasca sau poate i-a fost teama. Il astepta la locul intalnirii, purtand in privire iubirea dintai.
Un articol de Cristina Panait
Cristina Panait este castigatoare in cadrul concursului de creatie organizat impreuna cu Editura Humanitas
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie