12:01, 19 Ianuarie 2010 publicat în Lifestyle

Sunt multe drumuri care s-au inchis, drumuri pe care s-au semnalat inzapeziri, drumuri pe care nu o sa le mai strabati, drumuri peste care crezi ca mai poti reveni, drumuri pentru care ai da orice sa le simti mangaierea prafului de sub picioare, drumuri de care stii ca o sa ti se faca cu durere dor, drumuri pe care o sa le regreti, drumuri pe care nu o sa le poti uita. De unde stii ca drumul care ti se deschide o sa fie cel mai bun drum pentru tine?

Quo vadis? Incotro? Incotro mergi tu? Daca, daca as sti si eu... Daca as sti, cel putin mi-as retine lacrimile, durerea si neputinta care curg acum prin sufletul si ochii mei... Daca as sti... Sunt nervoasa si imi vine sa plang. Daca as sti eu mai bine ca tine... Plang pentru ca nu mai stiu sa merg. Plang pentru ca urmele pasilor pe care le-am lasat in sufletul celui pe care l-am iubit incep incet incet sa se stearga. Imi vine sa plang caci stiu ca o sa se stearga de tot. Plang din cauza ca nu mai stiu spre ce orizonturi sa privesc.

Plang pentru ca toata lumea a fost prinsa la un moment dat la o rascruce de drumuri, dar nimeni nu vrea sa-ti spuna cum se trece. Plang caci imi este dor sa prind radacini intr-un loc. Si m-am saturat de atata ratacire... Daca as sti ce nume exotic sau cat de aproape este acel loc in care as putea sa imi cresc sufletul, speranta si visurile din nou... poate ca as merge taras sau in genunchi pana acolo. Numai sa-mi arati cu degetul locul, numai sa-mi spui persoana care sa ma indrume spre el, numai sa-mi soptesti la ureche numele persoanei care ma asteapta la capatul lui, doar sa-mi faci o schita a viitorului care mi se deschide dincolo. Cand toate pamanturile ti-au fost refuzate, spre ce ceruri sa intinzi ochii? Daca as sti numai...

Nu vrei niciodata sa pierzi urma drumului pe care te-ai obisnuit sa mergi, pasii pe care ai invatat sa-i faci, mainile pe care a trebuit sa le strangi si sufletele pe care ai obisnuit sa te adori. Nu vrei niciodata sa simti cum pamantul iti luneca de sub picioarele si ca picioarele tale nu mai se simt bine pe pamantul pe care se afla, ca ar vrea pe un teren mai linistit, mai lipsit de griji. Rareori vrei sa accepti ca mai departe de atat nu poti sa mergi. Dar trebuie la un moment dat. Trebuie sa te rupi de o anume persoana, sa pleci tu prima, sa-l lasi sa aleaga drumul pe care viata sau destinul i le-au harazit sa fie mai puternice decat tine. Trebuie sa-l eliberezi. Ca sa te eliberezi. Trebuie sa pleci dintr-un loc. Ca sa-ti fie mai bine in altul. Decizia trebuie luata pentru ca altfel nu se poate.

Citeste si:
Telemunca: 5 sfaturi esențiale pentru work from home 
Telemunca: 5 sfaturi...

Amanare nu mai exista, rabdarea s-a dus de mult, timpul nu te mai iarta. Eliberarea este cea mai grea etapa caci ne place sa traim prinsi, captivi in existenta unui ceva pe care il confundam cu “totul”. Uneori drumurile pe care alegem nu sa mergem, ci sa plutim sunt nisipuri miscatoare. Tu nu le creezi, sunt ele care te inghit cu totul. Eu incotro? Tu, iubire, incotro? Unde viata? Ne-am intalnit oare cu adevarat pana acum? Ne vom intalni vreodata?...

Citeste si:
Psihologia culorilor: Proprietățile psihologice ale celor 11 culori...
Psihologia culorilor:...

Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri