Mai demult, candva, multumesc era o arta simpla, un ritual banal, niste reguli elementare (nu se spunea de prea multe ori caci riscai sa cazi in ridicol), un semn de respect, de apropiere, de comunicare eficienta, de relationare corecta si sincera intre oameni. Astazi, multumesc este invechit, are iz de comunism, iar cand minunea se intampla, multumesc-ul este mai mereu grabit, fortat, imbracat cu ostilitate si incarcat cu neadevar.

Oare chiar nu suntem capabili sa ne energizam pozitiv unii pe altii in loc sa ne aruncam in carca frustarile, supararile si amareala noastra cea de toate zilele?... Oare chiar nu suntem capabili sa dominam mitocania prin bun simt si educatie? Eu vreau sa spun “multumesc”, vreau sa primesc un “multumesc” sincer, vreau sa primesc un zambet, vreau sa ofer, vreau sa aud mai des un “cu placere” si vreau sa vad ca nu a murit obiceiul de a face gesturile cu placere, cu entuziasm, cu daruire, simplu, natural, fara tam-tam prea mare, fara sa se crape pamantul in doua, incheindu-le firesc printr-un simplu si banal “multumesc”. Stiu ca mai exista multi oameni ca mine, stiu ca sunt inca multi cei care cred in ceilalti oameni. MULTUMESC pentru rabdarea de a-mi fi ascultat poliloghia.

Dana Negoita

Foto principala: Hepta.ro


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri